Îndemn să asculte de lege
41Și acum, Israele, ascultă de
20.8
22.318.1Ezec. 20.11Rom. 10.5
așezămintele și de judecățile pe care vă învăț, să le faceți ca să trăiți și să intrați și să stăpâniți țara pe care v‐o dă Domnul Dumnezeul părinților voștri. 2Să
nu adăugați la cuvântul pe care vi‐l poruncesc eu și să nu scădeți din el, ca să păziți poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le poruncesc. 3Ochii voștri au văzut ce a făcut Domnul din pricina lui Baal‐Peor
; Domnul Dumnezeul tău a pierdut din mijlocul tău pe toți bărbații care au urmat pe Baal‐Peor. 4Dar voi care v‐ați lipit de Domnul Dumnezeul vostru sunteți toți vii astăzi. 5Iată, v‐am învățat așezăminte și judecăți, cum mi‐a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca așa să faceți în mijlocul țării în care intrați ca s‐o stăpâniți! 6Deci, păziți‐le și faceți‐le, căci aceasta
111.10Prov. 1.7
va fi înțelepciunea voastră și priceperea voastră înaintea ochilor popoarelor, care vor auzi toate aceste așezăminte și vor zice: Cu adevărat acest neam mare este un popor înțelept și înțelegător! 7Căci ce neam
mare are pe dumnezeu
145.18
148.14Is. 55.6
aproape de el cum este Domnul Dumnezeul nostru ori în ce îl chemăm? 8Și ce neam mare are așezăminte și judecăți drepte ca toată această lege pe care o pun astăzi înaintea voastră? 9Numai păzește‐te și ferește‐ți
sufletul bine
4.21
, să nu uiți lucrurile pe care ți le‐au văzut ochii și să nu‐ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale, ci să le
faci cunoscut fiilor tăi și fiilor fiilor tăi. 10În ziua
20.18Evr. 12.18,19
când ai stat înaintea Domnului Dumnezeului tău în Horeb, când Domnul mi‐a zis: Adună‐mi poporul ca să‐l fac să audă cuvintele mele ca să le învețe, și să se teamă de mine în toate zilele cât vor trăi pe pământ și să facă pe copiii lor să le învețe. 11Și v‐ați apropiat și ați stătut sub poalele muntelui și muntele
ardea cu foc până în inima cerurilor cu întuneric, nori și negură. 12Și Domnul
v‐a vorbit din mijlocul focului: ați auzit glasul
cuvintelor, dar n‐ați văzut nicio înfățișare, ați auzit numai
un glas. 13Și v‐a vestit
legământul său pe care v‐a poruncit să‐l faceți, cele zece
cuvinte, și le‐a scris pe
31.18
două table de piatră. 14Și Domnul mi‐a poruncit
în vremea aceea să vă învăț așezăminte și judecăți ca să le faceți în țara în care treceți ca s‐o stăpâniți. 15Și feriți‐vă
foarte mult sufletele, căci n‐ați văzut nicio înfățișare
în ziua când v‐a vorbit Domnul în Horeb din mijlocul focului, 16ca să nu vă
stricați și să vă faceți
vreun chip cioplit, vreo înfățișare a vreunui chip
, asemănare de bărbat sau femeie, 17asemănare a vreunui dobitoc de pe pământ, asemănare de vreo pasăre înaripată care zboară în ceruri, 18asemănare de vreo târâtoare de pe pământ, asemănare de orice pește care este în ape sub pământ; 19și ca nu cumva să‐ți ridici
ochii spre ceruri și să vezi soarele și luna și stelele, toată oștirea
21.3
cerurilor, și să fii amăgit și să te pleci
înaintea lor și să le slujești lor, pe care Domnul Dumnezeul tău le‐a împărțit tuturor popoarelor de sub toate cerurile. 20Dar pe voi Domnul v‐a luat și v‐a scos
din cuptorul de fier, din Egipt, ca
să‐i fiți un popor moștenitor ca astăzi. 21Și Domnul s‐a mâniat
pe mine din pricina voastră și a jurat că eu să nu trec Iordanul și să nu intru în țara aceea bună, pe care Domnul Dumnezeul tău ți‐o dă de moștenire. 22Căci eu
am să mor în țara aceasta, nu
voi trece dincolo de Iordan, dar voi veți trece dincolo și veți stăpâni această țară
bună. 23Feriți‐vă
să nu uitați legământul Domnului Dumnezeului vostru pe care l‐a făcut cu voi și să
nu vă faceți chip cioplit, nici înfățișare a ceva ce ți‐a oprit Domnul Dumnezeul tău. 24Căci Domnul
Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un
Dumnezeu gelos. 25Când vei naște fii
