Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Amenințarea cu rana din urmă

111Și Domnul a zis lui Moise: Încă o rană voi mai aduce peste Faraon și peste Egipt; după aceasta vă va lăsa să mergeți de aici; când

11.1
Cap. 12.31, 33, 39.
vă va lăsa să mergeți în totul, vă va goni în grabă de aici. 2Acum vorbește în urechile poporului să ceară fiecare bărbat de la vecinul său și fiecare femeie de la vecina sa scule
11.2
Cap. 3.22;
de argint și scule de aur. 3Și
11.3
Cap. 3.21;
Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor. Omul Moise
11.3
2 Sam. 7.9Est. 9.4
era și el foarte mare în țara Egiptului în ochii robilor lui Faraon și în ochii poporului. 4Și Moise a zis: Așa zice Domnul: Pe la
11.4
Cap. 12.12, 23, 29.
miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului. 5Și
11.5
Cap. 12.12, 29.
orice întâi‐născut în țara Egiptului va muri, de la întâiul născut al lui Faraon care șade pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al roabei care este înapoia râșniței și orice întâi‐născut al dobitoacelor. 6Și
11.6
Cap. 12.30.
va fi un strigăt mare în toată țara Egiptului cum n‐a fost și nu va fi ca el. 7Dar
11.7
Cap. 8.22.
împotriva tuturor copiilor lui Israel
11.7
Ios. 10.21
niciun câine nu‐și va ascuți limba împotriva unui om sau dobitoc ca să cunoașteți că Domnul face deosebire între egipteni și Israel. 8Și
11.8
Cap. 12.33.
toți acești robi ai tăi se vor pogorî la mine și se vor pleca înaintea mea zicând: Ieși tu și tot poporul care este la picioarele tale. Și după aceea voi ieși. Și a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9Și Domnul a zis lui Moise: Faraon
11.9
Cap. 3.19;
nu va asculta de voi ca să‐mi înmulțesc
11.9
Cap. 7.3.
minunile în țara Egiptului. 10Și Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Și
11.10
Cap. 10.20, 27.
Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să iasă din țara lui.

12

Așezarea Paștilor

121Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului zicând: 2Această

12.2
Cap. 13.4.
lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă. 4Și dacă o casă va fi prea mică pentru un miel, să‐l ia el și vecinul său cel mai apropiat de casa sa, după numărul sufletelor; să numărați pentru un miel după mâncarea fiecăruia. 5Mielul vostru să fie fără cusur
12.5
Lev. 22.19,20,21Mal. 1.8,14Evr. 9.141 Pet. 1.19
, parte bărbătească de un an; să‐l luați dintre oi sau dintre capre. 6Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea
12.6
Lev. 23.5Num. 9.3
28.16Deut. 16.1,6
a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile. 7Și vor lua din sânge și vor pune pe amândoi ușiorii ușii și pe pragul de sus în casele în care‐l vor mânca. 8Și vor mânca în noaptea aceea carnea friptă la foc și cu
12.8
Cap. 34.25.
azimi; o vor mânca cu ierburi amare. 9Și să nu mâncați nimic din el crud, nici fiert în apă, ci fript
12.9
Deut. 16.7
la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. 10Și
12.10
Cap. 23.18;
să nu lăsați nimic din el până dimineața și ce va rămânea până dimineața să ardeți cu foc. 11Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele
12.11
Deut. 16.5
Domnului. 12Și eu voi trece
12.12
Cap. 11.4, 5.
prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor
12.12
Num. 33.4
dumnezeilor Egiptului. Eu
12.12
Cap. 6.2.
sunt Domnul. 13Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și eu voi vedea sângele și voi trece peste voi și nu va fi nicio rană peste voi ca să vă piardă când voi bate țara Egiptului. 14Și această zi să vă fie ca
12.14
Cap. 13.9.
amintire și s‐o păziți ca sărbătoare
12.14
Lev. 23.4,52 Reg. 23.21
pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ
12.14
Vers. 24, 43. Cap. 13.10.
în veac. 15Șapte
12.15
Cap. 13.6, 7;
zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi
12.15
Gen. 17.14Num. 9.13
stârpit din Israel. 16Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o
12.16
Lev. 23.7,8Num. 28.18,25
adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi. 17Și să păziți azimile, căci în
12.17
Cap. 13.3.
această zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului și să păziți ziua aceasta în neamurile voastre printr‐un așezământ în veac. 18În
12.18
Lev. 23.5Num. 28.16
luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, veți mânca azimi până în ziua douăzeci și una a lunii seara. 19Șapte
12.19
Cap. 23.15;
zile să nu se afle aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi stârpit
12.19
Num. 9.13
din adunarea lui Israel fie străin de loc, fie băștinaș al țării. 20Să nu mâncați nimic cu aluat; în toate locuințele voastre să mâncați azimi. 21Și Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‐a zis: Alegeți
12.21
Vers. 3.
și luați mielușei după familiile voastre și junghiați paștele. 22Și
12.22
Evr. 11.28
luați un mănunchi de isop și muiați‐l în sângele care va fi în strachină și stropiți
12.22
Vers. 7.
pragul de sus și cei doi ușiori ai ușii cu sângele care va fi în strachină și nimeni din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața. 23Și
12.23
Vers. 12, 13.
Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și
12.23
Ezec. 9.6Ap. 7.3
9.4
nu va lăsa pe pierzător
12.23
2 Sam. 24.161 Cor. 10.10Evr. 11.28
să intre în casele voastre ca să bată. 24Și să păziți lucrul acesta ca un așezământ pentru tine și pentru fiii tăi, în veac. 25Și va fi așa: când veți intra în țara pe care v‐o va da Domnul, cum
12.25
Cap. 3.8, 17.
a zis, veți păzi slujba aceasta. 26Și
12.26
Cap. 13.8, 14.
va fi așa: când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă această slujbă pentru voi? 27Veți zice: Este
12.27
Vers. 11.
jertfa de paște pentru Domnul care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a bătut pe egipteni și ne‐a izbăvit casele. Și poporul
12.27
Cap. 4.31.
și‐a plecat capetele și s‐a închinat. 28Și copiii lui Israel s‐au dus și au făcut
12.28
Evr. 11.28
cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți

