321Plecați‐vă urechea
30.19
31.28Ps. 50.4Is. 1.2Ier. 2.12
6.19
cerurilor, și voi vorbi! Și ascultă pământule, cuvintele gurii mele! 2Învățătura
mea să picure ca ploaia, graiul meu să cadă ca roua
, ca ploaia măruntă peste verdeață și ca ploaia mare peste iarbă. 3Căci voi vesti numele Domnului; dați mărime
Dumnezeului nostru. 4El este
23.3Ps. 18.2,31,46Hab. 1.12
Stânca, lucrarea
sa este desăvârșită. Căci
toate căile lui sunt judecată. El este un Dumnezeu al credincioșiei și în el nu este
strâmbătate
, el este drept și întreg. 5Ei s‐au
stricat față de el: nu sunt copiii lui, al lor este
cusurul, sunt un neam sucit
și stricat. 6Așa răsplătiți voi Domnului, popor nebun și neînțelept? Oare nu este el tatăl
tău care te‐a
cumpărat? Nu el te‐a făcut
și te‐a
Is. 27.11
44.2
întemeiat? 7Adu‐ți aminte de zilele de demult, ia aminte la anii din neam în neam. Întreabă pe tatăl tău
78.3,4
și‐ți va arăta, pe bătrânii tăi și‐ți vor spune. 8Când Cel Prea Înalt împărțea
neamurilor moștenirea lor, când deosebea
pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9Căci partea
19.51 Sam. 10.1Ps. 78.71
Domnului este poporul său, Iacov este sorțul moștenirii sale. 10El l‐a găsit într‐o țară pustie
Ier. 2.6Osea 13.5
și în pustia urletelor unei singurătăți, El l‐a înconjurat, l‐a îngrijit
, l‐a păzit ca lumina ochiului său
. 11Cum își trezește vulturul
16.4
63.9Osea 11.3
cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele lui: 12așa l‐a povățuit Domnul singur și n‐a fost niciun dumnezeu străin cu el. 13L‐a făcut
Is. 58.14Ezec. 36.2
să călărească pe înălțimile pământului și a mâncat rodul câmpului, și l‐a făcut să sugă
miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene, 14unt de vaci și lapte de oi, cu grăsimea mieilor și berbeci născuți în Basan și țapi cu grăsimea din rărunchii grâului
147.14
; și ai băut vin curat, sângele
strugurului. 15Și
Is. 44.2
Ieșurun s‐a îngrășat și a zvârlit
din picior. Te‐ai
Neem. 9.25Ps. 17.10Ier. 2.7
5.7,28Osea 13.6
îngrășat, te‐ai îngroșat, te‐ai lățit de grăsime. Atunci a părăsit
Is. 1.4
pe Dumnezeul care l‐a făcut
Is. 51.13
și a disprețuit Stânca
95.1
mântuirii sale. 16L‐au
întărâtat la gelozie cu dumnezei străini, l‐au ațâțat la mânie cu urâciuni. 17Au jertfit
dracilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s‐au temut. 18Ai uitat pe Stânca
cea care te‐a născut și ți‐ai uitat
de Dumnezeul care ți‐a dat naștere. 19Și Domnul a văzut
și i‐a disprețuit
din pricina întărâtării fiilor săi și a fetelor sale. 20Și a zis: Îmi
voi ascunde fața de ei, voi vedea care le va fi sfârșitul; căci ei sunt un neam stricat, copii
în care nu este credincioșie. 21M‐au întărâtat
la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu și m‐au întărâtat la mânie
10.8
14.22Iona 2.8Fapte. 14.15
cu deșertăciunile lor; și‐i
voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor și‐i voi întărâta la mânie printr‐un neam nebun. 22Căci un foc
17.4Plâng. 4.11
s‐a aprins în mânia mea și va arde până la cel mai adânc Șeol, și va mistui pământul și venitul lui și va aprinde temeliile munților. 23Voi
îngrămădi rele asupra lor, îmi voi istovi
săgețile împotriva lor. 24Vor fi topiți de foame și roși de arsuri mistuitoare și de molimă amară și voi trimite asupra lor dintele dobitoacelor
, otrava târâtoarelor din țărână. 25Afară
îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi. 26Am
