Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
10

Lăcustele

101Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon, căci

10.1
Cap. 4.21;
am învârtoșat inima lui și inima robilor lui
10.1
Cap. 7.4.
ca să pun aceste semne ale mele în mijlocul lui 2și
10.2
Deut. 4.9Ps. 44.1
71.18
78.5Ioel 1.3
ca să istorisești în urechile fiului tău și ale fiului fiului tău ce am lucrat eu în Egipt și semnele mele pe care le‐am făcut în mijlocul lor: și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 3Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i‐au zis: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Până când nu vei voi tu
10.3
1 Reg. 21.292 Cron. 7.14
34.27Iov 42.6Ier. 13.18Iac. 4.101 Pet. 5.6
să te smerești înaintea mea? Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească. 4Căci dacă nu vrei să lași pe poporul meu, iată mâine voi aduce lăcuste
10.4
Prov. 30.27Ap. 9.3
în hotarele tale. 5Și vor acoperi fața pământului și pământul nu se va putea vedea și vor mânca
10.5
Cap. 9.32.
rămășița care a scăpat, ce v‐a lăsat grindina; și vor mânca orice copac care vă crește pe câmp. 6Și
10.6
Cap. 8.3, 21.
vor umplea casele tale și casele tuturor robilor tăi și casele tuturor egiptenilor; ceea ce n‐au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua aceasta. Și s‐a întors și a ieșit de la Faraon. 7Și robii lui Faraon i‐au zis: Până când ne va fi acesta o cursă
10.7
Cap. 23.33.
? Lasă pe oameni să meargă și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu știi că Egiptul este pierdut? 8Și au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon. Și el le‐a zis: Duceți‐vă, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge? 9Și Moise a zis: Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, vom merge cu fiii noștri și cu fetele noastre, cu turmele noastre și cu cirezile noastre; căci
10.9
Cap. 5.1.
avem o sărbătoare pentru Domnul. 10Și el le‐a zis: Așa să fie Domnul cu voi cum vă voi lăsa eu să mergeți pe voi și copiii voștri! Vedeți că răul este înaintea voastră. 11Nu așa; mergeți deci voi bărbații și slujiți Domnului, căci aceasta doriți. Și au fost goniți dinaintea feței lui Faraon. 12Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți
10.12
Cap. 7.19.
mâna peste țara Egiptului pentru lăcuste ca să se suie peste țara Egiptului și
10.12
Vers. 4.5.
să mănânce toată iarba țării, tot ce a lăsat grindina. 13Și Moise și‐a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a adus peste țară un vânt de răsărit toată ziua aceea și toată noaptea. Și a venit dimineața și vântul de răsărit a adus lăcustele. 14Și lăcustele
10.14
Ps. 78.46
105.34
s‐au suit peste toată țara Egiptului și s‐au așezat în toate hotarele Egiptului foarte apăsătoare; înainte de ele
10.14
Ioel 2.2
n‐au fost astfel de lăcuste și după ele nu vor fi asemenea. 15Și au
10.15
Vers. 5.
acoperit fața întregii țări și țara s‐a întunecat și au
10.15
Ps. 105.35
mâncat toată iarba pământului și toată roada pomilor pe care o lăsase grindina și n‐a rămas nicio verdeață pe copaci, nici în iarba câmpului în toată țara Egiptului. 16Și Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și a zis: Am păcătuit
10.16
Cap. 9.27.
împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17Și acum, te rog, iartă‐mi păcatul numai de astă dată și
10.17
Cap. 9.28.
rugați‐vă Domnului Dumnezeului vostru să depărteze de peste mine moartea aceasta. 18Și a
10.18
Cap. 8.30.
ieșit de la Faraon și s‐a rugat Domnului. 19Și Domnul a întors un vânt de apus foarte puternic care a ridicat lăcustele și le‐a afundat în
10.19
Ioel 2.20
Marea Roșie. N‐a rămas o lăcustă în toate hotarele Egiptului. 20Și Domnul a
10.20
Cap. 4.21;
învârtoșat inima lui Faraon și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să meargă.

