291Acestea sunt cuvintele legământului, pe care a poruncit Domnul lui Moise să‐l facă cu copiii lui Israel
în țara Moabului, afară de legământul pe care‐l făcuse cu ei în Horeb. 2Și Moise a chemat pe tot Israelul și le‐a zis
: Ați văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în țara Egiptului, lui Faraon și tuturor robilor lui și la toată țara lui: 3
încercările mari pe care ți le‐au văzut ochii, acele semne și minuni mari. 4Dar
63.17In. 8.43Fapte. 28.26,27Ef. 4.182 Tes. 2.11,12
Domnul nu v‐a dat inimă să cunoașteți și ochi să vedeți și urechi să auziți, până în ziua de astăzi. 5Și
v‐am dus patruzeci de ani prin pustie; veșmintele
nu vi s‐au învechit pe voi și încălțămintea nu ți s‐a învechit pe picior. 6
N‐ați mâncat pâine nici n‐ați băut vin sau băutură tare, ca să cunoașteți că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 7Și ați venit la locul acesta și
Sihon, împăratul Hesbonului și Og, împăratul Basanului, au ieșit împotriva noastră la luptă și noi i‐am bătut. 8Și am luat țara lor și
am dat‐o de moștenire rubeniților și gadiților și la jumătate din seminția manasiților. 9Deci
, păziți cuvintele acestui legământ și faceți‐le, ca
să propășiți în tot ce faceți. 10Voi stați astăzi toți înaintea Domnului Dumnezeului vostru: capii voștri, semințiile voastre, bătrânii voștri și dregătorii voștri, toți bărbații lui Israel, 11pruncii voștri, femeile voastre și
străinul tău de loc, care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce‐ți taie lemnul până la cel ce‐ți aduce apa; 12ca să intri în legământul Domnului Dumnezeului tău și
în jurământul său, pe care‐l face Domnul Dumnezeul tău cu tine astăzi: 13ca să te
întărească drept popor al său și să‐ți fie Dumnezeu, cum ți‐a spus și
cum a jurat
părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 14Și nu numai cu voi
fac acest legământ și acest jurământ, 15ci cu acela care stă aici astăzi cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru
și cu cel ce nu este astăzi aici cu noi.
16Căci știți cum am locuit noi în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor printre care ați trecut; 17și ați văzut urâciunile lor și idolii lor, lemn și piatră, argint și aur, care erau printre ei; 18ca nu cumva să fie între voi vreun bărbat sau o femeie sau familie sau seminție, a cărui inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să meargă să slujeasca dumnezeilor acestor neamuri; ca nu cumva să fie între voi
o rădăcină care să aducă
otravă și pelin, 19și să se întâmple, când aude cuvintele acestui blestem, să se binecuvânteze singur în inima sa, zicând: Voi avea pace, deși umblu în îndărătnicia
inimii mele, ca să adaug
beția la sete. 20Domnul nu‐l va ierta, ci
mânia Domnului și
gelozia lui vor
fumega atunci împotriva acelui bărbat, și vor veni peste el toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta; și Domnul îi
va șterge numele de sub ceruri. 21Și Domnul îl va
deosebi din toate semințiile lui Israel, spre rău, după toate blestemele legământului care este scris în această carte a legii. 22Și neamul care va veni, copiii voștri care se vor scula după voi și străinul care va veni dintr‐o țară depărtată, vor zice când vor vedea rănile țării acesteia și boalele ei, cu care a lovit‐o Domnul, 23că tot ogorul ei va fi pucioasă și
sare arzând, și nu va fi semănată, nici nu va rodi, nici nu va crește verdeață în ea
, ca surparea Sodomei și Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le‐a nimicit Domnul în mânia sa și în urgia sa. 24Toate neamurile
vor zice: Pentru ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? Ce este iuțimea acestei mari mânii? 25Și vor zice: Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinților lor, pe care‐l făcuse cu ei când i‐a scos din țara Egiptului, 26și au mers și au slujit altor dumnezei și s‐au închinat lor, dumnezei pe care nu i‐au cunoscut și el nu li i‐a împărțit. 27Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva țării, ca
să aducă asupra ei toate blestemele care sunt scrise în această carte. 28Și Domnul i‐a
desrădăcinat din ogorul lor cu mânie și cu iuțime și cu mare urgie, și i‐a aruncat într‐o altă țară ca astăzi. 29Cele ascunse sunt pentru Domnul Dumnezeul nostru, dar cele descoperite sunt pentru noi și copiii noștri în veci, ca să facem toate cuvintele legii acesteia.