și fii de fii și veți rămânea mult în țară și vă veți strica, și vă veți face chip cioplit, înfățișare a ceva și veți face
rău în ochii Domnului Dumnezeului tău, ca să‐l mânii, 26iau astăzi cerurile și pământul mărturie
împotriva voastră că vă veți pierde în curând cu desăvârșire din țara în care treceți Iordanul ca s‐o stăpâniți: nu vă veți lungi zilele în ea, ci veți fi prăpădiți de tot. 27Și Domnul vă va împrăștia
între popoare și veți rămânea oameni de numărat între neamurile la care vă va duce Domnul. 28Și acolo
veți sluji unor dumnezei, lucru de mâini omenești, lemn și piatră
135.15,16Is. 44.9
46.7
, care nu văd, nici n‐aud, nici nu mănâncă, nici nu miroase. 29Și de acolo
veți căuta pe Domnul Dumnezeul tău, și‐l vei afla dacă‐l vei căuta cu toată inima ta și cu tot sufletul tău. 30În strâmtorarea ta și când te vor ajunge toate lucrurile acestea
la sfârșitul zilelor, te vei întoarce
la Domnul Dumnezeul tău și vei asculta glasul lui. 31Căci Domnul Dumnezeul tău
este un Dumnezeu milos, nu te va lăsa, nici nu te va pierde de tot și nu va uita legământul părinților tăi pe care l‐a jurat lor. 32Căci întreabă
acum zilele care au trecut, care au fost înainte de tine din ziua în care a făcut Dumnezeu pe om pe pământ și de la o margine
a cerurilor până la cealaltă margine a cerurilor, dacă a mai fost ca acest lucru mare și dacă s‐a mai auzit ca el? 33Oare
33.20
a auzit vreun popor glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum ai auzit tu, și totuși trăiești? 34Sau a încercat Dumnezeu să vină să‐și ia un neam din mijlocul unui neam, prin încercări
, prin semne
și prin minuni și prin război și cu mână
tare și cu braț
întins și cu înfricoșări
mari, ca toate cele ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru pentru voi în Egipt înaintea ochilor tăi? 35Ție ți s‐a arătat ca să cunoști că Domnul este Dumnezeu și nu este altul
afară de el. 36Din ceruri
20.18,22
24.16Evr. 12.18
te‐a făcut să auzi glasul său, ca să te învețe, și pe pământ ți‐a arătat focul său cel mare și ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37Și fiindcă a
iubit pe părinții tăi și a ales sămânța lor după ei te‐a scos
din Egipt prin fața lui, cu puterea lui cea mare, 38ca
să alunge dinaintea ta neamuri mai mari și mai tari decât tine, ca să te ducă pe tine înăuntru, să‐ți dea țara lor de moștenire, ca astăzi. 39Cunoaște dar astăzi și pune la inimă, că Domnul
este Dumnezeu în ceruri sus și pe pământ jos: nu este altul. 40Și păzește
așezămintele lui și poruncile lui pe care ți le poruncesc astăzi, ca
să‐ți fie bine ție și fiilor tăi și a ales sămânța lor după ei, în pământul pe care ți‐l dă Domnul Dumnezeul tău pentru toate zilele.
Cetățile de scăpare de la răsăritul Iordanului
41Atunci Moise a despărțit
trei cetăți dincoace de Iordan spre soare‐răsare, 42ca
să fugă acolo ucigașul care ar omorî pe aproapele său fără voie și nu l‐a urât mai înainte, ca să fugă într‐una din aceste cetăți și să trăiască: 43Bețerul
în pustie, în ținutul podișului, pentru rubeniți și Ramotul în Galaad pentru gadiți și Golanul în Basan pentru manasiți. 44Și aceasta este legea pe care a pus‐o Moise înaintea copiilor lui Israel. 45Acestea sunt mărturiile și așezămintele și judecățile pe care le‐a vorbit Moise copiilor lui Israel, când au ieșit din Egipt, 46dincoace de Iordan în vale
, în dreptul Bet‐Peorului, în țara lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Hesbon pe care l‐au bătut
Moise și copiii lui Israel când au ieșit din Egipt 47și au stăpânit țara lui și țara lui
Og, împăratul Basanului, doi împărați ai amoriților, care erau dincoace de Iordan, spre soare‐răsare, 48de la Aroer
care este pe malul râului Arnon, până la muntele Sion, adică
Hermon, 49și toată câmpia de dincoace de Iordan, spre soare‐răsare și până la marea câmpie sub poalele
muntelui Pisga.
