Nimicirea cananiților
71Când te
va aduce Domnul Dumnezeul tău în țara în care intri ca s‐o stăpânești, și va smulge dinaintea ta multe neamuri: pe hetit
, și pe ghirgasit, și pe amorit, și pe cananit, și pe ferezit, și pe hevit, și pe iebusit, șapte neamuri mai mari
și mai tari decât tine, 2și când ți le va da Domnul Dumnezeul tău înaintea
ta și le vei bate, atunci să
8.24
9.24
10.28,40
11.11,12
le pierzi cu desăvârșire: să nu faci legământ
34.12,15,16Jud. 2.2Ios. 2.14
9.18Jud. 1.24
cu ele și să nu te înduri de ele. 3Și să
nu te încuscrești cu ele; să nu dai pe fata ta fiului său, și să nu iei pe fata lui pentru fiul tău; 4căci ele ar abate pe fiul tău de la urmarea mea și ar sluji altor dumnezei și mânia Domnului s‐ar aprinde
împotriva voastră și te‐ar pierde îndată. 5Ci să le faceți așa: să le surpați altarele
34.13
și să le sfărâmați stâlpii și să le tăiați Astarteele și să le ardeți cu foc chipurile cioplite.
Israel este un popor sfânt
6Căci
tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău: Domnul Dumnezeul tău te‐a ales
ca să‐i fii un popor deosebit al său din toate popoarele care sunt pe fața pământului. 7Nu pentru că ați fi mai mulți decât toate popoarele s‐a alipit Domnul de voi și v‐a ales, căci sunteți cel mai
mic dintre toate popoarele: 8Ci pentru că
Domnul v‐a iubit și pentru că el
ține jurământul pe care l‐a jurat părinților voștri, de aceea
v‐a scos Domnul cu mână tare și v‐a răscumpărat din casa de robie, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. 9Cunoaște dar că Domnul Dumnezeul tău, el este Dumnezeu, Dumnezeul cel credincios
10.132 Cor. 1.181 Tes. 5.242 Tes. 3.32 Tim. 2.13Evr. 11.111 In. 1.9
, care ține
legământul și îndurarea până la o mie de neamuri cu aceia care‐l iubesc și păzesc poruncile lui 10și care răsplătește
în față celor ce‐l urăsc spre a‐i pierde. El nu zăbovește
cu acela care‐l urăște, el îi va răsplăti în față. 11Deci păzește porunca și așezămintele și judecățile pe care ți le poruncesc astăzi să le faci. 12Și va fi așa: dacă
veți asculta aceste judecăți și le veți păzi și le veți face, Domnul Dumnezeul tău va ține legământul
și îndurarea cu care a jurat părinților tăi 13și te va iubi
și te va binecuvânta și te va înmulți și va binecuvânta
rodul pântecelui tău și rodul ogorului tău, grâul tău și mustul tău și untdelemnul tău, fătul vacii tale și înmulțirea oilor tale în țara pe care a jurat părinților tăi că ți‐o va da. 14Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; nu va
fi la tine și la dobitoacele tale sterp, nici stearpă. 15Și Domnul va depărta de la tine orice boală și nu va pune peste tine niciuna din molimele
15.26
rele ale Egiptului pe care le cunoști, ci le va pune peste toți cei ce te urăsc. 16Și să nimicești
toate popoarele pe care ți le va da Domnul Dumnezeul tău; ochiul tău
să nu le cruțe și să nu slujești dumnezeilor lor, căci aceasta ar fi cursă
pentru tine. 17Dacă vei zice în inima ta: Aceste neamuri sunt mai mari decât mine, cum voi putea să le alung? 18Nu
te teme de ele; adu‐ți
aminte de ce a făcut Domnul Dumnezeul tău lui Faraon și la tot Egiptul; 19și de încercările
cele mari pe care ți le‐au văzut ochii și semnele și minunile și mâna cea tare și brațul cel întins cu care te‐a scos Domnul Dumnezeul tău; așa va face Domnul Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te temi. 20Și Domnul Dumnezeul tău va trimite și viespea
bondărească împotriva lor, până se vor pierde cei ce au rămas și cei ce se ascund dinaintea ta. 21Să nu te spăimânți de ei; căci Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul
14.9,14,42
16.3Ios. 3.10
tău un Dumnezeu
mare și înfricoșat. 22Și Domnul
Dumnezeul tău va alunga aceste neamuri dinaintea ta încetul cu încetul; nu le vei putea stârpi deodată ca să nu se înmulțească viețuitoarele câmpului împotriva ta. 23Dar Domnul Dumnezeul tău le va da înaintea ta și le va îngrozi cu groază mare până se vor pierde. 24Și va da pe împărații
12.1
lor în mâna ta și să faci să li se piardă numele de sub
29.20
ceruri. Nimeni
nu va putea sta înaintea ta până‐i vei pierde. 25Să ardeți
în foc chipurile cioplite ale dumnezeilor lor; să
nu poftești aurul și argintul care este pe ele, nici să nu‐l iei pentru tine ca nu cumva să te prinzi în cursă
prin ele, căci este o urâciune
înaintea Domnului Dumnezeului tău. 26Și să nu aduci urâciunea în casa ta; ca să nu te faci și tu blestemat ca ea; s‐o urăști cu totul și să‐ți fie scârbă de ea, căci este
7.1
un blestem.
