Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
5

Nu vorbi nechibzuit și fără rost

51Păzește‐ți piciorul

5.1
Ex. 3.5Is. 1.12
când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie‐te mai bine să asculți decât
5.1
1 Sam. 15.22Ps. 50.8Prov. 15.8
21.27Osea 6.6
să aduci jertfa nebunilor: căci ei nu știu că fac rău. 2Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta cuvintele
5.2
Prov. 10.19Mat. 6.7
tale să fie puține! 3Căci visul vine din mulțimea lucrului și glasul
5.3
Prov. 10.19
nebunului din mulțimea cuvintelor. 4Când
5.4
Num. 30.2Deut. 23.21,22,23Ps. 50.14
76.11
juruiești o juruință lui Dumnezeu, nu întârzia s‐o plătești, căci el n‐are plăcere de nebuni; plătește
5.4
Ps. 66.13,14
ce ai juruit. 5Mai
5.5
Prov. 20.25Fapte. 5.4
bine să nu juruiești decât să juruiești și să nu plătești. 6Nu învoi gurii tale să‐ți tragă carnea în păcat și nu
5.6
1 Cor. 11.10
zice înaintea îngerului: A fost o greșeală din neștiință. Pentru ce să se mânie Dumnezeu de glasul tău și să piardă lucrul mâinilor tale? 7Căci în mulțimea visurilor sunt deșertăciuni ca și în multe vorbe; dar tu, teme‐te
5.7
Cap. 12.13.
de Dumnezeu.

Deșertăciunea bogăției

8Când vezi

5.8
Cap. 3.16.
apăsarea celui sărac și siluirea judecății și dreptății într‐un ținut, să nu te miri de aceasta; căci Unul mai
5.8
Ps. 12.5
58.11
82.1
înalt decât cel înalt privește și sunt alții mai înalți decât ei. 9Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului. 10Cel ce iubește argintul nu se va sătura de argint; nici cel ce iubește belșugul de venit. Și aceasta este deșertăciune. 11Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii? 12Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin sau mult; dar pe bogat nu‐l lasă să doarmă îmbelșugarea sa. 13Este
5.13
Cap. 6.1.
un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică, bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește; 14și aceste bogății se pierd printr‐o întâmplare rea; și el a născut un fiu și nu este nimic în mâna lui. 15Cum
5.15
Iov 1.21Ps. 49.171 Tim. 6.7
a ieșit din pântecele mamei sale, gol se va întoarce cum a venit, și nu va lua nimic din toată osteneala sa ca să ducă în mâna lui. 16Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ce
5.16
Cap. 1.3.
folos are el că
5.16
Prov. 11.29
s‐a ostenit în vânt? 17Și toate zilele lui mănâncă
5.17
Ps. 127.2
în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.

Mulțumirea cu puțin

18Iată ce am văzut că este

5.18
Cap. 2.24;
bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căci
5.18
Cap. 2.10;
aceasta este partea sa. 19Și orice om de asemenea căruia i‐a dat
5.19
Cap. 2.24;
Dumnezeu bogăție și bunuri și l‐a făcut stăpân să mănânce din ele și să‐și ia partea și să se bucure de osteneala sa: aceasta este un dar al lui Dumnezeu. 20Căci nu‐și va aduce aminte mult de zilele vieții sale pentru că Dumnezeu îi răspunde la bucuria inimii sale.

6

Averea și cinstea sunt deșertăciuni

61Este

6.1
Cap. 5.13.
un rău pe care l‐am văzut sub soare și este des între oameni: 2Unul căruia îi dă Dumnezeu bogăție, bunuri și cinste și nu
6.2
Iov 21.10Ps. 17.14
73.7
lipsește sufletului său nimic din tot ce dorește; dar
6.2
Lc. 12.20
Dumnezeu nu‐i dă putere să mănânce din ele, ci un străin mănâncă din ele; aceasta este deșertăciune și un mare rău. 3Dacă ar naște cineva o sută de copii și ar trăi mulți ani și zilele anilor vieții sale ar fi multe, dar nu i s‐ar sătura sufletul de
6.3
2 Reg. 9.35Is. 14.19,20Ier. 22.19
bine și n‐ar avea nici înmormântare, zic: mai
6.3
Iov 3.16Ps. 58.8
bine cel născut înainte de vreme decât el. 4Căci vine în deșertăciune și pleacă în întuneric și numele său e acoperit cu întuneric. 5Nici soarele nu l‐a văzut și nu l‐a cunoscut; acesta are odihnă mai degrabă decât acela. 6Și chiar dacă ar trăi de două ori o mie de ani, tot n‐a văzut nici un bine: oare nu merg toți la același loc? 7Toată
6.7
Prov. 16.26
osteneala omului este pentru gura sa și totuși sufletul nu se satură. 8Căci cu cât este mai mult cel înțelept decât cel nebun? Ce are cel sărac care știe să umble înaintea celor vii? 9Mai bună este vederea ochilor decât rătăcirea sufletului; și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt. 10Ceea ce este, de mult i s‐a pus numele; și ce este omul se cunoaște; și nici nu
6.10
Iov 9.32Is. 45.9Ier. 49.19
poate să se socotească cu cel ce este mai puternic decât el. 11Căci sunt multe lucruri care înmulțesc deșertăciunea: ce folos are omul? 12Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții sale deșarte pe care o petrece ca
6.12
Ps. 102.11
109.23
144.4Iac. 4.14
o umbră? Căci cine
6.12
Ps. 39.6
va spune omului ce va fi după el sub soare?

