Orice lucru își are vremea lui
31Pentru orice este o vreme și pentru orice
lucru este o vreme sub ceruri: 2Vreme de a se naște și vreme
de a muri; vreme de a sădi și vreme de a smulge ce este sădit; 3vreme de a ucide și vreme de a vindeca; vreme de a surpa și vreme de a zidi; 4vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca; 5vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme
de a se feri de îmbrățișare; 6vreme de a căuta și vreme de a pierde; vreme de a ținea și vreme de a lepăda; 7vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme
de a tăcea și vreme de a vorbi; 8vreme de a iubi și vreme de a urî
; vreme de război și vreme de pace. 9Ce
folos are cel ce lucrează din ceea ce se ostenește? 10Am văzut
truda pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 11El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul
nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu. 12Am cunoscut
că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să‐și facă bine în viața lor; 13și chiar ca fiecare om să mănânce
și să bea și să vadă binele în toată osteneala sa, este un dar al lui Dumnezeu. 14Am cunoscut că tot ce face Dumnezeu va fi în veac; nimic nu se poate adăuga la aceasta și nimic
nu i se poate lua; și Dumnezeu o face ca omul să se teamă de el. 15Ceea ce
este a fost demult și ceea ce va fi a fost demult; și Dumnezeu caută ce a fost izgonit.
Teme‐te de Dumnezeu
16Și am mai văzut
sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea. 17Am zis în inima mea: Dumnezeu
va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este o vreme
acolo pentru orice lucru și pentru orice faptă. 18Am zis în inima mea: Este din pricina copiilor oamenilor ca Dumnezeu să‐i încerce și să vadă ei înșiși că nu sunt decât dobitoace. 19Căci
73.22
ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20Totul merge la același loc, totul
este din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine
cunoaște suflarea copiilor oamenilor dacă se suie ea în sus, și suflarea dobitocului dacă se coboară ea în jos în pământ? 22Și
am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta
este partea lui, căci
cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?
Felurite rele și apăsări
41Și m‐am întors și am văzut toate apăsările
care se fac sub soare și iată lacrimile celor apăsați și n‐aveau nici un mângâietor! Și puterea era de partea apăsătorilor lor și n‐aveau nici un mângâietor. 2Și
am lăudat pe cei morți, care au murit demult, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă. 3Și
mai bine decât amândoi este cel ce încă n‐a fost, care n‐a văzut lucrul rău care se face sub soare. 4Și am văzut toată osteneala și toată iscusința la lucru, că pentru aceasta este pizma unuia împotriva altuia. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 5Nebunul
24.33
își încrucișează mâinile și mănâncă însăși carnea sa. 6Mai bine
16.8
un pumn plin cu pace decât amândouă mâinile pline cu osteneală și vânare de vânt. 7Și m‐am întors și am văzut o deșertăciune sub soare. 8Este unul singur și fără al doilea și n‐are nici fiu nici frate: totuși munca lui nu are sfârșit și ochiul
său nu se satură de bogăție. Și
pentru cine, zice el, mă ostenesc eu și‐mi lipsesc sufletul de bine? Și aceasta este o deșertăciune și trudă rea. 9Mai bine doi decât unul! Căci au bună plată pentru munca lor. 10Căci de cad, unul va ridica pe semenul său; dar vai de cel ce este singur când cade și nu este cine să‐l ridice! 11Iarăși, dacă se culcă doi împreună, le este cald; dar unul singur cum se va încălzi? 12Și dacă ar birui cineva pe unul, cei doi se vor împotrivi; și un fir pus în trei nu se rupe repede. 13Mai bine un tânăr sărac și înțelept decât un împărat bătrân și nebun, care nu mai știe cum să fie mustrat. 14Căci a ieșit din închisoare ca să domnească, deși s‐a născut sărac în împărăția sa. 15Am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare, cu copilul, al doilea, care se va scula în locul lui. 16Nu avea sfârșit tot poporul, toți aceia peste care era el; totuși cei ce vor veni pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.
Nu vorbi nechibzuit și fără rost
51Păzește‐ți piciorul
când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie‐te mai bine să asculți decât
21.27Osea 6.6
să aduci jertfa nebunilor: căci ei nu știu că fac rău. 2Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta cuvintele
tale să fie puține! 3Căci visul vine din mulțimea lucrului și glasul
nebunului din mulțimea cuvintelor. 4Când
76.11
juruiești o juruință lui Dumnezeu, nu întârzia s‐o plătești, căci el n‐are plăcere de nebuni; plătește
ce ai juruit. 5Mai
bine să nu juruiești decât să juruiești și să nu plătești. 6Nu învoi gurii tale să‐ți tragă carnea în păcat și nu
zice înaintea îngerului: A fost o greșeală din neștiință. Pentru ce să se mânie Dumnezeu de glasul tău și să piardă lucrul mâinilor tale? 7Căci în mulțimea visurilor sunt deșertăciuni ca și în multe vorbe; dar tu, teme‐te
de Dumnezeu.
Deșertăciunea bogăției
8Când vezi
apăsarea celui sărac și siluirea judecății și dreptății într‐un ținut, să nu te miri de aceasta; căci Unul mai
58.11
82.1
înalt decât cel înalt privește și sunt alții mai înalți decât ei. 9Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului. 10Cel ce iubește argintul nu se va sătura de argint; nici cel ce iubește belșugul de venit. Și aceasta este deșertăciune. 11Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii? 12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin sau mult; dar pe bogat nu‐l lasă să doarmă îmbelșugarea sa. 13Este
un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică, bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește; 14și aceste bogății se pierd printr‐o întâmplare rea; și el a născut un fiu și nu este nimic în mâna lui. 15Cum
a ieșit din pântecele mamei sale, gol se va întoarce cum a venit, și nu va lua nimic din toată osteneala sa ca să ducă în mâna lui. 16Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ce
folos are el că
s‐a ostenit în vânt? 17Și toate zilele lui mănâncă
în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.
Mulțumirea cu puțin
18Iată ce am văzut că este
bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căci
aceasta este partea sa. 19Și orice om de asemenea căruia i‐a dat
Dumnezeu bogăție și bunuri și l‐a făcut stăpân să mănânce din ele și să‐și ia partea și să se bucure de osteneala sa: aceasta este un dar al lui Dumnezeu. 20Căci nu‐și va aduce aminte mult de zilele vieții sale pentru că Dumnezeu îi răspunde la bucuria inimii sale.