Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

Chiar vesela plăcere a muncii e deșartă

21Am zis

2.1
Lc. 12.19
în inima mea: Vino, acum, te voi încerca cu bucurie; deci, vezi binele! Și iată și
2.1
Is. 50.11
aceasta este deșertăciune. 2Am zis
2.2
Prov. 14.13
râsului: Nebunie! Și bucuriei: Ce folosești? 3Am cercetat
2.3
Cap. 1.17.
în inima mea să‐mi desmierd carnea cu vin, în timp ce să‐mi dedau inima la înțelepciune, și să apuc nebunia, până voi vedea ce este bun pentru copiii oamenilor ca să facă sub ceruri în numărul zilelor vieții lor. 4Mi‐am făcut lucruri mari: mi‐am zidit case; mi‐am sădit vii. 5Mi‐am făcut grădini și parcuri; și mi‐am sădit pomi în ele din tot felul de roade. 6Mi‐am făcut iazuri de apă să ud cu ele pădurea care răsare cu pomi. 7Am cumpărat robi și roabe și am avut robi născuți în casa mea; am avut și mari averi de cirezi și turme, mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim. 8Mi‐am adunat
2.8
1 Reg. 9.28
10.10,14,21
și arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare. 9Și am fost
2.9
Cap. 1.16.
mare și mai mare decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10Și orice mi‐au dorit ochii n‐am oprit de la ei; nu mi‐am oprit inima de la nicio bucurie; căci inima mea s‐a bucurat din toată truda mea și aceasta
2.10
Cap. 3.22;
a fost partea mea din toată truda mea. 11Și am privit la toate lucrurile pe care le‐au lucrat mâinile mele și la truda cu care m‐am trudit ca să le fac; și iată totul era deșertăciune
2.11
Cap. 1.3, 14.
și vânare de vânt și nu este niciun folos sub soare. 12Și m‐am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia
2.12
Cap. 1.17;
; căci ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s‐a făcut demult! 13Și am văzut că înțelepciunea cu atât întrece nebunia pe cât întrece lumina întunericul. 14Înțeleptul
2.14
Prov. 17.24
își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași
2.14
Ps. 49.10
întâmplare se întâmplă la toți. 15Și am zis în inima mea: Cum se întâmplă nebunului așa mi se va întâmpla și mie: atunci pentru ce am fost eu deci mai înțelept? Atunci am zis în inima mea: Și aceasta este deșertăciune. 16Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun! 17Și am urât viața; căci fapta care se face sub soare m‐a dezgustat; căci totul este deșertăciune și vânare de vânt. 18Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las
2.18
Ps. 49.10
omului care va fi după mine. 19Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpâni peste toată truda mea cu care m‐am trudit și cu care am fost înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20Și am mers până acolo că mi‐am făcut inima să deznădăjduiască de toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare. 21Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău. 22Căci
2.22
Cap. 1.3;
ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare? 23Căci toate zilele lui sunt dureri
2.23
Iov 5.7
14.1
și osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune. 24Nu
2.24
Cap. 3.12, 13, 22;
este nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să‐și facă sufletul să vadă bine în lucrul său. Și am văzut că și aceasta era din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine mănâncă și se desfată mai mult decât mine? 26Căci Dumnezeu dă unui om care este bun în ochii săi înțelepciune și cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă osteneala de a strânge și a grămădi ca să dea
2.26
Iov 27.16,17Prov. 28.8
celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.