7

Mai bine cumpătare, înțelepciune, răbdare

71Mai bine un nume

7.1
Prov. 15.30
22.1
bun decât untdelemn de preț și ziua morții decât ziua nașterii. 2Mai bine să mergi la casa de jale, decât să mergi la casa de ospăț, întrucât aceea este sfârșitul tuturor oamenilor și cel viu o ia la inimă. 3Mai
7.3
2 Cor. 7.10
bună mâhnirea decât râsul, căci prin mâhnirea feței inima se face mai bună. 4Inima înțeleptului este în casa de jale, dar inima nebunilor în casa de veselie. 5Mai
7.5
Ps. 141.5Prov. 13.18
15.31,32
bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți cântarea nebunilor. 6Căci
7.6
Ps. 118.12
ca pârâitul spinilor sub o oală, așa este râsul nebunului: și aceasta este deșertăciune. 7Cu adevărat apăsarea, chiar și pe înțelept îl scoate din minte și
7.7
Ex. 23.8Deut. 16.19
mita pierde inima. 8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul său. Mai bun este cel
7.8
Prov. 14.29
cu duh răbdător decât cel cu duh îngâmfat. 9Nu
7.9
Prov. 14.17
16.32Iac. 1.19
te grăbi să te mânii în duhul tău, căci mânia se odihnește în sânul nebunilor. 10Nu zice: Oare cum se face că zilele trecute erau mai bune decât acestea? Căci nu din înțelepciune întrebi de aceasta. 11Bună este înțelepciunea ca și moștenirea și de folos
7.11
Cap. 11.7.
celor ce văd soarele. 12Căci cineva este la umbra înțelepciunii ca la umbra banilor; dar folosul cunoștinței este că înțelepciunea face să trăiască pe cei ce o au. 13Privește lucrul lui Dumnezeu: căci cine
7.13
Iov 12.14Is. 14.27
poate face drept ce a făcut el strâmb? 14Bucură‐te de bine în
7.14
Cap. 3.4.
ziua fericirii și ia seama în ziua nenorocirii: Dumnezeu a pus una în față cu cealaltă ca omul să nu afle nimic din ce va fi după el. 15Am văzut de toate în zilele deșertăciunii mele; este un om drept
7.15
Cap. 8.14.
care este pierdut în dreptatea sa și este un om rău care își lungește zilele în răutatea sa. 16Nu
7.16
Prov. 25.16
fi prea drept și
7.16
Rom. 12.3
nu te face prea înțelept!
7.16
Iov 15.32Ps. 55.23Prov. 10.27
Pentru ce să te pierzi pe tine însuți? 17Nu fi prea rău și nu fi nebun! Pentru ce să mori înainte de vremea ta? 18Bine este să apuci aceasta și să nu‐ți oprești mâna de la aceea: căci cel ce se teme de Dumnezeu iese din toate. 19Înțelepciunea
7.19
Prov. 21.22
24.5
întărește pe înțelept mai mult decât zece oameni puternici care sunt într‐o cetate. 20Cu adevărat nu este nici un
7.20
1 Reg. 8.462 Cron. 6.36Prov. 20.9Rom. 3.231 In. 1.8
om drept pe pământ care să facă binele și să nu păcătuiască. 21Nu‐ți pune inima la toate vorbele care se vorbesc ca să n‐auzi pe sluga ta blestemându‐te. 22Căci inima ta știe că și tu ai blestemat de multe ori la fel pe alții. 23Toate acestea le‐am încercat cu înțelepciune. Am
7.23
Rom. 1.22
zis: Voi fi înțelept! Dar a fost departe de mine. 24Ce este, este departe
7.24
Iov 28.12,201 Tim. 6.16
și foarte adânc
7.24
Rom. 11.33
: cine le poate ajunge? 25M‐am întors eu și inima mea să cunosc
7.25
Cap. 1.17;
și să cercetez și să caut înțelepciune și pricina lucrurilor, și să cunosc că răutatea este nebunie și prostia este nerozie. 26Și
7.26
Prov. 5.3,4
22.14
am aflat ce este mai amar decât moartea: pe femeia a cărei inimă este rețele și lațuri și mâinile ei cătușe; cel ce place lui Dumnezeu va scăpa de ea, dar păcătosul va fi prins de ea. 27Iată, aceasta am aflat, zice Propovăduitorul
7.27
Cap. 1.1, 2.
, punând una lângă alta ca să aflu o socoteală dreaptă, 28ceea ce caută încă sufletul meu și n‐am aflat: un
7.28
Iov 33.23Ps. 12.1
bărbat printre o mie am aflat; dar o femeie între toate acestea n‐am aflat. 29Iată, numai aceasta am aflat: că
7.29
Gen. 1.27
Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, dar ei
7.29
Gen. 3.6,7
au căutat tot felul de uneltiri.