Cele zece porunci
51Și Moise a chemat pe tot Israelul și le‐a zis: Ascultă, Israele, așezămintele și judecățile pe care le vorbesc astăzi în urechile voastre, învățați‐le și țineți‐le ca să le faceți. 2Domnul
Dumnezeul nostru a făcut cu noi un legământ în Horeb. 3Nu
cu părinții noștri a făcut Domnul acest legământ, ci cu noi, cu noi aceștia care suntem aici toți vii astăzi. 4Domnul v‐a vorbit față
20.2234.10
în față pe munte din mijlocul focului: 5(Eu stăteam
în vremea aceea între Domnul și între voi ca să vă spun cuvântul Domnului; căci
20.18
24.2
vă temeați din pricina focului, și nu v‐ați suit pe munte,) zicând: 6Eu sunt
Domnul Dumnezeul tău care te‐am scos din țara Egiptului, din casa de robie. 7Să
nu ai alți dumnezei afară de mine. 8Să nu‐ți faci
chip cioplit, nici asemănare a ceea ce este în ceruri sus sau ce este pe pământ jos sau ce este în ape sub pământ. 9Să nu te pleci înaintea lor nici să nu le slujești; căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care
cercetez nelegiuirea părinților în copii și în al treilea și al patrulea neam al celor ce mă urăsc 10și care mă îndur
până într‐al miilea al celor ce mă iubesc și păzesc poruncile mele. 11Să nu
iei în deșert numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va socoti nevinovat pe cel ce va lua în deșert numele lui. 12Păzește ziua
sabatului ca s‐o sfințești, cum ți‐a poruncit Domnul Dumnezeul tău. 13Șase zile
35.2Ezec. 20.12
vei lucra și‐ți vei face toată lucrarea 14dar ziua a șaptea este sabatul
pentru Domnul Dumnezeul tău; nu vei face niciun lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna din dobitoacele tale, nici străinul tău de loc care este înăuntrul porților tale, ca să se odihnească robul tău și roaba ta ca și tine. 15Și adu‐ți
aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te‐a scos de acolo cu
mână tare și cu braț întins; pentru aceea ți‐a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzești ziua sabatului. 16Cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți‐a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ți se lungească
zilele și ca să‐ți fie bine în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău. 17Și să nu
ucizi. 18Și să nu
preacurvești. 19Și să nu
furi. 20Și să
nu mărturisești o mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. 21Și să
13.9
nu poftești nevasta aproapelui tău și să nu poftești casa aproapelui tău, țarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, boul lui, măgarul lui, nici nimic din ce este al aproapelui tău. 22Domnul a vorbit aceste cuvinte către toată obștea voastră pe munte din mijlocul focului, din nor și din negură cu glas tare; și n‐a mai adăugat nimic, și le‐a scris
31.18
pe două table de piatră și mi le‐a dat mie. 23Și a fost așa: când ați auzit
glasul din mijlocul întunericului, și muntele ardea cu foc, v‐ați apropiat spre mine toți capii semințiilor voastre și bătrânii voștri 24și ați zis: Iată Domnul Dumnezeul nostru ne‐a arătat slava sa și mărimea sa și i‐am auzit glasul
din mijlocul focului: am văzut astăzi că Dumnezeu vorbește cu omul și
trăiește. 25Și acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui. Dacă vom
mai auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru, vom muri. 26Căci care
ființă din orice carne a auzit glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului ca noi, și să fi trăit? 27Apropie‐te
tu și auzi tot ce va zice Domnul Dumnezeul nostru și vorbește‐ne tu tot ce‐ți va vorbi Domnul Dumnezeul nostru și vom auzi și vom face. 28Și Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre când mi‐ați vorbit și Domnul mi‐a zis: Am auzit glasul cuvintelor acestui popor pe care le‐a vorbit către tine; bine au vorbit tot ce au
vorbit. 29O, de
ar fi în ei o astfel de inimă ca să se teamă de mine și să păzească toate poruncile
mele în toate zilele ca să
le fie bine lor și fiilor lor în veci! 30Mergi, spune‐le: Întoarceți‐vă la corturile voastre. 31Dar tu, rămâi aici la mine și‐ți voi spune
toată porunca și așezămintele și judecățile, în care să‐i înveți să le facă în țara pe care le‐o dau s‐o stăpânească. 32Luați dar aminte să faceți cum v‐a poruncit Domnul Dumnezeul vostru: să nu
vă abateți la dreapta sau la stânga. 33Să umblați în toată calea
pe care v‐a poruncit Domnul Dumnezeul vostru, ca să trăiți și să vă fie bine și să
vă lungiți zilele în țara pe care o veți stăpâni.
