Iosua
311Și Moise a mers și a vorbit cuvintele acestea către tot Israelul. 2Și a zis: Eu astăzi sunt de
o sută douăzeci de ani: nu mai pot
ieși și intra și Domnul mi‐a zis
27.13
: Tu nu vei trece Iordanul acesta! 3Domnul Dumnezeul tău
, el însuși va trece înaintea ta, el va pierde neamurile acestea dinaintea ta și le vei stăpâni: și Iosua, el va trece înaintea ta, cum a zis
Domnul: 4Și Domnul le va face
cum a făcut lui Sihon
și lui Og, împărații amoriților, și țării lor, pe care i‐a pierdut. 5Și Domnul îi va da înaintea voastră și să le faceți
după toată porunca, pe care v‐am poruncit‐o. 6
Întăriți‐vă și îmbărbătați‐vă, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor
; căci Domnul Dumnezeul tău
, el însuși va merge cu tine; el nu te va lăsa și nu
te va părăsi. 7Și
Moise a chemat pe Iosua și i‐a zis înaintea ochilor întregului Israel: Întărește‐te și îmbărbătează‐te, căci tu vei intra cu poporul acesta în țara, pe care Domnul a jurat părinților lor că le‐o va da, și tu îi vei face s‐o moștenească. 8Și Domnul
33.14
însuși va merge înaintea ta: el va fi cu tine
; el nu te va lăsa și nu te va părăsi; nu te
teme nici nu te spăimânta!
Să citească legea
9Și Moise
a scris această lege și a dat‐o preoților, fiii lui Levi
care purtau chivotul legământului Domnului și tuturor bătrânilor lui Israel. 10Și Moise le‐a poruncit, zicând
: La sfârșitul fiecăror șapte ani, la vremea anului iertării
, la sărbătoarea colibelor, 11când va veni tot Israelul să se
înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău în locul pe care și‐l va alege
, să citești această lege înaintea întregului Israel, în urechile lor. 12
Adună poporul, pe bărbați și femei și pe copii și pe străinul de loc care este înăuntrul porților tale, ca să audă și să învețe și să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru și să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 13Și copiii lor
care n‐o cunosc
s‐o audă și s‐o învețe, ca să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, în toate zilele cât veți trăi în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți. 14Și Domnul a zis lui Moise
: Iată, ți s‐au apropiat zilele ca să mori; cheamă pe Iosua și înfățișați‐vă la cortul întâlnirii ca
să‐i dau poruncă. Și Moise și Iosua au mers și s‐au înfățișat la cortul întâlnirii. 15Și
Domnul s‐a arătat la cort, în stâlpul de nor; și stâlpul de nor sta deasupra intrării cortului. 16Și Domnul a zis lui Moise
: Iată tu vei dormi cu părinții tăi și poporul acesta se va scula și
va curvi cu dumnezeii străini ai țării în care intră și mă va
părăsi, și va călca
legământul meu, pe care l‐am făcut cu ei. 17Și mânia mea se va aprinde împotriva lor în ziua aceea și‐i
voi părăsi și‐mi
voi ascunde fața de ei și vor fi mâncați; și‐i vor afla multe rele și strâmtorări și vor zice în ziua aceea
: Oare nu m‐au aflat aceste rele pentru că Dumnezeul meu
nu este în mijlocul meu? 18Și‐mi voi ascunde de tot fața în ziua aceea pentru tot răul pe care l‐au făcut, pentru că
s‐au întors la alți dumnezei. 19Și acum scrieți‐vă această cântare și fă pe copiii lui Israel s‐o învețe
; pune‐o în gurile lor ca această cântare să‐mi fie de mărturie împotriva copiilor lui Israel. 20Căci îi voi duce în țara pe care am jurat‐o părinților lor, în care
curge lapte și miere, și vor mânca și se vor sătura și se vor
îngrășa, și se vor întoarce la alți dumnezei și le vor sluji și mă vor disprețui și vor
călca legământul meu. 21Și va fi așa: când îi vor afla multe rele și strâmtorări, această cântare va mărturisi
împotriva lor, căci nu se va uita din gurile seminței lor; căci
13.5,6
cunosc închipuirea pe care și‐o fac ei astăzi, înainte de a‐i duce eu în țara
pe care am jurat‐o. 22Și Moise a scris această cântare în ziua aceea și a învățat‐o copiilor lui Israel. 23
Și Domnul a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând
: Întărește‐te și îmbărbătează‐te; căci tu ai să duci pe copiii lui Israel în țara pe care le‐am jurat‐o; și eu voi fi cu tine. 24Și a fost așa: după ce a sfârșit Moise de
scris toate cuvintele legii acesteia în carte, până la sfârșitul lor, 25Moise a poruncit Leviților care duceau chivotul legământului Domnului, zicând: 26Luați această carte a legii
și puneți‐o alături cu chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru ca să fie acolo ca
mărturie împotriva ta. 27Căci eu cunosc răzvrătirea ta și
grumazul tău cel tare. Iată încă fiind eu viu cu voi astăzi
, v‐ați răzvrătit împotriva Domnului și cu cât mai mult după moartea mea! 28Adunați la mine pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe dregătorii voștri ca să vorbesc în urechile lor cuvintele acestea și să iau cerurile
și pământul mărturie împotriva lor. 29Căci știu că după moartea mea vă
veți strica de tot și vă veți abate de la calea pe care v‐am poruncit, și vă va ajunge rău
la sfârșitul zilelor, fiindcă veți face rău în ochii Domnului
ca să‐l întărâtați la mânie prin lucrul mâinilor voastre. 30Și Moise a vorbit în urechile întregii obște a lui Israel cuvintele cântării acesteia, până la sfârșitul lor.
