Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Toți pier deopotrivă

91Căci toate acestea mi le‐am pus la inimă, ca să cercetez toate acestea: că drepții

9.1
Cap. 8.14.
și înțelepții și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: omul nu știe nici iubirea nici ura; totul este înaintea lui. 2Totul se întâmplă deopotrivă tuturor
9.2
Iov 21.7Ps. 73.3,12,13Mal. 3.15
: o întâmplare celui drept și celui nelegiuit; celui bun și celui curat și celui necurat; celui ce jertfește și celui ce nu jertfește: cum este cel bun așa și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme de jurământ. 3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, că un lucru se întâmplă la toți: da, și inima copiilor oamenilor este plină de rău, și nebunia este în inima lor cât trăiesc ei și după aceea se duc la cei morți. 4Căci pentru cel ce este unit cu cei vii este nădejde; căci un câine viu este mai bun decât un leu mort. 5Căci cei ce trăiesc știu că vor muri, dar cei
9.5
Iov 14.21Is. 63.16
morți nu știu nimic și nu mai au nici o plată, căci pomenirea
9.5
Iov 7.8,9,10Is. 26.14
lor se uită. 6Și iubirea lor și ura lor și pisma lor acum sunt pierdute și ei nu mai au nici o parte în veac, în tot ce se face sub soare. 7Mergi pe calea ta, mănâncă‐ți
9.7
Cap. 8.15.
pâinea cu bucurie și bea‐ți vinul cu inima veselă, căci de mult Dumnezeu are plăcere de lucrările tale. 8Totdeauna hainele să‐ți fie albe și pe cap să nu‐ți lipsească untdelemnul. 9Bucură‐te de viață cu nevasta pe care o iubești în toate zilele vieții deșertăciunii tale, pe care ți le‐a dat sub soare în toate zilele deșertăciunii tale; căci
9.9
Cap. 2.10, 24;
aceasta este partea ta în viață și în osteneala ta cu care te ostenești sub soare. 10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta; căci nu este nici lucru, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune în Șeol, unde te duci. 11M‐am întors și am văzut
9.11
Amos 2.14,15Ier. 9.23
sub soare că alergarea nu este a celor iuți, nici a celor puternici lupta, nici a înțelepților pâinea și nici a celor cuminți bogăția și nici a celor cu cunoștință harul, ci pe toți îi ajunge vremea și întâmplarea. 12Căci nici omul nu‐și
9.12
Cap. 8.7.
cunoaște vremea sa: ca peștii care se prind într‐o mreajă rea și ca păsările care se prind în laț, ca ei se prind
9.12
Prov. 29.6Lc. 12.20,39
17.261 Tes. 5.3
copiii oamenilor în vremea rea când vine fără veste peste ei. 13Am văzut și această înțelepciune sub soare și a fost mare pentru mine: 14era
9.14
2 Sam. 20.16‐22
o cetate mică și puțini oameni înăuntru; și a venit împotriva ei un împărat mare și a înconjurat‐o și a zidit împotriva ei întăriri mari. 15Și s‐a găsit în ea un om sărac înțelept și el a scăpat cetatea cu înțelepciunea sa, dar nimeni nu și‐a adus aminte de acest om sărac. 16Atunci am zis
9.16
Prov. 21.22
24.5
: Mai bună este înțelepciunea decât tăria; totuși înțelepciunea
9.16
Mc. 6.2,3
celui sărac este disprețuită și cuvintele lui nu sunt ascultate. 17Cuvintele înțelepților ascultate în liniște sunt mai bune decât strigătul celui ce cârmuiește între nebuni. 18Mai
9.18
Vers. 16.
bună este înțelepciunea decât armele de război; dar un
9.18
Ios. 7.1,11,12
singur păcătos strică mult bine.

10

Înțelepciunea și nebunia la mare și mic

101Muștele moarte fac să se împuțească și să dospească untdelemnul amestecătorului de mir; tot așa puțină nebunie este mai grea decât înțelepciunea și cinstea. 2Inima înțeleptului este la dreapta sa dar inima nebunului la stânga sa. 3Nebunul chiar când umblă pe cale îi lipsește inima și

