Deșertăciunea tuturor lucrurilor pământești
11Cuvintele Propovăduitorului
, fiul lui David, împărat în Ierusalim. 2Deșertăciunea
62.9
144.4
deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, deșertăciunea deșertăciunilor! Totul
este deșertăciune! 3Ce
folos are omul din toată truda sa cu care se trudește sub soare? 4Un neam trece și un neam vine dar
119.90
pământul rămâne în veac. 5Soarele
răsare și el, și soarele apune și se grăbește la locul său și acolo răsare. 6Vântul
merge spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte: se întoarce necurmat în mersul său și vântul se întoarce iarăși la ocolurile sale. 7Toate
râurile curg în mare și marea nu se umple; la locul unde merg râurile, acolo merg iarăși. 8Toate lucrurile sunt în trudă, omul nu poate spune. Ochiul
nu se satură văzând și urechea nu se umple auzind. 9Ce
a fost aceea va fi; și ce s‐a făcut aceea se va face; și nu este nimic nou sub soare. 10Este oare ceva de care s‐ar putea zice: Vezi, aceasta este nou! A fost de mult în veacurile care au fost înainte de noi. 11Nu este nicio aducere aminte de cele trecute: nici nu va fi nicio aducere aminte de cele următoare care vor fi, la cei ce vor fi după aceea. 12Eu
, Propovăduitorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim. 13Și mi‐am pus inima să cercetez și să adâncesc prin înțelepciune tot ce se face sub ceruri: aceasta
e o trudă rea pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 14Am văzut toate lucrările care se fac sub soare; și iată totul este deșertăciune și vânare de vânt! 15Ce
este strâmb nu se poate îndrepta și ce este lipsă nu se poate număra. 16Am vorbit cu inima mea, zicând: lată am ajuns mare și am dobândit
4.30
10.7,23
înțelepciune mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine peste Ierusalim și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință. 17Și mi‐am
îndreptat inima ca să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și nesocotința: am aflat că și aceasta este vânare de vânt. 18Căci în
multă înțelepciune este mult amar: și cel ce înmulțește cunoștința, înmulțește durerea.
Chiar vesela plăcere a muncii e deșartă
21Am zis
în inima mea: Vino, acum, te voi încerca cu bucurie; deci, vezi binele! Și iată și
aceasta este deșertăciune. 2Am zis
râsului: Nebunie! Și bucuriei: Ce folosești? 3Am cercetat
în inima mea să‐mi desmierd carnea cu vin, în timp ce să‐mi dedau inima la înțelepciune, și să apuc nebunia, până voi vedea ce este bun pentru copiii oamenilor ca să facă sub ceruri în numărul zilelor vieții lor. 4Mi‐am făcut lucruri mari: mi‐am zidit case; mi‐am sădit vii. 5Mi‐am făcut grădini și parcuri; și mi‐am sădit pomi în ele din tot felul de roade. 6Mi‐am făcut iazuri de apă să ud cu ele pădurea care răsare cu pomi. 7Am cumpărat robi și roabe și am avut robi născuți în casa mea; am avut și mari averi de cirezi și turme, mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim. 8Mi‐am adunat
10.10,14,21
și arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare. 9Și am fost
mare și mai mare decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10Și orice mi‐au dorit ochii n‐am oprit de la ei; nu mi‐am oprit inima de la nicio bucurie; căci inima mea s‐a bucurat din toată truda mea și aceasta
a fost partea mea din toată truda mea. 11Și am privit la toate lucrurile pe care le‐au lucrat mâinile mele și la truda cu care m‐am trudit ca să le fac; și iată totul era deșertăciune
și vânare de vânt și nu este niciun folos sub soare. 12Și m‐am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia
; căci ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s‐a făcut demult! 13Și am văzut că înțelepciunea cu atât întrece nebunia pe cât întrece lumina întunericul. 14Înțeleptul
își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași
întâmplare se întâmplă la toți. 15Și am zis în inima mea: Cum se întâmplă nebunului așa mi se va întâmpla și mie: atunci pentru ce am fost eu deci mai înțelept? Atunci am zis în inima mea: Și aceasta este deșertăciune. 16Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun! 17Și am urât viața; căci fapta care se face sub soare m‐a dezgustat; căci totul este deșertăciune și vânare de vânt. 18Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las
omului care va fi după mine. 19Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpâni peste toată truda mea cu care m‐am trudit și cu care am fost înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20Și am mers până acolo că mi‐am făcut inima să deznădăjduiască de toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare. 21Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău. 22Căci
ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare? 23Căci toate zilele lui sunt dureri
14.1
și osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune. 24Nu
este nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să‐și facă sufletul să vadă bine în lucrul său. Și am văzut că și aceasta era din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine mănâncă și se desfată mai mult decât mine? 26Căci Dumnezeu dă unui om care este bun în ochii săi înțelepciune și cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă osteneala de a strânge și a grămădi ca să dea
celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.
Orice lucru își are vremea lui
31Pentru orice este o vreme și pentru orice
lucru este o vreme sub ceruri: 2Vreme de a se naște și vreme
de a muri; vreme de a sădi și vreme de a smulge ce este sădit; 3vreme de a ucide și vreme de a vindeca; vreme de a surpa și vreme de a zidi; 4vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca; 5vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme
de a se feri de îmbrățișare; 6vreme de a căuta și vreme de a pierde; vreme de a ținea și vreme de a lepăda; 7vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme
de a tăcea și vreme de a vorbi; 8vreme de a iubi și vreme de a urî
; vreme de război și vreme de pace. 9Ce
folos are cel ce lucrează din ceea ce se ostenește? 10Am văzut
truda pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 11El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul
nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu. 12Am cunoscut
că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să‐și facă bine în viața lor; 13și chiar ca fiecare om să mănânce
și să bea și să vadă binele în toată osteneala sa, este un dar al lui Dumnezeu. 14Am cunoscut că tot ce face Dumnezeu va fi în veac; nimic nu se poate adăuga la aceasta și nimic
nu i se poate lua; și Dumnezeu o face ca omul să se teamă de el. 15Ceea ce
este a fost demult și ceea ce va fi a fost demult; și Dumnezeu caută ce a fost izgonit.
Teme‐te de Dumnezeu
16Și am mai văzut
sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea. 17Am zis în inima mea: Dumnezeu
va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este o vreme
acolo pentru orice lucru și pentru orice faptă. 18Am zis în inima mea: Este din pricina copiilor oamenilor ca Dumnezeu să‐i încerce și să vadă ei înșiși că nu sunt decât dobitoace. 19Căci
73.22
ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20Totul merge la același loc, totul
este din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine
cunoaște suflarea copiilor oamenilor dacă se suie ea în sus, și suflarea dobitocului dacă se coboară ea în jos în pământ? 22Și
am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta
este partea lui, căci
cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?