Cântarea lui Moise
321Plecați‐vă urechea
cerurilor, și voi vorbi! Și ascultă pământule, cuvintele gurii mele! 2Învățătura
mea să picure ca ploaia, graiul meu să cadă ca roua
, ca ploaia măruntă peste verdeață și ca ploaia mare peste iarbă. 3Căci voi vesti numele Domnului; dați mărime
Dumnezeului nostru. 4El este
23.3Ps. 18.2,31,46Hab. 1.12
Stânca, lucrarea
sa este desăvârșită. Căci
toate căile lui sunt judecată. El este un Dumnezeu al credincioșiei și în el nu este
strâmbătate
, el este drept și întreg. 5Ei s‐au
stricat față de el: nu sunt copiii lui, al lor este
cusurul, sunt un neam sucit
și stricat. 6Așa răsplătiți voi Domnului, popor nebun și neînțelept? Oare nu este el tatăl
tău care te‐a
cumpărat? Nu el te‐a făcut
și te‐a
întemeiat? 7Adu‐ți aminte de zilele de demult, ia aminte la anii din neam în neam. Întreabă pe tatăl tău
78.3,4
și‐ți va arăta, pe bătrânii tăi și‐ți vor spune. 8Când Cel Prea Înalt împărțea
neamurilor moștenirea lor, când deosebea
pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9Căci partea
19.51 Sam. 10.1Ps. 78.71
Domnului este poporul său, Iacov este sorțul moștenirii sale. 10El l‐a găsit într‐o țară pustie
și în pustia urletelor unei singurătăți, El l‐a înconjurat, l‐a îngrijit
, l‐a păzit ca lumina ochiului său
. 11Cum își trezește vulturul
16.4
63.9Osea 11.3
cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele lui: 12așa l‐a povățuit Domnul singur și n‐a fost niciun dumnezeu străin cu el. 13L‐a făcut
să călărească pe înălțimile pământului și a mâncat rodul câmpului, și l‐a făcut să sugă
miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene, 14unt de vaci și lapte de oi, cu grăsimea mieilor și berbeci născuți în Basan și țapi cu grăsimea din rărunchii grâului
147.14
; și ai băut vin curat, sângele
strugurului. 15Și
Ieșurun s‐a îngrășat și a zvârlit
din picior. Te‐ai
îngrășat, te‐ai îngroșat, te‐ai lățit de grăsime. Atunci a părăsit
pe Dumnezeul care l‐a făcut
și a disprețuit Stânca
95.1
mântuirii sale. 16L‐au
întărâtat la gelozie cu dumnezei străini, l‐au ațâțat la mânie cu urâciuni. 17Au jertfit
dracilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s‐au temut. 18Ai uitat pe Stânca
cea care te‐a născut și ți‐ai uitat
de Dumnezeul care ți‐a dat naștere. 19Și Domnul a văzut
și i‐a disprețuit
din pricina întărâtării fiilor săi și a fetelor sale. 20Și a zis: Îmi
voi ascunde fața de ei, voi vedea care le va fi sfârșitul; căci ei sunt un neam stricat, copii
în care nu este credincioșie. 21M‐au întărâtat
la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu și m‐au întărâtat la mânie
10.8
14.22Iona 2.8Fapte. 14.15
cu deșertăciunile lor; și‐i
voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor și‐i voi întărâta la mânie printr‐un neam nebun. 22Căci un foc
17.4Plâng. 4.11
s‐a aprins în mânia mea și va arde până la cel mai adânc Șeol, și va mistui pământul și venitul lui și va aprinde temeliile munților. 23Voi
îngrămădi rele asupra lor, îmi voi istovi
săgețile împotriva lor. 24Vor fi topiți de foame și roși de arsuri mistuitoare și de molimă amară și voi trimite asupra lor dintele dobitoacelor
, otrava târâtoarelor din țărână. 25Afară
îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi. 26Am
zis: Îi voi risipi, le voi șterge pomenirea dintre oameni, 27dacă nu m‐aș teme de întărâtarea vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să înțeleagă rău și să zică
