Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Așezarea Paștilor

121Și Domnul a vorbit lui Moise și Aaron în țara Egiptului zicând: 2Această

12.2
Cap. 13.4.
lună va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi întâia lună a anului. 3Vorbiți întregii adunări a lui Israel zicând: În a zecea zi a acestei luni fiecare din ei să‐și ia un miel după casele părinților, un miel pentru o casă. 4Și dacă o casă va fi prea mică pentru un miel, să‐l ia el și vecinul său cel mai apropiat de casa sa, după numărul sufletelor; să numărați pentru un miel după mâncarea fiecăruia. 5Mielul vostru să fie fără cusur
12.5
Lev. 22.19,20,21Mal. 1.8,14Evr. 9.141 Pet. 1.19
, parte bărbătească de un an; să‐l luați dintre oi sau dintre capre. 6Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea
12.6
Lev. 23.5Num. 9.3
28.16Deut. 16.1,6
a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile. 7Și vor lua din sânge și vor pune pe amândoi ușiorii ușii și pe pragul de sus în casele în care‐l vor mânca. 8Și vor mânca în noaptea aceea carnea friptă la foc și cu
12.8
Cap. 34.25.
azimi; o vor mânca cu ierburi amare. 9Și să nu mâncați nimic din el crud, nici fiert în apă, ci fript
12.9
Deut. 16.7
la foc: capul lui și picioarele lui și măruntaiele lui. 10Și
12.10
Cap. 23.18;
să nu lăsați nimic din el până dimineața și ce va rămânea până dimineața să ardeți cu foc. 11Și să‐l mâncați așa: cu coapsele încinse, încălțămintele în picioare și toiagul în mână și să‐l mâncați în grabă: sunt paștele
12.11
Deut. 16.5
Domnului. 12Și eu voi trece
12.12
Cap. 11.4, 5.
prin țara Egiptului în noaptea aceasta și voi bate pe orice întâi‐născut din țara Egiptului de la om până la dobitoc și voi face judecăți împotriva tuturor
12.12
Num. 33.4
dumnezeilor Egiptului. Eu
12.12
Cap. 6.2.
sunt Domnul. 13Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și eu voi vedea sângele și voi trece peste voi și nu va fi nicio rană peste voi ca să vă piardă când voi bate țara Egiptului. 14Și această zi să vă fie ca
12.14
Cap. 13.9.
amintire și s‐o păziți ca sărbătoare
12.14
Lev. 23.4,52 Reg. 23.21
pentru Domnul; o veți păzi în neamurile voastre ca sărbătoare printr‐un așezământ
12.14
Vers. 24, 43. Cap. 13.10.
în veac. 15Șapte
12.15
Cap. 13.6, 7;
zile să mâncați azimi; din ziua întâi să scoateți aluatul din casele voastre pentru că oricine mănâncă pâine cu aluat din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi
12.15
Gen. 17.14Num. 9.13
stârpit din Israel. 16Și în ziua întâi să fie o adunare sfântă și în ziua a șaptea o
12.16
Lev. 23.7,8Num. 28.18,25
adunare sfântă; să nu se facă nicio lucrare în ele afară de ce mănâncă fiecare suflet, numai aceea să se facă de voi. 17Și să păziți azimile, căci în
12.17
Cap. 13.3.
această zi am scos oștirile voastre din țara Egiptului și să păziți ziua aceasta în neamurile voastre printr‐un așezământ în veac. 18În
12.18
Lev. 23.5Num. 28.16
luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, seara, veți mânca azimi până în ziua douăzeci și una a lunii seara. 19Șapte
12.19
Cap. 23.15;
zile să nu se afle aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ce este cu aluat, sufletul acela va fi stârpit
12.19
Num. 9.13
din adunarea lui Israel fie străin de loc, fie băștinaș al țării. 20Să nu mâncați nimic cu aluat; în toate locuințele voastre să mâncați azimi. 21Și Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‐a zis: Alegeți
12.21
Vers. 3.
și luați mielușei după familiile voastre și junghiați paștele. 22Și
12.22
Evr. 11.28
luați un mănunchi de isop și muiați‐l în sângele care va fi în strachină și stropiți
12.22
Vers. 7.
pragul de sus și cei doi ușiori ai ușii cu sângele care va fi în strachină și nimeni din voi să nu iasă la intrarea casei sale până dimineața. 23Și
12.23
Vers. 12, 13.
Domnul va trece ca să bată pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușiori și Domnul va trece pe lângă intrare și
12.23
Ezec. 9.6Ap. 7.3
9.4
nu va lăsa pe pierzător
12.23
2 Sam. 24.161 Cor. 10.10Evr. 11.28
să intre în casele voastre ca să bată. 24Și să păziți lucrul acesta ca un așezământ pentru tine și pentru fiii tăi, în veac. 25Și va fi așa: când veți intra în țara pe care v‐o va da Domnul, cum
12.25
Cap. 3.8, 17.
a zis, veți păzi slujba aceasta. 26Și
12.26
Cap. 13.8, 14.
va fi așa: când vă vor zice copiii voștri: Ce înseamnă această slujbă pentru voi? 27Veți zice: Este
12.27
Vers. 11.
jertfa de paște pentru Domnul care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt când a bătut pe egipteni și ne‐a izbăvit casele. Și poporul
12.27
Cap. 4.31.
și‐a plecat capetele și s‐a închinat. 28Și copiii lui Israel s‐au dus și au făcut
12.28
Evr. 11.28
cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.

