Cinstea dată lui Mardoheu
61În noaptea aceea a fugit somnul de la împărat. Și a poruncit să fie adusă cartea
de amintiri a cronicilor și au fost citite înaintea împăratului. 2Și s‐a aflat scris că Mardoheu spusese de Bigtan și Tereș, doi din famenii împăratului, dintre păzitorii pragului, care căutaseră să pună mâna pe împăratul Ahașveroș. 3Și împăratul a zis: Ce cinste și vrednicie s‐a făcut lui Mardoheu pentru aceasta? Și tinerii care slujeau împăratului au zis: Nimic nu i s‐a făcut. 4Și împăratul a zis: Cine este în curte?
Și Haman venise în curtea dinafară
a casei împăratului ca să
vorbească împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care‐l pregătise pentru el. 5Și tinerii împăratului i‐au zis: Iată Haman stă în curte! Și împăratul a zis: Să intre. 6Și Haman a intrat. Și împăratul i‐a zis: Ce să se facă omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească? Și Haman cugeta în inima sa: Pe cine îi place împăratului să cinstească mai mult decât pe mine? 7Și Haman a răspuns împăratului: Pentru omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, 8să se aducă veșmântul împărătesc cu care se îmbracă împăratul și calul
pe care călărește împăratul și pe capul căruia se pune cununa împărătească: 9și să se dea veșmântul și calul în mâna unuia dintre mai marii cei mai de frunte ai împăratului și el să îmbrace pe omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, și să‐l ducă pe cal pe ulițele cetății și să se strige
înaintea lui: Așa se va face omului pe care‐i place împăratului să‐l cinstească. 10Și împăratul a zis lui Haman; Grăbește‐te, ia veșmântul și calul, cum ai zis, și fă așa lui Mardoheu, iudeul, care șade în poarta împăratului; să nu lipsească nimic din tot ce ai zis. 11Și Haman a luat veșmântul și calul și a îmbrăcat pe Mardoheu și l‐a dus călare pe ulițele cetății strigând înaintea lui: Așa se va face omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească. 12Și Mardoheu s‐a întors la poarta împăratului, iar Haman s‐a dus în grabă
la casa sa jelind
și cu capul acoperit. 13Și Haman a spus Zereșei, nevastă‐sa, și tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Și înțelepții săi și Zereș, nevastă‐sa, i‐au zis: Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început a cădea, este din sămânța iudeilor, nu‐l vei putea birui, ci vei cădea înaintea lui. 14Pe când vorbeau cu el, au venit famenii împăratului și s‐au grăbit să aducă pe Haman la ospățul
pe care‐l pregătise Estera.
Haman dat de gol
71Și împăratul și Haman au venit să bea cu împărăteasa Estera. 2Și împăratul a zis iarăși către Estera a doua zi la ospățul de
vin: Care‐ți este rugămintea, împărăteasă Estero? Și ea îți va fi îngăduită; și care‐ți este cererea? Chiar până la jumătatea împărăției se va face. 3Și împărăteasa Estera a răspuns și a zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, o împărate, și dacă va găsi bine împăratul, să mi se dea viața mea la rugămintea mea și poporului meu la cererea mea: 4Căci suntem vânduți
, eu și poporul meu, spre nimicire, ucidere și pierzare. Dar dacă am fi fost vânduți ca robi și roabe, mi‐aș fi ținut limba, cu toate că potrivnicul n‐ar putea înlocui împăratului pierderea. 5Și împăratul Ahașveroș a vorbit și a zis împărătesei Estera: Cine este și unde este acela care și‐a umplut inima să facă așa? 6Și Estera a zis: Protivnicul și vrăjmașul este acest rău Haman.
Și Haman s‐a înspăimântat înaintea împăratului și a împărătesei.