: Mâna noastră este înălțată și nu Domnul a făcut toate acestea! 28Căci ei sunt un neam care au pierdut sfatul și nu este pricepere
în ei. 29O, de ar fi fost
ei înțelepți ca să înțeleagă aceasta, ar fi cugetat
la sfârșitul lor de la urmă. 30Cum ar urmări unul
o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i‐ar fi vândut
52.3
Stânca lor și nu i‐ar fi predat Domnul! 31Căci stânca
lor nu este ca Stânca noastră, chiar vrăjmașii noștri sunt judecători
. 32Căci vița
lor este din vița Sodomei și din ținutul Gomorei: strugurii lor sunt struguri de fiere, bobițele lor sunt amare. 33Vinul lor este o otravă de
balauri și venin
grozav de năpârcă. 34Oare nu este aceasta ascuns
înapoia mea, pecetluit în vistieriile mele? 35A
mea este răzbunarea și răsplata la vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor
se apropie și ce le este pregătit se grăbește. 36Căci Domnul
va judeca pe poporul său și se va căi
pentru robii săi, când va vedea că mâna lor s‐a dus și nu
21.212 Reg. 9.8
14.26
va fi niciunul, închis sau lăsat slobod. 37Și va zice: Unde sunt dumnezeii
lor, stânca în care și‐au pus încrederea, 38care mâncau grăsimea jertfelor lor și beau vinul darului lor de băutură? Să se scoale și să vă ajute, ei să fie o ocrotire peste voi! 39Vedeți acum, că eu, eu sunt
48.12
, și nu
este dumnezeu afară de mine. Eu omor și eu fac
viu! Eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă izbăvească din mâna mea. 40Căci îmi
ridic mâna spre ceruri și zic: Viu sunt eu în veci! 41Dacă‐mi voi
34.5
66.16Ezec. 21.9,10,14,20
ascuți fulgerul sabiei și dacă va apuca mâna mea judecata, voi da răzbunare
potrivnicilor mei și voi răsplăti celor ce mă urăsc. 42Îmi voi îmbăta
săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne, le voi îmbăta de sângele celor uciși și al celor prinși, de capul căpeteniilor
vrăjmașului. 43Bucurați‐vă
, neamurilor cu poporul său, căci el va răzbuna
19.2
sângele robilor săi și va da răzbunare
vrăjmașilor săi, și va face ispășire pentru
țara sa, pentru poporul său. 44Și Moise a venit și a vorbit toate cuvintele cântării acesteia în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun. 45Și Moise a sfârșit de vorbit toate aceste cuvinte către tot Israelul. 46Și le‐a zis: Puneți‐vă inimile
la toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciți copiilor voștri să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 47Căci nu este un cuvânt deșert pentru voi, ci este viața
voastră și prin acest cuvânt vă veți lungi zilele în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți.
Domnul vorbește lui Moise
48Și Domnul
a vorbit lui Moise în aceeași zi, zicând: 49Suite‐te în muntele
acesta Abarim, în muntele Nebo, care este în țara Moabului, care este în dreptul Ierihonului și privește țara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50Și vei muri pe muntele în care te sui și vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron
33.38
, fratele tău, în muntele Hor, și a fost adăugat la poporul său; 51pentru că ați
27.14
fost necredincioși față de mine în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba‐Cades în pustia Țin, pentru că nu m‐ați sfințit
în mijlocul copiilor lui Israel. 52Căci vei
vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.