301Și
va fi așa: după ce vor veni peste tine
toate lucrurile acestea, binecuvântarea și blestemul, pe care le‐am pus înaintea ta și le
vei pune la inima ta, între toate neamurile la care te va izgoni Domnul Dumnezeul tău, 2și te vei
întoarce la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta de glasul lui, după toate cele ce‐ți poruncesc eu astăzi, tu și fiii tăi cu toată inima ta, și cu tot sufletul tău, 3atunci Domnul Dumnezeul tău îți va
126.1,4Ier. 29.14Plâng. 3.22,32
întoarce robia și se va îndura de tine, și iarăși te
36.24
va aduna dintre toate neamurile între care te va fi risipit Domnul Dumnezeul tău. 4
Dacă cei izgoniți ai tăi vor fi până la marginea cerurilor, Domnul Dumnezeul tău te va aduna de acolo și te va lua de acolo, 5și Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care au stăpânit‐o părinții tăi și tu o vei stăpâni
, și‐ți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi. 6Și Domnul Dumnezeul tău îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, ca să trăiești. 7Și Domnul Dumnezeul tău va pune toate aceste blesteme peste vrăjmașii tăi și peste cei ce te urăsc, care te‐au prigonit. 8Și te vei întoarce și vei asculta de glasul Domnului și vei face toate poruncile lui, pe care ți le poruncesc astăzi. 9
Și Domnul Dumnezeul tău te va face să prisosești în orice lucru al mâinii tale, în rodul pântecelui tău și în rodul dobitoacelor tale și în rodul ogorului tău, spre bine
; căci Domnul se va bucura iarăși de tine spre bine cum s‐a bucurat de părinții tăi, 10dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să păzești poruncile lui și așezămintele lui, care sunt scrise în această carte a legii; dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău.
11Căci porunca aceasta, pe care ți‐o poruncesc astăzi
, nu este prea grea pentru tine, nici departe. 12
Nu este în ceruri ca să zici: Cine se va sui pentru noi în ceruri și să ni‐o aducă pentru ca s‐o auzim și s‐o facem? 13Și nu este dincolo de mare ca să zici: Cine va trece pentru noi dincolo de mare și să ni‐o aducă pentru ca s‐o auzim și s‐o facem? 14Ci cuvântul este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca să‐l faci.
15Vezi
, am pus astăzi înaintea ta viața și binele, și moartea și răul, 16întrucât îți poruncesc astăzi
30.6
să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile lui și să păzești poruncile lui și așezămintele lui și judecățile lui, ca să trăiești și să te înmulțești, și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în țara în care intri ca s‐o stăpânești. 17Dar dacă ți se va abate inima, și nu vei asculta și vei fi amăgit, și te vei închina altor dumnezei și le vei sluji, 18vă
mărturisesc astăzi că veți fi pierduți în adevăr, și nu veți avea multe zile în țara, pentru care treci Iordanul ca să intri s‐o stăpânești. 19Chem astăzi ca mărturie cerurile și pământul împotriva voastră: v‐am pus înainte viața și moartea
, binecuvântarea și blestemul
. Alege dar viața ca să trăiești tu și sămânța ta, 20iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul lui
66.9
și lipindu‐te de el; căci
el este viața ta și lungimea zilelor tale, ca să locuiești în țara pe care Domnul a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că le‐o va da.
311Și Moise a mers și a vorbit cuvintele acestea către tot Israelul. 2Și a zis: Eu astăzi sunt de
o sută douăzeci de ani: nu mai pot
ieși și intra și Domnul mi‐a zis
27.13
: Tu nu vei trece Iordanul acesta! 3Domnul Dumnezeul tău
, el însuși va trece înaintea ta, el va pierde neamurile acestea dinaintea ta și le vei stăpâni: și Iosua, el va trece înaintea ta, cum a zis
Domnul: 4Și Domnul le va face
cum a făcut lui Sihon
și lui Og, împărații amoriților, și țării lor, pe care i‐a pierdut. 5Și Domnul îi va da înaintea voastră și să le faceți
după toată porunca, pe care v‐am poruncit‐o. 6
Întăriți‐vă și îmbărbătați‐vă, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor
; căci Domnul Dumnezeul tău
, el însuși va merge cu tine; el nu te va lăsa și nu
te va părăsi. 7Și
Moise a chemat pe Iosua și i‐a zis înaintea ochilor întregului Israel: Întărește‐te și îmbărbătează‐te, căci tu vei intra cu poporul acesta în țara, pe care Domnul a jurat părinților lor că le‐o va da, și tu îi vei face s‐o moștenească. 8Și Domnul
33.14
însuși va merge înaintea ta: el va fi cu tine
; el nu te va lăsa și nu te va părăsi; nu te
teme nici nu te spăimânta!