Țara făgăduită și mulțumirea
81Să
luați aminte să faceți orice poruncă pe care ți‐o poruncesc astăzi, ca să trăiți și să vă înmulțiți și să intrați și să stăpâniți țara pe care a jurat‐o Domnul părinților voștri. 2Și adu‐ți aminte de toată calea pe care te‐a călăuzit
Domnul Dumnezeul tău în acești patruzeci de ani în pustie ca să te smerească, să te încerce
, ca să cunoască
ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile lui sau nu. 3Și te‐a smerit și te‐a lăsat
să flămânzești și te‐a hrănit
cu mana pe care n‐o cunoscuseși și pe care părinții tăi n‐au cunoscut‐o, ca să‐ți arate că omul nu trăiește
numai cu pâine, ci omul trăiește cu orice iese din gura Domnului. 4Veșmântul
nu ți s‐a învechit pe tine și piciorul nu ți s‐a umflat în acești patruzeci de ani. 5Și cunoaște
în inima ta că, precum ceartă un om pe fiul său, așa te ceartă pe tine Domnul Dumnezeul tău. 6Și să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău ca
să umbli pe căile lui și să te temi de el. 7Căci Domnul Dumnezeul tău te face să intri într‐o țară
bună, țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu adâncimi de ape, care țâșnesc în văi și munți; 8țară de grâu și de orz și de vii și de smochini și de rodii, țară de măslini și de miere, 9țară unde‐ți vei mânca pâinea fără scădere, unde nu vei avea lipsă de nimic, țară
ale cărei pietre sunt fier și din ai cărei munți vei scoate aramă. 10Și
vei mânca și te vei sătura și vei binecuvânta pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara bună pe care ți‐a dat‐o. 11Ferește‐te să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, nepăzind poruncile lui și judecățile lui și așezămintele lui pe care ți le poruncesc astăzi. 12Ca nu cumva după ce vei mânca
și te vei sătura și‐ți vei zidi case frumoase și vei locui în ele, 13și ți se vor înmulți cirezile și turmele și argintul tău și aurul tău se vor îngrămădi și tot ce ai se va înmulți, 14să ți se înalțe inima
și să
uiți pe Domnul Dumnezeul tău care te‐a scos din țara Egiptului, din casa de robie; 15care te‐a
călăuzit prin pustia cea mare și înfricoșată plină de șerpi
înfocați și scorpioni și uscăciune, unde nu era apă; care a făcut să curgă
114.8
apă din stânca de cremene; 16care te‐a hrănit în pustie cu mana
pe care n‐au cunoscut‐o părinții tăi, ca să te smerească și să te cerce ca să‐ți facă
bine la sfârșit 17și să
nu zici în inima ta: Puterea mea și tăria mâinii mele mi‐au câștigat această avere. 18Ci să‐ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău că el
este acela care‐ți dă putere să câștigi avere ca să
întărească legământul său cu care a jurat părinților tăi ca astăzi. 19Și va fi așa: dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău și vei umbla după alți dumnezei și le vei sluji și te vei închina înaintea lor, mărturisesc
astăzi împotriva voastră că veți fi pierduți negreșit: 20ca
neamurile pe care le‐a pierdut Domnul dinaintea voastră, așa veți fi pierduți, pentru că n‐ați ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru.
Aducere aminte de răzvrătirile lui Israel
91Ascultă, Israele: astăzi treci
Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri
mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri
până la ceruri, 2un popor mare și înalt, pe fiii
anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac? 3Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece
înaintea ta ca un foc
mistuitor. El îi va
pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga
și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul. 4După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu
zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea
neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta. 5Nu pentru
dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul
13.15
15.7
17.8
26.4
28.13
pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul
tare. 7Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua
16.2
17.2Num. 11.4
20.2
25.2
în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului. 8Și în Horeb
ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă. 9Când m‐am
suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas
34.28
pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă. 10Și
Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului
20.110.4
18.16
în ziua obștei. 11Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te
, pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut
de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat. 13Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut
poporul acesta și iată este un popor cu grumazul
tare. 14Lasă‐mă
să‐i pierd și să le șterg numele
de sub ceruri și
pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei. 15Și m‐am întors
și m‐am pogorât de pe munte și
muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16Și m‐am uitat
și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul. 17Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri. 18Și am
căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați. 19Căci mă
temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul
33.17Ps. 106.23
m‐a ascultat și în vremea aceea. 20Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp. 21Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul
, și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte. 22Și la
Tabeera și la Masa
și la Chibrot‐Hataava
ați mâniat pe Domnul. 23Și când
14.1
v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu
l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui. 24Ați
fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut. 25Și am căzut
jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă. 26Și m‐am rugat
Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare. 27Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui, 28ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că
Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie. 29Totuși ei
sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.