Întuneric de trei zile

21Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți

10.21
Cap. 9.22.
mâna spre ceruri și va fi întuneric peste țara Egiptului și întunericul se va putea pipăi cu mâna. 22Și Moise și‐a întins mâna spre ceruri și a fost întuneric
10.22
Ps. 105.28
gros în toată țara Egiptului trei zile. 23Nu se vedeau unul pe altul și trei zile niciunul nu s‐a sculat din locul în care era. Dar
10.23
Cap. 8.22.
pentru toți copiii lui Israel era lumină în locuințele lor. 24Și Faraon a chemat pe Moise și a
10.24
Vers. 8.
zis: Mergeți, slujiți Domnului; numai turmele și cirezile voastre
10.24
Vers. 10.
să rămână; chiar și pruncii voștri vor merge cu voi. 25Și Moise a zis: Tu ne vei da și jertfe și arderi de tot în mâinile noastre ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru. 26Vitele noastre vor merge și ele cu noi, nu va rămânea o unghie, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru și nu știm cum vom sluji Domnului până vom ajunge acolo. 27Și Domnul a învârtoșat
10.27
Vers. 20. Cap. 4.21;
inima lui Faraon și n‐a voit să‐i lase să meargă. 28Și Faraon i‐a zis: Pleacă de la mine; ferește‐te să‐mi mai vezi fața, căci în ziua când îmi vei vedea fața vei muri. 29Și Moise a zis: Cum ai vorbit, nu‐ți
10.29
Evr. 11.27
voi mai vedea fața.

11

Amenințarea cu rana din urmă

111Și Domnul a zis lui Moise: Încă o rană voi mai aduce peste Faraon și peste Egipt; după aceasta vă va lăsa să mergeți de aici; când

11.1
Cap. 12.31, 33, 39.
vă va lăsa să mergeți în totul, vă va goni în grabă de aici. 2Acum vorbește în urechile poporului să ceară fiecare bărbat de la vecinul său și fiecare femeie de la vecina sa scule
11.2
Cap. 3.22;
de argint și scule de aur. 3Și
11.3
Cap. 3.21;
Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor. Omul Moise
11.3
2 Sam. 7.9Est. 9.4
era și el foarte mare în țara Egiptului în ochii robilor lui Faraon și în ochii poporului. 4Și Moise a zis: Așa zice Domnul: Pe la
11.4
Cap. 12.12, 23, 29.
miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5Și
11.5
Cap. 12.12, 29.
orice întâi‐născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul născut al lui Faraon care șade pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al roabei care este înapoia râșniței și orice întâi‐născut al dobitoacelor. 6Și
11.6
Cap. 12.30.
va fi un strigăt mare în toată țara Egiptului cum n‐a fost și nu va fi ca el. 7Dar
11.7
Cap. 8.22.
împotriva tuturor copiilor lui Israel
11.7
Ios. 10.21
niciun câine nu‐și va ascuți limba împotriva unui om sau dobitoc ca să cunoașteți că Domnul face deosebire între egipteni și Israel. 8Și
11.8
Cap. 12.33.
toți acești robi ai tăi se vor pogorî la mine și se vor pleca înaintea mea zicând: Ieși tu și tot poporul care este la picioarele tale. Și după aceea voi ieși. Și a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9Și Domnul a zis lui Moise: Faraon
11.9
Cap. 3.19;
nu va asculta de voi ca să‐mi înmulțesc
11.9
Cap. 7.3.
minunile în țara Egiptului. 10Și Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Și
11.10
Cap. 10.20, 27.
Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să iasă din țara lui.

