Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

Deșertăciunea tuturor lucrurilor pământești

11Cuvintele Propovăduitorului

1.1
Vers. 12. Cap. 7.27; 12.8, 9.10.
, fiul lui David, împărat în Ierusalim. 2Deșertăciunea
1.2
Ps. 39.5,6
62.9
144.4
deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, deșertăciunea deșertăciunilor! Totul
1.2
Rom. 8.20
este deșertăciune! 3Ce
1.3
Cap. 2.22;
folos are omul din toată truda sa cu care se trudește sub soare? 4Un neam trece și un neam vine dar
1.4
Ps. 104.5
119.90
pământul rămâne în veac. 5Soarele
1.5
Ps. 19.5,6
răsare și el, și soarele apune și se grăbește la locul său și acolo răsare. 6Vântul
1.6
In. 3.8
merge spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte: se întoarce necurmat în mersul său și vântul se întoarce iarăși la ocolurile sale. 7Toate
1.7
Iov 38.10Ps. 104.8,9
râurile curg în mare și marea nu se umple; la locul unde merg râurile, acolo merg iarăși. 8Toate lucrurile sunt în trudă, omul nu poate spune. Ochiul
1.8
Prov. 27.20
nu se satură văzând și urechea nu se umple auzind. 9Ce
1.9
Cap. 3.15.
a fost aceea va fi; și ce s‐a făcut aceea se va face; și nu este nimic nou sub soare. 10Este oare ceva de care s‐ar putea zice: Vezi, aceasta este nou! A fost de mult în veacurile care au fost înainte de noi. 11Nu este nicio aducere aminte de cele trecute: nici nu va fi nicio aducere aminte de cele următoare care vor fi, la cei ce vor fi după aceea. 12Eu
1.12
Vers. 1.
, Propovăduitorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim. 13Și mi‐am pus inima să cercetez și să adâncesc prin înțelepciune tot ce se face sub ceruri: aceasta
1.13
Gen. 3.19
e o trudă rea pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 14Am văzut toate lucrările care se fac sub soare; și iată totul este deșertăciune și vânare de vânt! 15Ce
1.15
Cap. 7.13.
este strâmb nu se poate îndrepta și ce este lipsă nu se poate număra. 16Am vorbit cu inima mea, zicând: lată am ajuns mare și am dobândit
1.16
1 Reg. 3.12,13
4.30
10.7,23
înțelepciune mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine peste Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință. 17Și mi‐am
1.17
Cap. 2.3, 12;
îndreptat inima ca să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și nesocotința: am aflat că și aceasta este vânare de vânt. 18Căci în
1.18
Cap. 12.12.
multă înțelepciune este mult amar: și cel ce înmulțește cunoștința, înmulțește durerea.

2

Chiar vesela plăcere a muncii e deșartă

21Am zis

2.1
Lc. 12.19
în inima mea: Vino, acum, te voi încerca cu bucurie; deci, vezi binele! Și iată și
2.1
Is. 50.11
aceasta este deșertăciune. 2Am zis
2.2
Prov. 14.13
râsului: Nebunie! Și bucuriei: Ce folosești? 3Am cercetat
2.3
Cap. 1.17.
în inima mea să‐mi desmierd carnea cu vin, în timp ce să‐mi dedau inima la înțelepciune, și să apuc nebunia, până voi vedea ce este bun pentru copiii oamenilor ca să facă sub ceruri în numărul zilelor vieții lor. 4Mi‐am făcut lucruri mari: mi‐am zidit case; mi‐am sădit vii. 5Mi‐am făcut grădini și parcuri; și mi‐am sădit pomi în ele din tot felul de roade. 6Mi‐am făcut iazuri de apă să ud cu ele pădurea care răsare cu pomi. 7Am cumpărat robi și roabe și am avut robi născuți în casa mea; am avut și mari averi de cirezi și turme, mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim. 8Mi‐am adunat
2.8
1 Reg. 9.28
10.10,14,21
și arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare. 9Și am fost
2.9
Cap. 1.16.
mare și mai mare decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10Și orice mi‐au dorit ochii n‐am oprit de la ei; nu mi‐am oprit inima de la nicio bucurie; căci inima mea s‐a bucurat din toată truda mea și aceasta
2.10
Cap. 3.22;
a fost partea mea din toată truda mea. 11Și am privit la toate lucrurile pe care le‐au lucrat mâinile mele și la truda cu care m‐am trudit ca să le fac; și iată totul era deșertăciune
2.11
Cap. 1.3, 14.
și vânare de vânt și nu este niciun folos sub soare. 12Și m‐am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia
2.12
Cap. 1.17;
; căci ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s‐a făcut demult! 13Și am văzut că înțelepciunea cu atât întrece nebunia pe cât întrece lumina întunericul. 14Înțeleptul
2.14
Prov. 17.24
își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași
2.14
Ps. 49.10
întâmplare se întâmplă la toți. 15Și am zis în inima mea: Cum se întâmplă nebunului așa mi se va întâmpla și mie: atunci pentru ce am fost eu deci mai înțelept? Atunci am zis în inima mea: Și aceasta este deșertăciune. 16Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun! 17Și am urât viața; căci fapta care se face sub soare m‐a dezgustat; căci totul este deșertăciune și vânare de vânt. 18Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las
2.18
Ps. 49.10
omului care va fi după mine. 19Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpâni peste toată truda mea cu care m‐am trudit și cu care am fost înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20Și am mers până acolo că mi‐am făcut inima să deznădăjduiască de toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare. 21Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău. 22Căci
2.22
Cap. 1.3;
ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare? 23Căci toate zilele lui sunt dureri
2.23
Iov 5.7
14.1
și osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune. 24Nu
2.24
Cap. 3.12, 13, 22;
este nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să‐și facă sufletul să vadă bine în lucrul său. Și am văzut că și aceasta era din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine mănâncă și se desfată mai mult decât mine? 26Căci Dumnezeu dă unui om care este bun în ochii săi înțelepciune și cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă osteneala de a strânge și a grămădi ca să dea
2.26
Iov 27.16,17Prov. 28.8
celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.