9Și Moise
a scris această lege și a dat‐o preoților, fiii lui Levi
care purtau chivotul legământului Domnului și tuturor bătrânilor lui Israel. 10Și Moise le‐a poruncit, zicând
: La sfârșitul fiecăror șapte ani, la vremea anului iertării
, la sărbătoarea colibelor, 11când va veni tot Israelul să se
înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care și‐l va alege
, să citești această lege înaintea întregului Israel, în urechile lor. 12
Adună poporul, pe bărbați și femei și pe copii și pe străinul de loc care este înăuntrul porților tale, ca să audă și să învețe și să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru și să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 13Și copiii lor
care n‐o cunosc
s‐o audă și s‐o învețe, ca să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în toate zilele cât veți trăi în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți. 14Și Domnul a zis lui Moise
: Iată, ți s‐au apropiat zilele ca să mori; cheamă pe Iosua și înfățișați‐vă la cortul întâlnirii ca
să‐i dau poruncă. Și Moise și Iosua au mers și s‐au înfățișat la cortul întâlnirii. 15Și
Domnul s‐a arătat la cort, în stâlpul de nor; și stâlpul de nor sta deasupra intrării cortului. 16Și Domnul a zis lui Moise
: Iată tu vei dormi cu părinții tăi și poporul acesta se va scula și
va curvi cu dumnezeii străini ai țării în care intră și mă va
părăsi, și va călca
legământul meu, pe care l‐am făcut cu ei. 17Și mânia mea se va aprinde împotriva lor în ziua aceea și‐i
voi părăsi și‐mi
voi ascunde fața de ei și vor fi mâncați; și‐i vor afla multe rele și strâmtorări și vor zice în ziua aceea
: Oare nu m‐au aflat aceste rele pentru că Dumnezeul meu
nu este în mijlocul meu? 18Și‐mi voi ascunde de tot fața în ziua aceea pentru tot răul pe care l‐au făcut, pentru că
s‐au întors la alți dumnezei. 19Și acum scrieți‐vă această cântare și fă pe copiii lui Israel s‐o învețe
; pune‐o în gurile lor ca această cântare să‐mi fie de mărturie împotriva copiilor lui Israel. 20Căci îi voi duce în țara pe care am jurat‐o părinților lor, în care
curge lapte și miere, și vor mânca și se vor sătura și se vor
îngrășa, și se vor întoarce la alți dumnezei și le vor sluji și mă vor disprețui și vor
călca legământul meu. 21Și va fi așa: când îi vor afla multe rele și strâmtorări, această cântare va mărturisi
împotriva lor, căci nu se va uita din gurile seminței lor; căci
13.5,6
cunosc închipuirea pe care și‐o fac ei astăzi, înainte de a‐i duce eu în țara
pe care am jurat‐o. 22Și Moise a scris această cântare în ziua aceea și a învățat‐o copiilor lui Israel. 23
Și Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând
: Întărește‐te și îmbărbătează‐te; căci tu ai să duci pe copiii lui Israel în țara pe care le‐am jurat‐o; și eu voi fi cu tine. 24Și a fost așa: după ce a sfârșit Moise de
scris toate cuvintele legii acesteia în carte, până la sfârșitul lor, 25Moise a poruncit Leviților care duceau chivotul legământului Domnului, zicând: 26Luați această carte a legii
și puneți‐o alături cu chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru ca să fie acolo ca
mărturie împotriva ta. 27Căci eu cunosc răzvrătirea ta și
grumazul tău cel tare. Iată încă fiind eu viu cu voi astăzi
, v‐ați răzvrătit împotriva Domnului și cu cât mai mult după moartea mea! 28Adunați la mine pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe dregătorii voștri ca să vorbesc în urechile lor cuvintele acestea și să iau cerurile
și pământul mărturie împotriva lor. 29Căci știu că după moartea mea vă
veți strica de tot și vă veți abate de la calea pe care v‐am poruncit, și vă va ajunge rău
la sfârșitul zilelor, fiindcă veți face rău în ochii Domnului
ca să‐l întărâtați la mânie prin lucrul mâinilor voastre. 30Și Moise a vorbit în urechile întregii obște a lui Israel cuvintele cântării acesteia, până la sfârșitul lor.