12

Așezarea Paștilor

121Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului zicând: 2Această

12.2
Cap. 13.4.
lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă. 4Și dacă o casă va fi prea mică pentru un miel, să‐l ia el și vecinul său cel mai apropiat de casa sa, după numărul sufletelor; să numărați pentru un miel după mâncarea fiecăruia. 5Mielul vostru să fie fără cusur
12.5
Lev. 22.19,20,21Mal. 1.8,14Evr. 9.141 Pet. 1.19
, parte bărbătească de un an; să‐l luați dintre oi sau dintre capre. 6Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea
12.6
Lev. 23.5Num. 9.3
28.16Deut. 16.1,6
a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile. 7Și vor lua din sânge și vor pune pe amândoi ușiorii ușii și pe pragul de sus în casele în care‐l vor mânca. 8Și vor mânca în noaptea aceea carnea friptă la foc și cu
12.8
Cap. 34.25.
azimi; o vor mânca cu ierburi amare. 9Și să nu mâncați nimic din el crud, nici fiert în apă, ci fript
12.9
Deut. 16.7
la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. 10Și
12.10
Cap. 23.18;
să nu lăsați nimic din el până dimineața și ce va rămânea până dimineața să ardeți cu foc. 11Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele
12.11
Deut. 16.5
Domnului. 12Și eu voi trece
12.12
Cap. 11.4, 5.
prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor
12.12
Num. 33.4
dumnezeilor Egiptului. Eu
12.12
Cap. 6.2.
sunt Domnul. 13Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și eu voi vedea sângele și voi trece peste voi și nu va fi nicio rană peste voi ca să vă piardă când voi bate țara Egiptului. 14Și această zi să vă fie ca
12.14
Cap. 13.9.
amintire și s‐o păziți ca sărbătoare
12.14
Lev. 23.4,52 Reg. 23.21
pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ
12.14
Vers. 24, 43. Cap. 13.10.
în veac. 15Șapte
12.15
Cap. 13.6, 7;
zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi
12.15
Gen. 17.14Num. 9.13
stârpit din Israel. 16Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o
12.16
Lev. 23.7,8Num. 28.18,25
adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi. 17Și să păziți azimile, căci în
12.17
Cap. 13.3.
această zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului și să păziți ziua aceasta în neamurile voastre printr‐un așezământ în veac. 18În
12.18
Lev. 23.5Num. 28.16
luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, veți mânca azimi până în ziua douăzeci și una a lunii seara. 19Șapte
12.19
Cap. 23.15;
zile să nu se afle aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi stârpit
12.19
Num. 9.13
din adunarea lui Israel fie străin de loc, fie băștinaș al țării. 20Să nu mâncați nimic cu aluat; în toate locuințele voastre să mâncați azimi. 21Și Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‐a zis: Alegeți
12.21
Vers. 3.
și luați mielușei după familiile voastre și junghiați paștele. 22Și
12.22
Evr. 11.28
luați un mănunchi de isop și muiați‐l în sângele care va fi în strachină și stropiți
12.22
Vers. 7.
pragul de sus și cei doi ușiori ai ușii cu sângele care va fi în strachină și nimeni din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața. 23Și
12.23
Vers. 12, 13.
Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și
12.23
Ezec. 9.6Ap. 7.3
9.4
nu va lăsa pe pierzător
12.23
2 Sam. 24.161 Cor. 10.10Evr. 11.28
să intre în casele voastre ca să bată. 24Și să păziți lucrul acesta ca un așezământ pentru tine și pentru fiii tăi, în veac. 25Și va fi așa: când veți intra în țara pe care v‐o va da Domnul, cum
12.25
Cap. 3.8, 17.
a zis, veți păzi slujba aceasta. 26Și
12.26
Cap. 13.8, 14.
va fi așa: când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă această slujbă pentru voi? 27Veți zice: Este
12.27
Vers. 11.
jertfa de paște pentru Domnul care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a bătut pe egipteni și ne‐a izbăvit casele. Și poporul
12.27
Cap. 4.31.
și‐a plecat capetele și s‐a închinat. 28Și copiii lui Israel s‐au dus și au făcut
12.28
Evr. 11.28
cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți

29Și

12.29
Cap. 11.4.
a fost așa: la miezul nopții Domnul a lovit
12.29
Num. 8.17
33.4Ps. 78.51
105.36
135.8
136.10
pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la
12.29
Cap. 4.23;
întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace. 30Și Faraon s‐a sculat noaptea, el și toți robii săi și tot Egiptul. Și a fost un mare țipăt
12.30
Cap. 11.6.
în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31Și
12.31
Cap. 11.1.
a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: Sculați‐vă, plecați din poporul meu voi
12.31
Cap. 10.9.
și copiii lui Israel și mergeți și slujiți Domnului, cum ați zis. 32Luați‐vă
12.32
Cap. 10.26.
turmele și cirezile, cum ați zis, și duceți‐vă și binecuvântați‐mă
12.32
Gen. 27.34
și pe mine. 33Și
12.33
Cap. 11.8.
egiptenii sileau pe popor ca să‐l scoată afară din țară în grabă, căci ziceau: Toți
12.33
Gen. 20.3
suntem morți! 34Și poporul și‐a luat plămădeala mai înainte de a se dospi cu covețele lor legate în haine pe umerii lor. 35Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut de la egipteni scule
12.35
Cap. 3.22;
de argint și scule de aur și haine. 36Și
12.36
Cap. 3.21;
Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor și ei le‐au dat și
12.36
Gen. 15.14Ps. 105.37
au despuiat pe egipteni.

Plecarea din Egipt

37Și

12.37
Num. 33.3,5
copiii lui Israel au plecat din
12.37
Gen. 47.11
Ramses la Sucot ca la
12.37
Gen. 12.2
46.3Num. 1.46
11.21
șase sute de mii de bărbați pe picioare afară de copii. 38Și o mare mulțime amestecată s‐a suit cu ei și turme și cirezi, vite foarte multe. 39Și au copt în turte de azimi plămădeala pe care au scos‐o din Egipt, fiindcă nu era dospită, căci fuseseră
12.39
Cap. 6.1;
goniți afară din Egipt și n‐au putut să aștepte nici nu‐și putuseră pregăti merinde. 40Și șederea copiilor lui Israel, cât au șezut în Egipt, a fost
12.40
Gen. 15.13Fapte. 7.6Gal. 3.17
patru sute treizeci de ani. 41Și a fost așa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa
12.41
Cap. 7.4. Vers. 51.
: toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Aceasta este o
12.42
Deut. 16.6
noapte de păzit pentru Domnul, căci i‐a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de păzit pentru Domnul de toți copiii lui Israel în neamurile lor.

Cum să se facă Paștele

43Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Acesta este așezământul

12.43
Num. 9.14
paștelor: niciun străin nu va mânca din ele. 44Dar robul fiecăruia cumpărat cu argint să
12.44
Gen. 17.12,13
fie tăiat împrejur; apoi va mânca din ele. 45
12.45
Lev. 22.10
Oaspetele și simbriașul nu va mânca din ele. 46Vor fi mâncate într‐o singură casă și nu vei scoate din carnea lor afară din casă nici să nu zdrobiți un os
12.46
Num. 9.12In. 19.33,36
din ele. 47Toată
12.47
Vers. 6.
adunarea lui Israel le va face. 48Și dacă un
12.48
Num. 9.14
străin va sta vremelnic la tine și va voi să facă paștele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie tăiată împrejur și atunci să se apropie și să le facă și va fi ca și un băștinaș al țării; dar niciun netăiat împrejur nu va mânca din ele. 49O
12.49
Num. 9.14
15.15,16Gal. 3.28
lege va fi pentru băștinașul și pentru străinul de loc care va sta vremelnic între voi. 50Și toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51Și
12.51
Vers. 41.
a fost așa: chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după
12.51
Cap. 6.26.
oștirile lor.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]