29Și

12.29
Cap. 11.4.
a fost așa: la miezul nopții Domnul a lovit
12.29
Num. 8.17
33.4Ps. 78.51
105.36
135.8
136.10
pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la
12.29
Cap. 4.23;
întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace. 30Și Faraon s‐a sculat noaptea, el și toți robii săi și tot Egiptul. Și a fost un mare țipăt
12.30
Cap. 11.6.
în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31Și
12.31
Cap. 11.1.
a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: Sculați‐vă, plecați din poporul meu voi
12.31
Cap. 10.9.
și copiii lui Israel și mergeți și slujiți Domnului, cum ați zis. 32Luați‐vă
12.32
Cap. 10.26.
turmele și cirezile, cum ați zis, și duceți‐vă și binecuvântați‐mă
12.32
Gen. 27.34
și pe mine. 33Și
12.33
Cap. 11.8.
egiptenii sileau pe popor ca să‐l scoată afară din țară în grabă, căci ziceau: Toți
12.33
Gen. 20.3
suntem morți! 34Și poporul și‐a luat plămădeala mai înainte de a se dospi cu covețele lor legate în haine pe umerii lor. 35Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut de la egipteni scule
12.35
Cap. 3.22;
de argint și scule de aur și haine. 36Și
12.36
Cap. 3.21;
Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor și ei le‐au dat și
12.36
Gen. 15.14Ps. 105.37
au despuiat pe egipteni.

Plecarea din Egipt

37Și

12.37
Num. 33.3,5
copiii lui Israel au plecat din
12.37
Gen. 47.11
Ramses la Sucot ca la
12.37
Gen. 12.2
46.3Num. 1.46
11.21
șase sute de mii de bărbați pe picioare afară de copii. 38Și o mare mulțime amestecată s‐a suit cu ei și turme și cirezi, vite foarte multe. 39Și au copt în turte de azimi plămădeala pe care au scos‐o din Egipt, fiindcă nu era dospită, căci fuseseră
12.39
Cap. 6.1;
goniți afară din Egipt și n‐au putut să aștepte nici nu‐și putuseră pregăti merinde. 40Și șederea copiilor lui Israel, cât au șezut în Egipt, a fost
12.40
Gen. 15.13Fapte. 7.6Gal. 3.17
patru sute treizeci de ani. 41Și a fost așa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa
12.41
Cap. 7.4. Vers. 51.
: toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Aceasta este o
12.42
Deut. 16.6
noapte de păzit pentru Domnul, căci i‐a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de păzit pentru Domnul de toți copiii lui Israel în neamurile lor.