Moartea întâilor născuți

29Și

12.29
Cap. 11.4.
a fost așa: la miezul nopții Domnul a lovit
12.29
Num. 8.17
33.4Ps. 78.51
105.36
135.8
136.10
pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la
12.29
Cap. 4.23;
întâiul născut al lui Faraon care ședea pe scaunul său de domnie până la întâiul născut al prinsului de război care era în închisoare și toți întâii născuți din dobitoace. 30Și Faraon s‐a sculat noaptea, el și toți robii săi și tot Egiptul. Și a fost un mare țipăt
12.30
Cap. 11.6.
în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31Și
12.31
Cap. 11.1.
a chemat pe Moise și pe Aaron noaptea și a zis: Sculați‐vă, plecați din poporul meu voi
12.31
Cap. 10.9.
și copiii lui Israel și mergeți și slujiți Domnului, cum ați zis. 32Luați‐vă
12.32
Cap. 10.26.
turmele și cirezile, cum ați zis, și duceți‐vă și binecuvântați‐mă
12.32
Gen. 27.34
și pe mine. 33Și
12.33
Cap. 11.8.
egiptenii sileau pe popor ca să‐l scoată afară din țară în grabă, căci ziceau: Toți
12.33
Gen. 20.3
suntem morți! 34Și poporul și‐a luat plămădeala mai înainte de a se dospi cu covețele lor legate în haine pe umerii lor. 35Și copiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise și au cerut de la egipteni scule
12.35
Cap. 3.22;
de argint și scule de aur și haine. 36Și
12.36
Cap. 3.21;
Domnul a dat poporului har în ochii egiptenilor și ei le‐au dat și
12.36
Gen. 15.14Ps. 105.37
au despuiat pe egipteni.

Plecarea din Egipt

37Și

12.37
Num. 33.3,5
copiii lui Israel au plecat din
12.37
Gen. 47.11
Ramses la Sucot ca la
12.37
Gen. 12.2
46.3Num. 1.46
11.21
șase sute de mii de bărbați pe picioare afară de copii. 38Și o mare mulțime amestecată s‐a suit cu ei și turme și cirezi, vite foarte multe. 39Și au copt în turte de azimi plămădeala pe care au scos‐o din Egipt, fiindcă nu era dospită, căci fuseseră
12.39
Cap. 6.1;
goniți afară din Egipt și n‐au putut să aștepte nici nu‐și putuseră pregăti merinde. 40Și șederea copiilor lui Israel, cât au șezut în Egipt, a fost
12.40
Gen. 15.13Fapte. 7.6Gal. 3.17
patru sute treizeci de ani. 41Și a fost așa: la încheierea a patru sute treizeci de ani, tocmai în aceeași zi, a fost așa
12.41
Cap. 7.4. Vers. 51.
: toate oștirile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42Aceasta este o
12.42
Deut. 16.6
noapte de păzit pentru Domnul, căci i‐a scos din țara Egiptului; aceasta este noaptea de păzit pentru Domnul de toți copiii lui Israel în neamurile lor.

Cum să se facă Paștele

43Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Acesta este așezământul

12.43
Num. 9.14
paștelor: niciun străin nu va mânca din ele. 44Dar robul fiecăruia cumpărat cu argint să
12.44
Gen. 17.12,13
fie tăiat împrejur; apoi va mânca din ele. 45
12.45
Lev. 22.10
Oaspetele și simbriașul nu va mânca din ele. 46Vor fi mâncate într‐o singură casă și nu vei scoate din carnea lor afară din casă nici să nu zdrobiți un os
12.46
Num. 9.12In. 19.33,36
din ele. 47Toată
12.47
Vers. 6.
adunarea lui Israel le va face. 48Și dacă un
12.48
Num. 9.14
străin va sta vremelnic la tine și va voi să facă paștele Domnului, toată partea bărbătească a lui să fie tăiată împrejur și atunci să se apropie și să le facă și va fi ca și un băștinaș al țării; dar niciun netăiat împrejur nu va mânca din ele. 49O
12.49
Num. 9.14
15.15,16Gal. 3.28
lege va fi pentru băștinașul și pentru străinul de loc care va sta vremelnic între voi. 50Și toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51Și
12.51
Vers. 41.
a fost așa: chiar în ziua aceea Domnul a scos pe copiii lui Israel din țara Egiptului, după
12.51
Cap. 6.26.
oștirile lor.

