51Fiți deci următori
ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți, 2și umblați
15.121 Tes. 4.91 In. 3.11,23
4.21
în iubire, cum
2.20Evr. 7.27
9.14,26
10.10,121 In. 3.16
și Hristos v‐a iubit și s‐a dat lui Dumnezeu pe sine însuși pentru noi, ca dar și jertfă spre miros
de bună mireasmă.
Rodul luminii
3Iar curvie
și orice necurățenie sau lăcomie de bani nici
să nu se numească între voi, cum se cuvine unor sfinți, 4nici
murdărie, nici vorbire neroadă, nici glumă proastă, care
nu se cad
, ci mai degrabă mulțumire. 5Căci știți aceasta, că oricare curvar sau necurat sau lacom de bani, care este un închinător la idoli
, n‐are
moștenire în împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6Nimeni
să nu vă amăgească cu vorbe goale; căci pentru acestea vine
mânia lui Dumnezeu peste
fiii neascultării. 7Deci nu vă faceți împreună părtași cu ei. 8Căci altădată erați
întuneric, iar acum lumină în Domnul; umblați
12.462 Cor. 3.18
4.61 Tes. 5.51 In. 2.9
ca niște copii
ai luminii, 9(căci rodul
luminii stă în orice bunătate și în dreptate și în adevăr), 10cercând
ce este bineplăcut Domnului. 11Și nu
10.202 Cor. 6.142 Tes. 3.6,14
fiți părtași la faptele
13.12Gal. 6.8
neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă mustrați‐le
. 12Căci
cele făcute în ascuns de ei, este rușinos a le și spune. 13Dar toate
dacă sunt mustrate, sunt arătate de lumină, căci tot ce este arătat este lumină. 14De aceea zice: Deșteaptă‐te
, tu care dormi și scoală‐te
din morți și Hristos va luci peste tine.
Paza creștinului
15Luați aminte
deci cu de‐amănuntul cum umblați, nu ca neînțelepți, ci ca înțelepți, 16cumpărându‐vă
bine vremea nimerită, căci
12
1In. 12.35
zilele sunt rele. 17De aceea
nu fiți fără minte, ci înțelegeți
care
5.18
este voia Domnului. 18Și nu
23.20,30Is. 5.11,22Lc. 21.34
vă îmbătați de vin în care este desfrânare, ci fiți plini de Duhul; 19vorbind între voi cu
psalmi și cântări de laudă și cântări duhovnicești, lăudând și cântând în inima voastră Domnului; 20mulțumind
totdeauna pentru toate lui Dumnezeu și Tatăl, în
4.11
numele Domnului nostru Isus Hristos, 21fiind supuși
unii altora în frica lui Hristos.
Datoriile soților între ei
22Nevestelor
fiți supuse bărbaților voștri ca
Domnului, 23pentru că bărbatul
este capul nevestei, după cum și Hristos
este capul bisericii, fiind el însuși mântuitorul trupului. 24Ci după cum biserica este supusă lui Hristos, așa și nevestele sunt supuse bărbaților în
orice. 25Bărbaților
, iubiți‐vă nevestele, după cum și Hristos a iubit biserica și s‐a
2.20
dat pe sine însuși pentru ea, 26ca s‐o sfințească după ce a curățit‐o prin
spălarea de apă prin cuvânt
17.17
, 27ca
să‐și înfățișeze biserica slăvită, neavând pată
sau încrețitură sau ceva de felul acestora, ci
să fie sfântă și fără cusur. 28Astfel sunt datori și bărbații să‐și iubească nevestele ca înseși trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși; 29căci nimeni nu și‐a urât vreodată carnea sa însăși, ci o hrănește și dezmiardă, ca și Hristosul biserica, 30fiindcă
12.27
suntem mădulare ale trupului său, din carnea lui și din oasele lui. 31Pentru aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi
vor fi o singură carne. 32Taina aceasta este mare: dar eu zic cu privire la Hristos și cu privire la biserică. 33Însă și
voi, fiecare astfel să‐și iubească nevasta ca pe sine însuși, iar nevasta să
se teamă de bărbat.