Ascultare de dregătorie. Nepotriviri
81Cine este ca cel înțelept? Și cine cunoaște înțelesul lucrurilor? Înțelepciunea
17.24Fapte. 6.15
omului face să‐i strălulucească fața și asprimea
feței sale se schimbă. 2Eu zic: Păzește porunca împăratului și aceasta pentru
jurământul lui Dumnezeu. 3Nu
te grăbi să ieși de la fața lui; nu stărui într‐un lucru rău căci el face orice‐i place; 4căci cuvântul împăratului este putere și cine‐i
va zice: Ce faci? 5Cel ce păzește porunca nu va cunoaște niciun rău și inima celui înțelept cunoaște vremea și judecata. 6Căci pentru
orice plan este vreme și judecată; căci nefericirea omului este mare peste el. 7Căci
10.14
nu știe ceea ce va fi, căci cine‐i va spune cum va fi? 8Nu este om
care să fie stăpân pe duh, ca să oprească duhul, și nimeni nu este stăpân pe ziua morții; și nu este nici o scăpare în războiul acesta, și răutatea nu va scăpa pe cei ce o făptuiesc. 9Am văzut toate acestea și mi‐am îndreptat inima la orice lucru care se face sub soare: este o vreme când un om stăpânește pe altul spre nenorocirea sa însăși. 10Și am mai văzut pe cei răi înmormântați și intrând în odihnă și cei ce au lucrat drept au plecat de la locul sfânt și au fost uitați în
cetate. Și aceasta este deșertăciune. 11Fiindcă
50.21Is. 26.10
hotărârea pentru fapta rea nu se îndeplinește repede, de aceea inima copiilor oamenilor este plină în ei ca să facă rău. 12Să facă
păcătosul chiar de o sută de ori rău și să‐și lungească zilele, totuși știu că va fi bine de
cei ce se tem de Dumnezeu, pentru că se tem de el. 13Dar nu va fi bine de cel rău și nu‐și va lungi zilele, care sunt ca o umbră, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14Este o deșertăciune care se face pe pământ: că sunt drepți cărora li
9.1,2,3
se întâmplă după fapta celor răi și sunt răi cărora li se întâmplă după fapta celor drepți. Am zis că și aceasta este deșertăciune. 15Și am lăudat
bucuria, căci nimic nu este mai bun pentru om sub soare decât să mănânce și să bea și să se bucure; căci aceea va rămâne cu el din ostenelele lui în zilele vieții lui pe care i le‐a dat Dumnezeu sub soare. 16Când mi‐am îndreptat inima să cunosc înțelepciunea și să văd lucrul care se face pe pământ (căci este unul care nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea): 17atunci am văzut cu privire la tot lucrul lui Dumnezeu că omul
nu poate afla lucrul care se face sub soare, căci oricât s‐ar osteni omul să caute, totuși nu va afla; și chiar dacă va crede cel înțelept că știe, totuși
nu va putea afla.
Toți pier deopotrivă
91Căci toate acestea mi le‐am pus la inimă, ca să cercetez toate acestea: că drepții
și înțelepții și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: omul nu știe nici iubirea nici ura; totul este înaintea lui. 2Totul se întâmplă deopotrivă tuturor
: o întâmplare celui drept și celui nelegiuit; celui bun și celui curat și celui necurat; celui ce jertfește și celui ce nu jertfește: cum este cel bun așa și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme de jurământ. 3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, că un lucru se întâmplă la toți: da, și inima copiilor oamenilor este plină de rău, și nebunia este în inima lor cât trăiesc ei și după aceea se duc la cei morți. 4Căci pentru cel ce este unit cu cei vii este nădejde; căci un câine viu este mai bun decât un leu mort. 5Căci cei ce trăiesc știu că vor muri, dar cei
morți nu știu nimic și nu mai au nici o plată, căci pomenirea
lor se uită. 6Și iubirea lor și ura lor și pisma lor acum sunt pierdute și ei nu mai au nici o parte în veac, în tot ce se face sub soare. 7Mergi pe calea ta, mănâncă‐ți