Binecuvântarea rostită de Moise
331Și aceasta este binecuvântarea
cu care a binecuvântat Moise, omul
lui Dumnezeu, pe copiii lui Israel înaintea morții sale! 2Și a zis: Domnul
a venit din Sinai și le‐a răsărit din Seir. El a strălucit din muntele Paran, și a venit din zecile de mii
9.16
de sfinți. La dreapta lui era o lege de foc pentru ei. 3Da, el iubește
popoarele, toți sfinții
săi sunt în mâna ta și șed
la picioarele tale, fiecare primește
din cuvintele tale. 4Moise
7.19
ne‐a poruncit o lege, moștenirea
obștei lui Iacov. 5Și el era împărat
17.6
în Ieșurun când se adunau împreună capii poporului
și semințiile lui Israel. 6Trăiască Ruben și să nu moară, și bărbații săi să fie puțini la număr. 7Și aceasta despre Iuda: Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda și adu‐l la poporul său; mâinile
sale să lupte pentru el și fii tu ajutorul lui
împotriva asupritorilor lui. 8Și despre Levi a zis: Tumimii
tăi și Urimii tăi sunt pentru bărbatul cuvios al tău, pe care l‐ai
încercat la Masa, cu care te‐ai certat la apele Meriba, 9care a zis despre tatăl său și mama sa: Nu l‐am văzut! Și n‐a recunoscut
pe frații săi și n‐a cunoscut pe copiii săi, căci au păzit
cuvântul tău și au ținut legământul tău. 10Ei vor învăța
pe Iacov judecățile tale și pe Israel legea ta; ei vor pune
tămâie înaintea nărilor tale și arderea
de tot întreagă pe altarul tău. 11Binecuvântează, Doamne, tăria lui și placă‐ți lucrul
43.27
mâinilor lui. Zdrobește coapsele potrivnicilor lui și ale celor ce‐l urăsc, ca să nu se mai ridice. 12Despre Beniamin a zis: Iubitul Domnului va locui la adăpost lângă el; Domnul îl va acoperi toată ziua și va locui între umerii lui. 13Și despre Iosif a zis: Binecuvântată
fie de Domnul țara lui cu ce este mai scump cerurilor, cu roua
și cu adâncimile care zac jos, 14și cu roadele cele mai scumpe ale soarelui și cu lucrurile cele mai scumpe odrăslite de luni, 15și cu capetele munților
străvechi și cu lucrurile cele mai scumpe ale dealurilor
veșnice 16și cu lucrurile cele mai scumpe ale pământului și ale plinătății lui. Și bunăvoința
celui ce a locuit în rug să vină peste capul
lui Iosif, peste creștetul capului celui ce a fost despărțit dintre frații săi. 17Măreția lui este ca întâiul născut
al taurului său și coarnele
lui sunt coarne de bivol. Cu ele va împunge
laolaltă popoarele până la marginile pământului. Acestea sunt zecile de mii
ale lui Efraim și acestea sunt miile lui Manase. 18Și despre Zabulon a zis: Bucură‐te
, Zabulon, în ieșirea ta, și tu, Isahar, în corturile tale! 19Ei vor chema
popoarele la munte; acolo vor
aduce jertfe de dreptate, căci vor suge belșugul mărilor și comorile ascunse ale nisipului. 20Și despre Gad a zis: Binecuvântat să fie cel ce lărgește
pe Gad! El locuiește ca o leoaică și sfâșie brațul, chiar creștetul capului. 21El și‐a văzut
de cea dintâi parte, căci acolo era păstrată partea legiuitorului. Și a venit cu capii
poporului, și a făcut dreptatea Domnului și judecățile lui cu Israel. 22Și despre Dan a zis: Dan este un pui de leu, el sare
din Basan. 23Și despre Neftali a zis: Neftali, sătul
de bunăvoință și copleșit de binecuvântarea Domnului, tu stăpânește apusul
și miazăziua. 24Și despre Așer a zis: Binecuvântat
să fie Așer în fii, plăcut să fie el fraților săi și să‐și moaie
piciorul în untdelemn. 25Drugii tăi
vor fi fier și aramă și puterea ta ca zilele tale. 26Nimeni
nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun
, care călărește
104.3Hab. 3.8
pe ceruri în ajutorul tău și pe nori în măreția sa. 27Locuința
ta este Dumnezeul Cel veșnic. Și dedesub sunt brațele cele veșnice, și el va izgoni
pe vrăjmaș dinaintea ta și va zice: Nimicește‐l! 28Și Israel
33.16
va locui la adăpost, fântâna
lui Iacov singur, într‐o țară de grâu și de must, și cerurile sale
vor picura rouă. 29Ferice
de tine, Israele! Cine
este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul
ajutorului tău și sabia slavei tale? Și vrăjmașii tăi se vor supune de silă
66.3
81.15
înaintea ta și
vei umbla peste înălțimile lor.