10.3
Prov. 13.16
18.2
spune fiecăruia că este nebun. 4Dacă se va ridica împotriva ta duhul cârmuitorului nu‐ți
10.4
Cap. 8.3.
părăsi locul, căci
10.4
1 Sam. 25.24Prov. 25.15
liniștea alină multe greșeli. 5Este un rău pe care l‐am văzut sub soare ca o greșeală care iese de la cârmuitor: 6Nebunia
10.6
Est. 3.1
pusă în locuri înalte și cei bogați șezând în locuri de jos. 7Am văzut robi pe cai
10.7
Prov. 19.10
30.22
și pe mai mari călcând pe pământ ca robii. 8Cel ce
10.8
Ps. 7.15Prov. 26.27
sapă groapă va cădea în ea și cel ce găurește zidul îl va mușca șarpele. 9Cel ce îndepărtează pietre va fi vătamat de ele; cel ce despică lemne se primejduiește cu ele. 10Dacă fierul este tocit și nu i se ascute tăișul, atunci trebuie să‐și pună omul mai multă putere: dar înțelepciunea este de folos ca să dea izbândă. 11Dacă mușcă șarpele pentru că nu este
10.11
Ps. 58.4,5Ier. 8.17
descântec, atunci meșterul limbii nu‐i de niciun folos. 12Cuvintele
10.12
Prov. 10.32
12.13
din gura înțeleptului sunt plăcute; dar
10.12
Prov. 10.14
18.7
buzele nebunului îl înghit pe el însuși. 13Începutul cuvintelor gurii lui este prostie: iar sfârșitul vorbirii lui este o nebunie pierzătoare. 14Și nebunul
10.14
Prov. 15.2
înmulțește vorbele: totuși omul nu știe ce va fi și cine‐i va spune ce
10.14
Cap. 3.22;
va fi după el? 15Pe nebuni îi ostenește osteneala lor, căci ei nu știu cum să meargă în cetate. 16Vai
10.16
Is. 3.4,5,12
5.11
de tine, țară, când împăratul tău este copil și mai marii tăi mănâncă dimineața! 17Ferice de tine, țară, când împăratul tău este fiu de neam ales și mai marii
10.17
Prov. 31.4
tăi mănâncă la vremea cuvenită pentru tărie, nu pentru beție! 18De lene se afundă acoperișul și de lenevirea mâinilor picură în casă. 19Ospățul este pentru râs și vinul
10.19
Ps. 104.15
înveselește viața, dar argintul răspunde la orice. 20Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pe împărat, nici chiar în odăile tale de dormit nu
10.20
Ex. 22.28Fapte. 23.5
vorbi de rău pe bogat: căci pasărea cerului va duce glasul tău și cea înaripată va spune cuvântul.

11

Samănă‐ți sămânța din vreme!

111Aruncă‐ți pâinea pe

11.1
Is. 32.20
fața apelor: căci
11.1
Deut. 15.10Prov. 19.17Mat. 10.422 Cor. 9.8Gal. 6.9,10Evr. 6.10
după multe zile o vei afla. 2Dă o parte
11.2
Ps. 112.9Lc. 6.301 Tim. 6.18‐19
la
11.2
Mica 5.5
șapte și chiar la opt, căci
11.2
Ef. 5.16
nu știi ce rău va fi peste pământ. 3Când norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ: și când cade copacul spre miazăzi sau spre miazănoapte, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne. 4Cel ce se uită la vânt nu va semăna și cel ce privește la nori, nu va secera. 5Cum nu
11.5
In. 3.8
știi care este calea vântului, nici
11.5
Ps. 139.14,15
cum se fac oasele în pântecele celei însărcinate, tot așa nu știi lucrarea lui Dumnezeu care face totul. 6Dimineața seamănă‐ți sămânța și seara nu lăsa să ți se odihnească mâna; căci nu știi care va izbândi: aceasta sau aceea, sau dacă amândouă vor fi deopotrivă de bune. 7Cu adevărat dulce este lumina și plăcut este ochilor să
11.7
Cap. 7.11.
vadă soarele. 8Deci dacă ar trăi omul mulți ani, să se bucure în ei toți, totuși să‐și aducă aminte de zilele de întuneric, căci vor fi multe: tot ce vine este deșertăciune. 9Bucură‐te, tinere, în tinerețea ta, și să te veselească inima ta în zilele tinereții tale și umblă
11.9
Num. 15.39
în căile inimii tale și în privirea ochilor tăi, dar să știi că pentru toate acestea Dumnezeu
11.9
Cap. 12.14.
te va duce la judecată. 10Depărtează
11.10
2 Cor. 7.12 Tim. 2.22
deci necazul din inima ta și înlătură răul din carnea ta: căci
11.10
Ps. 39.5
tinerețea și părul negru sunt deșertăciune.