Aducere aminte de răzvrătirile lui Israel
91Ascultă, Israele: astăzi treci
Iordanul ca să intri să stăpânești neamuri
mai mari și mai tari decât tine, cetăți mari și cu ziduri
până la ceruri, 2un popor mare și înalt, pe fiii
anachimilor pe care‐i cunoști și despre care ai auzit zicând: Cine poate sta înaintea fiilor lui Anac? 3Cunoaște dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău este cel ce trece
înaintea ta ca un foc
mistuitor. El îi va
pierde și‐i va pleca înaintea ta și‐i vei alunga
și‐i vei pierde repede, cum ți‐a vorbit Domnul. 4După ce Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta, să nu
zici în inima ta astfel: Pentru dreptatea mea m‐a adus Domnul să stăpânesc țara aceasta. Căci pentru răutatea
neamurilor acestora le alungă Domnul dinaintea ta. 5Nu pentru
dreptatea ta sau pentru întregimea inimii tale intri tu ca să stăpânești țara lor, ci pentru răutatea neamurilor acestora le alungă Domnul Dumnezeu dinaintea ta și ca să întărească cuvântul
13.15
15.7
17.8
26.4
28.13
pe care l‐a jurat Domnul părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6Să știi dar, că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s‐o stăpânești; căci tu ești un popor cu grumazul
tare. 7Adu‐ți aminte, nu uita cum ai întărâtat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie! Din ziua
16.2
17.2Num. 11.4
20.2
25.2
în care ai ieșit din țara Egiptului până ați venit în locul acesta, ați fost răzvrătitori împotriva Domnului. 8Și în Horeb
ați întărâtat pe Domnul la mânie și Domnul s‐a mâniat pe voi să vă piardă. 9Când m‐am
suit pe munte ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi, și am rămas
34.28
pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă. 10Și
Domnul mi‐a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu; și pe ele erau scrise toate cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul cu voi pe munte din mijlocul focului
20.110.4
18.16
în ziua obștei. 11Și a fost așa: la sfârșitul celor patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi‐a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12Și Domnul mi‐a zis: Scoală‐te
, pogoară‐te repede de aici, căci poporul tău pe care l‐ai scos din Egipt s‐a stricat; repede s‐au abătut
de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un chip turnat. 13Și Domnul mi‐a vorbit, zicând: Am văzut
poporul acesta și iată este un popor cu grumazul
tare. 14Lasă‐mă
să‐i pierd și să le șterg numele
de sub ceruri și
pe tine te voi face un neam mai tare și mai mare decât ei. 15Și m‐am întors
și m‐am pogorât de pe munte și
muntele ardea cu foc și cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele. 16Și m‐am uitat
și iată păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru: vă făcuserăți un vițel turnat; repede vă abătuserăți de la calea pe care v‐o poruncise Domnul. 17Și am apucat cele două table și le‐am aruncat din amândouă mâinile mele și le‐am sfărâmat înaintea ochilor voștri. 18Și am
căzut jos înaintea Domnului, ca întâia dată, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; n‐am mâncat pâine și n‐am băut apă pentru tot păcatul vostru cu care ați păcătuit, făcând ce este rău în ochii Domnului ca să‐l mâniați. 19Căci mă
temeam de iuțimea și de mânia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă piardă. Și Domnul
33.17Ps. 106.23
m‐a ascultat și în vremea aceea. 20Și Domnul s‐a mâniat foarte tare și pe Aaron ca să‐l piardă; și m‐am rugat și pentru Aaron în același timp. 21Și am luat păcatul vostru pe care îl făcuserăți, vițelul
, și l‐am ars cu foc și l‐am zdrobit foarte mult și l‐am pisat până s‐a făcut mărunt ca pulberea și i‐am aruncat pulberea în pârâul care curge în jos din munte. 22Și la
Tabeera și la Masa
și la Chibrot‐Hataava
ați mâniat pe Domnul. 23Și când
14.1
v‐a trimis Domnul de la Cades‐Barnea, zicând: Suiți‐vă și luați în stăpânire țara pe care v‐am dat‐o, atunci v‐ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru și nu
l‐ați crezut și n‐ați ascultat de glasul lui. 24Ați
fost răzvrătitori împotriva Domnului din ziua în care v‐am cunoscut. 25Și am căzut
jos înaintea Domnului în cele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, cât am căzut jos; căci Domnul zisese că vrea să vă piardă. 26Și m‐am rugat
Domnului și am zis: Doamne Dumnezeule, nu pierde pe poporul tău și moștenirea ta pe care ai răscumpărat‐o prin mărimea ta, pe care l‐ai scos din Egipt cu mână tare. 27Adu‐ți aminte de robii tăi Avraam, Isaac și Iacov; nu căuta la încăpățânarea poporului acestuia, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui, 28ca nu cumva să zică țara din care ne‐ai scos: Pentru că
Domnul n‐a putut să‐i aducă în țara pe care le‐o făgăduise și pentru că‐i ura i‐a scos ca să‐i omoare în pustie. 29Totuși ei
sunt poporul tău și moștenirea ta pe care i‐ai scos cu puterea ta cea mare și cu brațul tău cel întins.