Ținerea poruncilor Domnului
61Și aceasta este
porunca, așezămintele și judecățile pe care a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăț, ca să le faceți în țara în care treceți ca s‐o stăpâniți, 2ca
128.1Ecl. 12.13
să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzești toate așezămintele lui și poruncile lui pe care ți le poruncesc, tu și fiul tău și fiul fiului tău în toate zilele vieții tale și ca să ți se lungească
zilele. 3Ascultă dar, Israele, și ia seama să le faci ca să‐ți fie bine și să vă înmulțiți foarte mult în țara
22.17
unde curge lapte și miere, după cum
ți‐a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi. 4Ascultă
, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn. 5Și să iubești
pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima
ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. 6Și aceste
cuvinte pe care ți le poruncesc astăzi să fie pe inima ta. 7Și să le întipărești
în fiii tăi și să vorbești despre ele când șezi în casa ta și când mergi pe cale și când te culci și când te scoli. 8Și să le legi
6.21
7.3
ca semn pe mâna ta și să‐ți fie ca fruntarii între ochi. 9Și să le
scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.
Despre dragostea de Dumnezeu
10Și va fi așa: după ce Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, că ți‐o va da: cetăți mari și frumoase, pe care nu tu le‐ai
zidit, 11și case pline de toate bunătățile pe care nu tu le‐ai umplut, și puțuri săpate, pe care nu tu le‐ai săpat, vii și măslini pe care nu tu le‐ai sădit, și vei mânca și te vei
sătura: 12ferește‐te să nu uiți pe Domnul care te‐a scos din țara Egiptului, din casa de robie. 13Să te temi
de Domnul Dumnezeul tău și să‐i slujești și să juri pe numele lui. 14Să nu
65.16Ier. 4.2
5.7
12.16
umblați după
alți dumnezei
dintre dumnezeii popoarelor, care sunt împrejurul vostru. 15Căci Domnul
Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos în mijlocul tău; ca nu cumva
să se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău împotriva ta și să te piardă de pe fața pământului. 16Să
nu ispitiți pe Domnul Dumnezeul vostru cum
21.4,51 Cor. 10.9
ați ispitit la Masa. 17Să
păziți cu tot dinadinsul poruncile Domnului Dumnezeului vostru și mărturiile lui și așezămintele lui, pe care ți le‐a poruncit. 18Și să faci
ce este drept și bun în ochii Domnului, ca să‐ți fie bine și să intri și să stăpânești acea țară bună pe care Domnul a jurat părinților tăi, 19că va
izgoni pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta cum a vorbit Domnul. 20Când te va întreba fiul
tău în viitor, zicând: Ce sunt mărturiile și așezămintele și judecățile pe care vi le‐a poruncit Domnul Dumnezeul nostru? 21Atunci să zici fiului tău: Eram robi lui Faraon în Egipt și Domnul ne‐a scos din Egipt cu mână
13.3
tare. 22Și Domnul
a săvârșit semne și minuni mari și rele, asupra Egiptului, asupra lui Faraon și asupra întregii lui case înaintea ochilor noștri, 23și ne‐a scos de acolo ca să ne aducă aici să ne dea țara pe care a jurat‐o părinților noștri. 24Și Domnul ne‐a poruncit să facem toate aceste așezăminte, să ne temem
de Domnul Dumnezeul nostru, spre
binele nostru în toate zilele, ca să ne
țină în viață ca astăzi. 25Și aceasta va fi dreptatea
noastră dacă vom lua seama să facem toată această poruncă înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cum ne‐a poruncit.
