Țara făgăduită și mulțumirea
81Să
luați aminte să faceți orice poruncă pe care ți‐o poruncesc astăzi, ca să trăiți și să vă înmulțiți și să intrați și să stăpâniți țara pe care a jurat‐o Domnul părinților voștri. 2Și adu‐ți aminte de toată calea pe care te‐a călăuzit
Domnul Dumnezeul tău în acești patruzeci de ani în pustie ca să te smerească, să te încerce
, ca să cunoască
ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile lui sau nu. 3Și te‐a smerit și te‐a lăsat
să flămânzești și te‐a hrănit
cu mana pe care n‐o cunoscuseși și pe care părinții tăi n‐au cunoscut‐o, ca să‐ți arate că omul nu trăiește
numai cu pâine, ci omul trăiește cu orice iese din gura Domnului. 4Veșmântul
nu ți s‐a învechit pe tine și piciorul nu ți s‐a umflat în acești patruzeci de ani. 5Și cunoaște
în inima ta că, precum ceartă un om pe fiul său, așa te ceartă pe tine Domnul Dumnezeul tău. 6Și să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău ca
să umbli pe căile lui și să te temi de el. 7Căci Domnul Dumnezeul tău te face să intri într‐o țară
bună, țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu adâncimi de ape, care țâșnesc în văi și munți; 8țară de grâu și de orz și de vii și de smochini și de rodii, țară de măslini și de miere, 9țară unde‐ți vei mânca pâinea fără scădere, unde nu vei avea lipsă de nimic, țară
ale cărei pietre sunt fier și din ai cărei munți vei scoate aramă. 10Și
vei mânca și te vei sătura și vei binecuvânta pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara bună pe care ți‐a dat‐o. 11Ferește‐te să nu uiți pe Domnul Dumnezeul tău, nepăzind poruncile lui și judecățile lui și așezămintele lui pe care ți le poruncesc astăzi. 12Ca nu cumva după ce vei mânca
și te vei sătura și‐ți vei zidi case frumoase și vei locui în ele, 13și ți se vor înmulți cirezile și turmele și argintul tău și aurul tău se vor îngrămădi și tot ce ai se va înmulți, 14să ți se înalțe inima
și să
uiți pe Domnul Dumnezeul tău care te‐a scos din țara Egiptului, din casa de robie; 15care te‐a
călăuzit prin pustia cea mare și înfricoșată plină de șerpi
înfocați și scorpioni și uscăciune, unde nu era apă; care a făcut să curgă
114.8
apă din stânca de cremene; 16care te‐a hrănit în pustie cu mana
pe care n‐au cunoscut‐o părinții tăi, ca să te smerească și să te cerce ca să‐ți facă
bine la sfârșit 17și să
nu zici în inima ta: Puterea mea și tăria mâinii mele mi‐au câștigat această avere. 18Ci să‐ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău că el
este acela care‐ți dă putere să câștigi avere ca să
întărească legământul său cu care a jurat părinților tăi ca astăzi. 19Și va fi așa: dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău și vei umbla după alți dumnezei și le vei sluji și te vei închina înaintea lor, mărturisesc
astăzi împotriva voastră că veți fi pierduți negreșit: 20ca
neamurile pe care le‐a pierdut Domnul dinaintea voastră, așa veți fi pierduți, pentru că n‐ați ascultat de glasul Domnului Dumnezeului vostru.
Aducere aminte de răzvrătirile lui Israel
91Ascultă, Israele: astăzi treci
Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri
mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri
până la ceruri, 2un popor mare și înalt, pe fiii
anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac? 3Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece
înaintea ta ca un foc
mistuitor. El îi va
pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga
și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul. 4După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu
zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea
neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta. 5Nu pentru
dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul
13.15
15.7
17.8
26.4
28.13
pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul
tare. 7Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua
16.2
17.2Num. 11.4
20.2
25.2
în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului. 8Și în Horeb
ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă. 9Când m‐am
suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas
34.28
pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă. 10Și
Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului
20.110.4
18.16
în ziua obștei. 11Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te
, pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut
de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat. 13Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut
poporul acesta și iată este un popor cu grumazul
tare. 14Lasă‐mă
să‐i pierd și să le șterg numele
de sub ceruri și
pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei. 15Și m‐am întors
și m‐am pogorât de pe munte și
muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16Și m‐am uitat
și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul. 17Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri. 18Și am
căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați. 19Căci mă
temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul
33.17Ps. 106.23
m‐a ascultat și în vremea aceea. 20Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp. 21Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul
, și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte. 22Și la
Tabeera și la Masa
și la Chibrot‐Hataava
ați mâniat pe Domnul. 23Și când
14.1
v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu
l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui. 24Ați
fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut. 25Și am căzut
jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă. 26Și m‐am rugat
Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare. 27Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui, 28ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că
Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie. 29Totuși ei
sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.