Cum să se facă Paștele

43Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Acesta este așezământul

12.43
Num. 9.14
paștelor: niciun străin nu va mânca din ele. 44Dar robul fiecăruia cumpărat cu argint să
12.44
Gen. 17.12,13
fie tăiat împrejur; apoi va mânca din ele. 45
12.45
Lev. 22.10
Oaspetele și simbriașul nu va mânca din ele. 46Vor fi mâncate într‐o singură casă și nu vei scoate din carnea lor afară din casă nici să nu zdrobiți un os
12.46
Num. 9.12In. 19.33,36
din ele. 47Toată
12.47
Vers. 6.
adunarea lui Israel le va face. 48Și dacă un
12.48
Num. 9.14
străin va sta vremelnic la tine și va voi să facă paștele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie tăiată împrejur și atunci să se apropie și să le facă și va fi ca și un băștinaș al țării; dar niciun netăiat împrejur nu va mânca din ele. 49O
12.49
Num. 9.14
15.15,16Gal. 3.28
lege va fi pentru băștinașul și pentru străinul de loc care va sta vremelnic între voi. 50Și toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51Și
12.51
Vers. 41.
a fost așa: chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după
12.51
Cap. 6.26.
oștirile lor.

13

Paștele și întâii născuți

131Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Sfințește‐mi

13.2
Vers. 12, 13, 15. Cap. 22.29, 30;
pe orice întâi‐născut, orice deschide pântecele între copiii lui Israel din om și din dobitoc: este al meu. 3Și Moise a zis poporului: Aduceți‐vă
13.3
Cap. 12.42.
aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa de robi; căci
13.3
Cap. 6.1.
Domnul v‐a scos cu mână tare din acest loc. Și să
13.3
Cap. 12.8.
nu se mănânce nimic cu aluat. 4Voi
13.4
Cap. 23.15;
ieșiți astăzi în luna abib. 5Și va fi
13.5
Cap. 3.8.
așa: când te va aduce Domnul în țara cananitului și a hetitului și a amoritului și a hevitului și a iebusitului pe care a jurat
13.5
Cap. 6.8.
părinților tăi că ți‐o va da, țară în care curge lapte și miere, vei
13.5
Cap. 12.25, 26.
săvârși această slujbă în luna aceasta. 6Șapte
13.6
Cap. 12.15, 16.
zile să mănânci azimi și în ziua a șaptea este sărbătoare pentru Domnul. 7În cele șapte zile să se mănânce azimi și să nu se vadă
13.7
Cap. 12.19.
la tine pâine cu aluat și să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale. 8Și să istorisești
13.8
Vers. 14. Cap. 12.26.
fiului tău în ziua aceea zicând: Este pentru ceea ce mi‐a făcut Domnul când am ieșit din Egipt. 9Și aceasta să‐ți fie ca semn
13.9
Vers. 16. Cap. 12.14.
pe mâna ta și ca o amintire între ochii tăi, ca legea Domnului să fie în gura ta; căci Domnul te‐a scos din Egipt cu mână tare. 10Și
13.10
Cap. 12.14, 24.
să păzești acest așezământ la vremea sa din an în an. 11Și va fi așa: când te va aduce Domnul în țara cananiților, cum ți‐a jurat ție și părinților tăi, și ți‐o va da, 12
13.12
Vers. 2. Cap. 22.29;
vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului. 13Și
13.13
Cap. 34.20.
orice întâi‐născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi‐născut din om dintre fiii tăi îl vei
13.13
Num. 3.46,47
18.15,16
răscumpăra. 14Și
13.14
Cap. 12.26.
va fi așa: când te va întreba fiul tău în viitor zicând: Ce este aceasta? atunci îi vei zice: Domnul ne‐a scos cu mână tare
13.14
Vers. 3.
din Egipt, din casa de robi. 15Și a fost așa: când Faraon s‐a încăpățânat să nu ne lase să ieșim
13.15
Cap. 12.29.
, Domnul a omorât pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al dobitoacelor: pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, partea bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi‐născut al copiilor mei. 16Și îți va fi un semn
13.16
Vers. 9.
pe mâna ta și legături de amintire între ochii tăi, căci Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt.

Călătoria spre pustie

17Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul

13.17
Cap. 14.11, 12.
văzând lupta să se căiască și să se întoarcă
13.17
Deut. 17.16
în Egipt. 18Și Dumnezeu a făcut
13.18
Cap. 14.2.
pe popor să ocolească pe calea pustiei Mării Roșii. Și copiii lui Israel au ieșit în șir de bătaie din țara Egiptului. 19Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu
13.19
Gen. 10.25Ios. 24.32Fapte. 7.16
vă va cerceta negreșit și să‐mi duceți oasele cu voi de aici. 20Și
13.20
Num. 33.6
au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam la marginea pustiei. 21Și
13.21
Cap. 14.19, 24;
Domnul mergea înaintea feței lor ziua într‐un stâlp de nor ca să le arate calea, iar noaptea într‐un stâlp de foc ca să le dea lumină ca să meargă zi și noapte. 22Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]