3

Orice lucru își are vremea lui

31Pentru orice este o vreme și pentru orice

3.1
Vers. 17. Cap. 8.6.
lucru este o vreme sub ceruri: 2Vreme de a se naște și vreme
3.2
Evr. 9.27
de a muri; vreme de a sădi și vreme de a smulge ce este sădit; 3vreme de a ucide și vreme de a vindeca; vreme de a surpa și vreme de a zidi; 4vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca; 5vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme
3.5
Ioel 2.161 Cor. 7.5
de a se feri de îmbrățișare; 6vreme de a căuta și vreme de a pierde; vreme de a ținea și vreme de a lepăda; 7vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme
3.7
Amos 5.13
de a tăcea și vreme de a vorbi; 8vreme de a iubi și vreme de a urî
3.8
Lc. 14.26
; vreme de război și vreme de pace. 9Ce
3.9
Cap. 1.3.
folos are cel ce lucrează din ceea ce se ostenește? 10Am văzut
3.10
Cap. 1.13.
truda pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 11El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul
3.11
Cap. 8.17.
nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu. 12Am cunoscut
3.12
Vers. 22.
că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să‐și facă bine în viața lor; 13și chiar ca fiecare om să mănânce
3.13
Cap. 2.24.
și să bea și să vadă binele în toată osteneala sa, este un dar al lui Dumnezeu. 14Am cunoscut că tot ce face Dumnezeu va fi în veac; nimic nu se poate adăuga la aceasta și nimic
3.14
Iac. 1.17
nu i se poate lua; și Dumnezeu o face ca omul să se teamă de el. 15Ceea ce
3.15
Cap. 1.9.
este a fost demult și ceea ce va fi a fost demult; și Dumnezeu caută ce a fost izgonit.

Teme‐te de Dumnezeu

16Și am mai văzut

3.16
Cap. 5.8.
sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea. 17Am zis în inima mea: Dumnezeu
3.17
Rom. 2.6,7,82 Cor. 5.102 Tes. 1.6,7
va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este o vreme
3.17
Vers. 1.
acolo pentru orice lucru și pentru orice faptă. 18Am zis în inima mea: Este din pricina copiilor oamenilor ca Dumnezeu să‐i încerce și să vadă ei înșiși că nu sunt decât dobitoace. 19Căci
3.19
Ps. 49.12,20
73.22
ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20Totul merge la același loc, totul
3.20
Gen. 3.19
este din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine
3.21
Cap. 12.7.
cunoaște suflarea copiilor oamenilor dacă se suie ea în sus, și suflarea dobitocului dacă se coboară ea în jos în pământ? 22Și
3.22
Vers. 12. Cap. 2.24: 5.18;
am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta
3.22
Cap. 2.10.
este partea lui, căci
3.22
Cap. 6.12;
cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?

4

Felurite rele și apăsări

41Și m‐am întors și am văzut toate apăsările

4.1
Cap. 3.16;
care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor. 2Și
4.2
Iov 3.17
am lăudat pe cei morți, care au murit demult, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă. 3Și
4.3
Iov 3.11,16,21
mai bine decât amândoi este cel ce încă n‐a fost, care n‐a văzut lucrul rău care se face sub soare. 4Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 5Nebunul
4.5
Prov. 6.10
24.33
își încrucișează mâinile și mănâncă însăși carnea sa. 6Mai bine
4.6
Prov. 15.16,17
16.8
un pumn plin cu pace decât amândouă mâinile pline cu osteneală și vânare de vânt. 7Și m‐am întors și am văzut o deșertăciune sub soare. 8Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul
4.8
Prov. 27.201 In. 2.16
său nu se satură de bogăție. Și
4.8
Ps. 39.6
pentru cine, zice el, mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea. 9Mai bine doi decât unul! Căci au bună plată pentru munca lor. 10Căci de cad, unul va ridica pe semenul său; dar vai de cel ce este singur când cade și nu este cine să‐l ridice! 11Iarăși, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar unul singur cum se va încălzi? 12Și dacă ar birui cineva pe unul, cei doi se vor împotrivi; și un fir pus în trei nu se rupe repede. 13Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe cum să fie mustrat. 14Căci a ieșit din închisoare ca să domnească, deși s‐a născut sărac în împărăția sa. 15Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare, cu copilul, al doilea, care se va scula în locul lui. 16Nu avea sfârșit tot poporul, toți aceia peste care era el; totuși cei ce vor veni pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.