13

Paștele și întâii născuți

131Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Sfințește‐mi

13.2
Vers. 12, 13, 15. Cap. 22.29, 30;
pe orice întâi‐născut, orice deschide pântecele între copiii lui Israel din om și din dobitoc: este al meu. 3Și Moise a zis poporului: Aduceți‐vă
13.3
Cap. 12.42.
aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa de robi; căci
13.3
Cap. 6.1.
Domnul v‐a scos cu mână tare din acest loc. Și să
13.3
Cap. 12.8.
nu se mănânce nimic cu aluat. 4Voi
13.4
Cap. 23.15;
ieșiți astăzi în luna abib. 5Și va fi
13.5
Cap. 3.8.
așa: când te va aduce Domnul în țara cananitului și a hetitului și a amoritului și a hevitului și a iebusitului pe care a jurat
13.5
Cap. 6.8.
părinților tăi că ți‐o va da, țară în care curge lapte și miere, vei
13.5
Cap. 12.25, 26.
săvârși această slujbă în luna aceasta. 6Șapte
13.6
Cap. 12.15, 16.
zile să mănânci azimi și în ziua a șaptea este sărbătoare pentru Domnul. 7În cele șapte zile să se mănânce azimi și să nu se vadă
13.7
Cap. 12.19.
la tine pâine cu aluat și să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale. 8Și să istorisești
13.8
Vers. 14. Cap. 12.26.
fiului tău în ziua aceea zicând: Este pentru ceea ce mi‐a făcut Domnul când am ieșit din Egipt. 9Și aceasta să‐ți fie ca semn
13.9
Vers. 16. Cap. 12.14.
pe mâna ta și ca o amintire între ochii tăi, ca legea Domnului să fie în gura ta; căci Domnul te‐a scos din Egipt cu mână tare. 10Și
13.10
Cap. 12.14, 24.
să păzești acest așezământ la vremea sa din an în an. 11Și va fi așa: când te va aduce Domnul în țara cananiților, cum ți‐a jurat ție și părinților tăi, și ți‐o va da, 12
13.12
Vers. 2. Cap. 22.29;
vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului. 13Și
13.13
Cap. 34.20.
orice întâi‐născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi‐născut din om dintre fiii tăi îl vei
13.13
Num. 3.46,47
18.15,16
răscumpăra. 14Și
13.14
Cap. 12.26.
va fi așa: când te va întreba fiul tău în viitor zicând: Ce este aceasta? atunci îi vei zice: Domnul ne‐a scos cu mână tare
13.14
Vers. 3.
din Egipt, din casa de robi. 15Și a fost așa: când Faraon s‐a încăpățânat să nu ne lase să ieșim
13.15
Cap. 12.29.
, Domnul a omorât pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al dobitoacelor: pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, partea bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi‐născut al copiilor mei. 16Și îți va fi un semn
13.16
Vers. 9.
pe mâna ta și legături de amintire între ochii tăi, căci Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt.

Călătoria spre pustie

17Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul

13.17
Cap. 14.11, 12.
văzând lupta să se căiască și să se întoarcă
13.17
Deut. 17.16
în Egipt. 18Și Dumnezeu a făcut
13.18
Cap. 14.2.
pe popor să ocolească pe calea pustiei Mării Roșii. Și copiii lui Israel au ieșit în șir de bătaie din țara Egiptului. 19Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu
13.19
Gen. 10.25Ios. 24.32Fapte. 7.16
vă va cerceta negreșit și să‐mi duceți oasele cu voi de aici. 20Și
13.20
Num. 33.6
au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam la marginea pustiei. 21Și
13.21
Cap. 14.19, 24;
Domnul mergea înaintea feței lor ziua într‐un stâlp de nor ca să le arate calea, iar noaptea într‐un stâlp de foc ca să le dea lumină ca să meargă zi și noapte. 22Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.

14

Trecerea Mării Roșii.

141Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel

14.2
Cap. 13.18.
să se întoarcă și să tăbărască în fața Pihahirotului
14.2
Num. 33.7
între Migdol
14.2
Ier. 44.1
și mare; să tăbărâți în față cu Baal‐Țefon în dreptul lui lângă mare. 3Și Faraon va zice despre copiii lui Israel
14.3
Ps. 71.11
: S‐au încurcat prin țară, i‐a închis pustia. 4Și
14.4
Cap. 4.21;
voi învârtoșa inima lui Faraon și vă va urmări și
14.4
Cap. 9.16. Vers. 17, 18.
voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și
14.4
Cap. 7.5.
egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul. Și au făcut așa. 5Și s‐a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit. Și inima
14.5
Ps. 105.25
lui Faraon și a robilor lui s‐a întors împotriva poporului și au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră? 6Și a înhămat la carul său și și‐a luat poporul cu sine. 7Și a luat
14.7
Cap. 15.4.
șase sute de care alese și toate carele din Egipt și fruntași peste toate. 8Și Domnul a învârtoșat
14.8
Vers. 4.
inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel. Și copiii
14.8
Cap. 6.1;
lui Israel au ieșit cu mână ridicată. 9Și egiptenii
14.9
Cap. 15.9.
i‐au urmărit; și toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui i‐au ajuns tăbărâți lângă mare la Pihahirot în dreptul Baal‐Țefonului. 10Și Faraon s‐a apropiat. Și copiii lui Israel și‐au ridicat ochii și iată egiptenii mergeau în urma lor și copiii lui Israel s‐au temut foarte mult și au strigat
14.10
Ios. 24.7Neem. 9.9Ps. 34.17
107.6
către Domnul. 11Și
14.11
Ps. 106.7,8
au zis lui Moise: Oare pentru că nu erau morminte în Egipt ne‐ai adus să murim în pustie? Ce ne‐ai făcut de ne‐ai scos din Egipt? 12Oare
14.12
Cap. 5.21;
nu este acesta cuvântul pe care ți l‐am spus în Egipt zicând: Lasă‐ne și vom sluji egiptenilor? Căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie. 13Și Moise a zis poporului: Nu
14.13
2 Cron. 20.15,17Is. 41.10,13,14
vă temeți; stați liniștiți și veți vedea mântuirea Domnului pe care o va lucra astăzi pentru voi: căci egiptenii pe care‐i vedeți astăzi nu‐i veți mai vedea în veac. 14Domnul
14.14
Vers. 25.
va lupta pentru voi, iar voi
14.14
Is. 30.15
veți tăcea. 15Și Domnul a zis lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte. 16Și
14.16
Vers. 21, 26. Cap. 7.19.
ridică‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste mare și despic‐o și copiii lui Israel să intre în mijlocul mării pe uscat. 17Și iată voi învârtoșa
14.17
Vers. 8. Cap. 7.3.
inima egiptenilor și vor intra după ei și voi fi slăvit
14.17
Vers. 4.
în Faraon și în toată oștirea lui și în carele lui și în călăreții lui. 18Și egiptenii
14.18
Vers. 4.
vor cunoaște că eu sunt Domnul când voi fi slăvit în Faraon, în carele lui și în călăreții lui. 19Și Îngerul lui Dumnezeu
14.19
Cap. 13.21;
care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s‐a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și
14.20
Is. 8.142 Cor. 4.3
era nor și întuneric și lumina noaptea și nu s‐au apropiat unii de alții toată noaptea. 21Și Moise
14.21
Vers. 16.
și‐a întins mâna peste mare; și Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr‐un vânt tare de răsărit și a făcut marea pământ uscat
14.21
Ps. 66.6
și apele s‐au despicat
14.21
Cap. 15.8.
. 22Și
14.22
Vers. 29. Cap. 15.19.
copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe uscat și apele le erau un perete
14.22
Hab. 3.10
la dreapta și la stânga lor. 23Și egiptenii i‐au urmărit și au intrat după ei, în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui. 24Și a fost așa: la straja dimineții Domnul
14.24
Ps. 77.17
s‐a uitat la oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor. 25Și le‐a depărtat roatele carelor și i‐a făcut să mâne cu greutate. Și egiptenii au zis: Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul se luptă
14.25
Vers. 14.
pentru ei împotriva egiptenilor! 26Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți
14.26
Vers. 16.
mâna peste mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor. 27Și Moise și‐a întins mâna peste mare și marea s‐a întors
14.27
Ios. 4.18
la puterea ei spre ziuă și egiptenii au fugit înaintea ei. Și Domnul a scuturat
14.27
Cap. 15.1, 7.
pe egipteni în mijlocul mării. 28Și
14.28
Hab. 3.8,13
apele s‐au întors și au acoperit
14.28
Ps. 106.11
carele și pe călăreții din toată oastea lui Faraon care intraseră după ei în mare; n‐a rămas niciunul din ei. 29Și
14.29
Vers. 22.
copiii lui Israel au umblat pe uscat în mijlocul mării și apele le‐au fost un perete la dreapta și la stânga lor. 30Și
14.30
Ps. 106.8,10
Domnul a mântuit pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea și Israel a văzut
14.30
Ps. 58.10
59.10
pe egipteni morți pe țărmul mării. 31Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut
14.31
Cap. 4.31;
în Domnul și în Moise, robul său.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]