Tablele cele noi
101Cioplește‐ți
două table de piatră, în vremea aceea Domnul mi‐a zis: ca cele dintâi și suie‐te la mine în munte și fă‐ți
un chivot de lemn. 2Și voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le‐ai sfărâmat și să
le pui în chivot. 3Și am făcut un chivot din lemn de salcâm
37.1
și am cioplit
două table de piatră ca cele dintâi și m‐am suit pe munte cu cele două table în mâna mea. 4Și el a scris
pe table ca cea dintâi scriere cele zece cuvinte, pe care le
vorbise Domnul către voi pe munte din mijlocul focului
în ziua obștei, și Domnul mi le‐a dat mie. 5Și m‐am întors și m‐am pogorât
de pe munte și am pus
tablele în chivotul pe care‐l făcusem și sunt acolo
, cum mi‐a poruncit Domnul. 6Și copiii lui Israel au plecat de la Beerot‐Bene‐Iaacan
la Mosera; acolo
33.38
a murit Aaron și a fost înmormântat acolo; și Eleazar, fiul său, a slujit ca preot în locul lui. 7De aici
au plecat la Gudgoda și de la Gudgoda la Iotbata, țara cu pâraie de apă. 8În vremea aceea Domnul a deosebit
4.4
8.14
16.9
seminția lui Levi ca să
poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea
Domnului ca să‐i slujească și să binecuvânteze în numele
lui până în ziua de astăzi. 9De aceea
Levi n‐are parte nici moștenire cu frații săi; Domnul este moștenirea lui, cum i‐a spus Domnul Dumnezeul tău. 10Și am stat
pe munte cât zilele de la început, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și Domnul
33.17
m‐a ascultat și în vremea aceea: Domnul n‐a voit să te piardă. 11Și Domnul mi‐a
33.1
zis: Scoală‐te, pornește înaintea poporului ca să intre și să stăpânească țara pe care am jurat părinților lor că le‐o voi da.
Ce cere Dumnezeu de la Israel
12Și acum, Israele, ce cere
Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi
de Domnul Dumnezeul tău, să
umbli în toate căile lui și să‐l iubești
și să slujești Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău, 13să păzești poruncile Domnului și așezămintele lui pe care ți le poruncesc astăzi
spre binele tău? 14Iată ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile
148.4
și cerurile cerurilor, pământul
și tot ce este în el! 15Totuși Domnului i‐a plăcut de
părinții tăi să‐i iubească și a ales sămânța lor după ei, pe voi, dintre toate popoarele, ca astăzi. 16Deci tăiați împrejur prepuțul inimii
voastre și nu vă mai înțepeniți
grumazul. 17Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul
11.36
dumnezeilor și Domnul
19.16
domnilor, Dumnezeul
cel mare, cel tare și cel înfricoșat care nu
caută la față, nici nu ia plată; 18care face judecată
146.9
orfanului și văduvei și iubește pe străinul de loc ca să‐i dea pâine și veșmânt. 19Și să
iubiți pe străinul de loc, căci ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi
de Domnul Dumnezeul tău, să‐i slujești și să te
alipești de el și să juri pe numele
lui. 21El
este lauda ta și el este Dumnezeul tău, care
a făcut pentru tine aceste lucruri mari și înfricoșate pe care ți le‐au văzut ochii. 22Părinții tăi s‐au pogorât în Egipt
cu șaptezeci de suflete și acum Domnul Dumnezeul tău te‐a făcut o mulțime ca
stelele cerurilor.