7Și împăratul s‐a sculat de la ospățul de vin în urgia sa și s‐a dus în grădina împăratului; dar Haman a stat să‐și ceară viața de la împărăteasa Estera, căci a văzut că răul era hotărât de împărat împotriva lui. 8Și împăratul s‐a întors din grădina palatului în casa ospățului de vin și Haman căzuse pe
patul pe care era Estera. Și împăratul a zis: Oare va sili el și pe împărăteasă în fața mea în casă? Și cum a ieșit vorba din gura împăratului au acoperit
fața lui Haman. 9Și Harbona
, unul din fameni, a zis înaintea împăratului: Iată și lemnul
înalt de cincizeci de coți, pe care‐l făcuse Haman pentru Mardoheu, care a vorbit bine pentru împărat, este în casa lui Haman! Și împăratul a zis: Spânzurați‐l pe el. 10Și au spânzurat
pe Haman pe lemnul pe care‐l pregătise pentru Mardoheu. Și mânia împăratului s‐a potolit.
Porunca pentru iudei
81În ziua aceea împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăraratului, căci Estera îi spusese ce‐i era
el. 2Și împăratul și‐a scos inelul
pe care‐l luase de la Haman și l‐a dat lui Mardoheu. Și Estera a pus pe Mardoheu peste casa lui Haman. 3Și Estera a vorbit iarăși înaintea împăratului și a căzut la picioarele lui și l‐a rugat cu lacrimi să înlăture răutatea lui Haman, agaghitul, și uneltirea pe care o uneltise împotriva iudeilor. 4Și împăratul a întins Esterei toiagul
de aur. Și Estera s‐a sculat și a stat înaintea împăratului 5și a zis: Dacă va găsi bine împăratul și dacă am aflat har înaintea lui și lucrul este drept înaintea împăratului și eu sunt plăcută în ochii lui, să se scrie ca să se întoarcă scrisorile uneltite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le‐a scris ca să piardă pe iudeii care sunt în toate ținuturile împăratului: 6Căci cum aș putea vedea răul
ce ar veni peste poporul meu? Sau cum aș putea vedea nimicirea neamului meu? 7Și împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și lui Mardoheu, iudeul: Iată am
dat Esterei casa lui Haman și l‐am spânzurat pe lemn pentru că și‐a întins mâna împotriva iudeilor. 8Deci scrieți pentru iudei, cum vi se va părea bine în numele împăratului și pecetluiți cu inelul împăratului. Căci o scrisoare care este scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi
desființată. 9Și cărturarii împăratului au fost chemați
în vremea aceea, în luna a treia, care este luna Sivan, în a douăzeci și treia zi a lunii; și s‐a scris după toate cele ce a poruncit Mardoheu către iudei și către satrapi și dregători și mai marii ținuturilor care sunt de la India
până la Etiopia, o sută douăzeci și șapte de ținuturi, la fiecare ținut după
scrierea sa și la fiecare popor după limba sa și către iudei după scrierea lor și după limba lor. 10Și Mardoheu a scris
scrisori în numele împăratului Ahașveroș și a pecetluit cu inelul împăratului; și a trimis scrisori prin alergători călări, care călăreau pe cai iuți și pe cai de sânge ridicați în herghelii: 11prin ele împăratul învoia iudeilor care erau în orice cetate să se adune și să‐și apere viața și să piardă, să omoare și să nimicească orice putere a poporului și a ținutului ce i‐ar privi ca vrăjmași, pe ei, copiii și femeile, și să prădeze
averile lor, 12într‐o zi
în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, adică în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, care este luna Adar. 13Pentru ca hotărârea
să se facă cunoscută în fiecare ținut, o copie de pe scrisoare s‐a strigat către toate popoarele, ca iudeii să fie gata în ziua aceea să‐și răzbune pe vrăjmașii lor. 14Și alergătorii au ieșit călărind pe cai iuți și pe cai de sânge, grăbiți și siliți de porunca împăratului. Și hotărârea s‐a strigat în capitala Susa. 15Și Mardoheu a ieșit dinaintea împăratului în veșmânt împărătesc albastru și alb și cu cunună mare de aur și mantie de in subțire și de purpură: și cetatea Susa
striga de bucurie și se veselea. 16Și pentru iudei era lumină și veselie
și bucurie și cinste. 17Și în orice ținut și cetate unde venea porunca împăratului și hotărârea sa, era bucurie și veselie pentru iudei, un ospăț
și o zi de sărbătoare. Și mulți din popoarele țării s‐au făcut
iudei, căci căzuse peste ei frica
11.25
de iudei.