zis: Îi voi risipi, le voi șterge pomenirea dintre oameni, 27dacă nu m‐aș teme de întărâtarea vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să înțeleagă rău și să zică
: Mâna noastră este înălțată și nu Domnul a făcut toate acestea! 28Căci ei sunt un neam care au pierdut sfatul și nu este pricepere
în ei. 29O, de ar fi fost
Ps. 81.13
107.43Lc. 19.42
ei înțelepți ca să înțeleagă aceasta, ar fi cugetat
la sfârșitul lor de la urmă. 30Cum ar urmări unul
o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i‐ar fi vândut
52.3
Stânca lor și nu i‐ar fi predat Domnul! 31Căci stânca
lor nu este ca Stânca noastră, chiar vrăjmașii noștri sunt judecători
. 32Căci vița
lor este din vița Sodomei și din ținutul Gomorei: strugurii lor sunt struguri de fiere, bobițele lor sunt amare. 33Vinul lor este o otravă de
balauri și venin
grozav de năpârcă. 34Oare nu este aceasta ascuns
înapoia mea, pecetluit în vistieriile mele? 35A
mea este răzbunarea și răsplata la vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor
se apropie și ce le este pregătit se grăbește. 36Căci Domnul
va judeca pe poporul său și se va căi
pentru robii săi, când va vedea că mâna lor s‐a dus și nu
21.212 Reg. 9.8
14.26
va fi niciunul, închis sau lăsat slobod. 37Și va zice: Unde sunt dumnezeii
lor, stânca în care și‐au pus încrederea, 38care mâncau grăsimea jertfelor lor și beau vinul darului lor de băutură? Să se scoale și să vă ajute, ei să fie o ocrotire peste voi! 39Vedeți acum, că eu, eu sunt
48.12
, și nu
este dumnezeu afară de mine. Eu omor și eu fac
viu! Eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă izbăvească din mâna mea. 40Căci îmi
ridic mâna spre ceruri și zic: Viu sunt eu în veci! 41Dacă‐mi voi
34.5
66.16Ezec. 21.9,10,14,20
ascuți fulgerul sabiei și dacă va apuca mâna mea judecata, voi da răzbunare
potrivnicilor mei și voi răsplăti celor ce mă urăsc. 42Îmi voi îmbăta
săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne, le voi îmbăta de sângele celor uciși și al celor prinși, de capul căpeteniilor
vrăjmașului. 43Bucurați‐vă
, neamurilor cu poporul său, căci el va răzbuna
19.2
sângele robilor săi și va da răzbunare
vrăjmașilor săi, și va face ispășire pentru
țara sa, pentru poporul său. 44Și Moise a venit și a vorbit toate cuvintele cântării acesteia în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun. 45Și Moise a sfârșit de vorbit toate aceste cuvinte către tot Israelul. 46Și le‐a zis: Puneți‐vă inimile
11.18Ezec. 40.4
la toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciți copiilor voștri să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 47Căci nu este un cuvânt deșert pentru voi, ci este viața
Lev. 18.5Prov. 3.2,22
4.22Rom. 10.5
voastră și prin acest cuvânt vă veți lungi zilele în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți.
48Și Domnul
a vorbit lui Moise în aceeași zi, zicând: 49Suite‐te în muntele
acesta Abarim, în muntele Nebo, care este în țara Moabului, care este în dreptul Ierihonului și privește țara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50Și vei muri pe muntele în care te sui și vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron
33.38
, fratele tău, în muntele Hor, și a fost adăugat la poporul său; 51pentru că ați
27.14
fost necredincioși față de mine în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba‐Cades în pustia Țin, pentru că nu m‐ați sfințit
în mijlocul copiilor lui Israel. 52Căci vei
vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.