pâinea cu bucurie și bea‐ți vinul cu inima veselă, căci de mult Dumnezeu are plăcere de lucrările tale. 8Totdeauna hainele să‐ți fie albe și pe cap să nu‐ți lipsească untdelemnul. 9Bucură‐te de viață cu nevasta pe care o iubești în toate zilele vieții deșertăciunii tale, pe care ți le‐a dat sub soare în toate zilele deșertăciunii tale; căci
aceasta este partea ta în viață și în osteneala ta cu care te ostenești sub soare. 10Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta; căci nu este nici lucru, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune în Șeol, unde te duci. 11M‐am întors și am văzut
sub soare că alergarea nu este a celor iuți, nici a celor puternici lupta, nici a înțelepților pâinea și nici a celor cuminți bogăția și nici a celor cu cunoștință harul, ci pe toți îi ajunge vremea și întâmplarea. 12Căci nici omul nu‐și
cunoaște vremea sa: ca peștii care se prind într‐o mreajă rea și ca păsările care se prind în laț, ca ei se prind
17.261 Tes. 5.3
copiii oamenilor în vremea rea când vine fără veste peste ei. 13Am văzut și această înțelepciune sub soare și a fost mare pentru mine: 14era
o cetate mică și puțini oameni înăuntru; și a venit împotriva ei un împărat mare și a înconjurat‐o și a zidit împotriva ei întăriri mari. 15Și s‐a găsit în ea un om sărac înțelept și el a scăpat cetatea cu înțelepciunea sa, dar nimeni nu și‐a adus aminte de acest om sărac. 16Atunci am zis
24.5
: Mai bună este înțelepciunea decât tăria; totuși înțelepciunea
celui sărac este disprețuită și cuvintele lui nu sunt ascultate. 17Cuvintele înțelepților ascultate în liniște sunt mai bune decât strigătul celui ce cârmuiește între nebuni. 18Mai
bună este înțelepciunea decât armele de război; dar un
singur păcătos strică mult bine.
Înțelepciunea și nebunia la mare și mic
101Muștele moarte fac să se împuțească și să dospească untdelemnul amestecătorului de mir; tot așa puțină nebunie este mai grea decât înțelepciunea și cinstea. 2Inima înțeleptului este la dreapta sa dar inima nebunului la stânga sa. 3Nebunul chiar când umblă pe cale îi lipsește inima și
18.2
spune fiecăruia că este nebun. 4Dacă se va ridica împotriva ta duhul cârmuitorului nu‐ți
părăsi locul, căci
liniștea alină multe greșeli. 5Este un rău pe care l‐am văzut sub soare ca o greșeală care iese de la cârmuitor: 6Nebunia
pusă în locuri înalte și cei bogați șezând în locuri de jos. 7Am văzut robi pe cai
30.22
și pe mai mari călcând pe pământ ca robii. 8Cel ce
sapă groapă va cădea în ea și cel ce găurește zidul îl va mușca șarpele. 9Cel ce îndepărtează pietre va fi vătamat de ele; cel ce despică lemne se primejduiește cu ele. 10Dacă fierul este tocit și nu i se ascute tăișul, atunci trebuie să‐și pună omul mai multă putere: dar înțelepciunea este de folos ca să dea izbândă. 11Dacă mușcă șarpele pentru că nu este
descântec, atunci meșterul limbii nu‐i de niciun folos. 12Cuvintele
12.13
din gura înțeleptului sunt plăcute; dar
18.7
buzele nebunului îl înghit pe el însuși. 13Începutul cuvintelor gurii lui este prostie: iar sfârșitul vorbirii lui este o nebunie pierzătoare. 14Și nebunul
înmulțește vorbele: totuși omul nu știe ce va fi și cine‐i va spune ce
va fi după el? 15Pe nebuni îi ostenește osteneala lor, căci ei nu știu cum să meargă în cetate. 16Vai
5.11
de tine, țară, când împăratul tău este copil și mai marii tăi mănâncă dimineața! 17Ferice de tine, țară, când împăratul tău este fiu de neam ales și mai marii
tăi mănâncă la vremea cuvenită pentru tărie, nu pentru beție! 18De lene se afundă acoperișul și de lenevirea mâinilor picură în casă. 19Ospățul este pentru râs și vinul
înveselește viața, dar argintul răspunde la orice. 20Nici chiar în gândul tău nu vorbi de rău pe împărat, nici chiar în odăile tale de dormit nu
vorbi de rău pe bogat: căci pasărea cerului va duce glasul tău și cea înaripată va spune cuvântul.