Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
13

Paștele și întâii născuți

131Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Sfințește‐mi

13.2
Vers. 12, 13, 15. Cap. 22.29, 30;
pe orice întâi‐născut, orice deschide pântecele între copiii lui Israel din om și din dobitoc: este al meu. 3Și Moise a zis poporului: Aduceți‐vă
13.3
Cap. 12.42.
aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa de robi; căci
13.3
Cap. 6.1.
Domnul v‐a scos cu mână tare din acest loc. Și să
13.3
Cap. 12.8.
nu se mănânce nimic cu aluat. 4Voi
13.4
Cap. 23.15;
ieșiți astăzi în luna abib. 5Și va fi
13.5
Cap. 3.8.
așa: când te va aduce Domnul în țara cananitului și a hetitului și a amoritului și a hevitului și a iebusitului pe care a jurat
13.5
Cap. 6.8.
părinților tăi că ți‐o va da, țară în care curge lapte și miere, vei
13.5
Cap. 12.25, 26.
săvârși această slujbă în luna aceasta. 6Șapte
13.6
Cap. 12.15, 16.
zile să mănânci azimi și în ziua a șaptea este sărbătoare pentru Domnul. 7În cele șapte zile să se mănânce azimi și să nu se vadă
13.7
Cap. 12.19.
la tine pâine cu aluat și să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale. 8Și să istorisești
13.8
Vers. 14. Cap. 12.26.
fiului tău în ziua aceea zicând: Este pentru ceea ce mi‐a făcut Domnul când am ieșit din Egipt. 9Și aceasta să‐ți fie ca semn
13.9
Vers. 16. Cap. 12.14.
pe mâna ta și ca o amintire între ochii tăi, ca legea Domnului să fie în gura ta; căci Domnul te‐a scos din Egipt cu mână tare. 10Și
13.10
Cap. 12.14, 24.
să păzești acest așezământ la vremea sa din an în an. 11Și va fi așa: când te va aduce Domnul în țara cananiților, cum ți‐a jurat ție și părinților tăi, și ți‐o va da, 12
13.12
Vers. 2. Cap. 22.29;
vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului. 13Și
13.13
Cap. 34.20.
orice întâi‐născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi‐născut din om dintre fiii tăi îl vei
13.13
Num. 3.46,47
18.15,16
răscumpăra. 14Și
13.14
Cap. 12.26.
va fi așa: când te va întreba fiul tău în viitor zicând: Ce este aceasta? atunci îi vei zice: Domnul ne‐a scos cu mână tare
13.14
Vers. 3.
din Egipt, din casa de robi. 15Și a fost așa: când Faraon s‐a încăpățânat să nu ne lase să ieșim
13.15
Cap. 12.29.
, Domnul a omorât pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al dobitoacelor: pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, partea bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi‐născut al copiilor mei. 16Și îți va fi un semn
13.16
Vers. 9.
pe mâna ta și legături de amintire între ochii tăi, căci Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt.

Călătoria spre pustie

17Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul

13.17
Cap. 14.11, 12.
văzând lupta să se căiască și să se întoarcă
13.17
Deut. 17.16
în Egipt. 18Și Dumnezeu a făcut
13.18
Cap. 14.2.
pe popor să ocolească pe calea pustiei Mării Roșii. Și copiii lui Israel au ieșit în șir de bătaie din țara Egiptului. 19Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu
13.19
Gen. 10.25Ios. 24.32Fapte. 7.16
vă va cerceta negreșit și să‐mi duceți oasele cu voi de aici. 20Și
13.20
Num. 33.6
au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam la marginea pustiei. 21Și
13.21
Cap. 14.19, 24;
Domnul mergea înaintea feței lor ziua într‐un stâlp de nor ca să le arate calea, iar noaptea într‐un stâlp de foc ca să le dea lumină ca să meargă zi și noapte. 22Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.