Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
14

Trecerea Mării Roșii.

141Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vorbește copiilor lui Israel

14.2
Cap. 13.18.
să se întoarcă și să tăbărască în fața Pihahirotului
14.2
Num. 33.7
între Migdol
14.2
Ier. 44.1
și mare; să tăbărâți în față cu Baal‐Țefon în dreptul lui lângă mare. 3Și Faraon va zice despre copiii lui Israel
14.3
Ps. 71.11
: S‐au încurcat prin țară, i‐a închis pustia. 4Și
14.4
Cap. 4.21;
voi învârtoșa inima lui Faraon și vă va urmări și
14.4
Cap. 9.16. Vers. 17, 18.
voi fi slăvit în Faraon și în toată oștirea lui și
14.4
Cap. 7.5.
egiptenii vor cunoaște că eu sunt Domnul. Și au făcut așa. 5Și s‐a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit. Și inima
14.5
Ps. 105.25
lui Faraon și a robilor lui s‐a întors împotriva poporului și au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece din slujba noastră? 6Și a înhămat la carul său și și‐a luat poporul cu sine. 7Și a luat
14.7
Cap. 15.4.
șase sute de care alese și toate carele din Egipt și fruntași peste toate. 8Și Domnul a învârtoșat
14.8
Vers. 4.
inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel. Și copiii
14.8
Cap. 6.1;
lui Israel au ieșit cu mână ridicată. 9Și egiptenii
14.9
Cap. 15.9.
i‐au urmărit; și toți caii și carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui i‐au ajuns tăbărâți lângă mare la Pihahirot în dreptul Baal‐Țefonului. 10Și Faraon s‐a apropiat. Și copiii lui Israel și‐au ridicat ochii și iată egiptenii mergeau în urma lor și copiii lui Israel s‐au temut foarte mult și au strigat
14.10
Ios. 24.7Neem. 9.9Ps. 34.17
107.6
către Domnul. 11Și
14.11
Ps. 106.7,8
au zis lui Moise: Oare pentru că nu erau morminte în Egipt ne‐ai adus să murim în pustie? Ce ne‐ai făcut de ne‐ai scos din Egipt? 12Oare
14.12
Cap. 5.21;
nu este acesta cuvântul pe care ți l‐am spus în Egipt zicând: Lasă‐ne și vom sluji egiptenilor? Căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în pustie. 13Și Moise a zis poporului: Nu
14.13
2 Cron. 20.15,17Is. 41.10,13,14
vă temeți; stați liniștiți și veți vedea mântuirea Domnului pe care o va lucra astăzi pentru voi: căci egiptenii pe care‐i vedeți astăzi nu‐i veți mai vedea în veac. 14Domnul
14.14
Vers. 25.
va lupta pentru voi, iar voi
14.14
Is. 30.15
veți tăcea. 15Și Domnul a zis lui Moise: De ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte. 16Și
14.16
Vers. 21, 26. Cap. 7.19.
ridică‐ți toiagul și întinde‐ți mâna peste mare și despic‐o și copiii lui Israel să intre în mijlocul mării pe uscat. 17Și iată voi învârtoșa
14.17
Vers. 8. Cap. 7.3.
inima egiptenilor și vor intra după ei și voi fi slăvit
14.17
Vers. 4.
în Faraon și în toată oștirea lui și în carele lui și în călăreții lui. 18Și egiptenii
14.18
Vers. 4.
vor cunoaște că eu sunt Domnul când voi fi slăvit în Faraon, în carele lui și în călăreții lui. 19Și Îngerul lui Dumnezeu
14.19
Cap. 13.21;
care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat și a mers în urma lor. Și stâlpul de nor s‐a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Și
14.20
Is. 8.142 Cor. 4.3
era nor și întuneric și lumina noaptea și nu s‐au apropiat unii de alții toată noaptea. 21Și Moise
14.21
Vers. 16.
și‐a întins mâna peste mare; și Domnul a făcut ca marea să se retragă toată noaptea printr‐un vânt tare de răsărit și a făcut marea pământ uscat
14.21
Ps. 66.6
și apele s‐au despicat
14.21
Cap. 15.8.
. 22Și
14.22
Vers. 29. Cap. 15.19.
copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe uscat și apele le erau un perete
14.22
Hab. 3.10
la dreapta și la stânga lor. 23Și egiptenii i‐au urmărit și au intrat după ei, în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele lui și călăreții lui. 24Și a fost așa: la straja dimineții Domnul
14.24
Ps. 77.17
s‐a uitat la oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor. 25Și le‐a depărtat roatele carelor și i‐a făcut să mâne cu greutate. Și egiptenii au zis: Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul se luptă
14.25
Vers. 14.
pentru ei împotriva egiptenilor! 26Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți
14.26
Vers. 16.
mâna peste mare ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor. 27Și Moise și‐a întins mâna peste mare și marea s‐a întors
14.27
Ios. 4.18
la puterea ei spre ziuă și egiptenii au fugit înaintea ei. Și Domnul a scuturat
14.27
Cap. 15.1, 7.
pe egipteni în mijlocul mării. 28Și
14.28
Hab. 3.8,13
apele s‐au întors și au acoperit
14.28
Ps. 106.11
carele și pe călăreții din toată oastea lui Faraon care intraseră după ei în mare; n‐a rămas niciunul din ei. 29Și
14.29
Vers. 22.
copiii lui Israel au umblat pe uscat în mijlocul mării și apele le‐au fost un perete la dreapta și la stânga lor. 30Și
14.30
Ps. 106.8,10
Domnul a mântuit pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea și Israel a văzut
14.30
Ps. 58.10
59.10
pe egipteni morți pe țărmul mării. 31Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut
14.31
Cap. 4.31;
în Domnul și în Moise, robul său.

15

Cântarea lui Moise și a Mariei

151Atunci Moise

15.1
Jud. 5.12 Sam. 22.1Ps. 106.12
și copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului și au vorbit zicând: Voi
15.1
Vers. 21.
cânta Domnului, căci a biruit în chip slăvit. A aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui. 2Domnul este tăria mea și cântarea
15.2
Deut. 10.21Ps. 18.2
22.3
59.17
62.6
109.1
118.14
140.7Is. 12.2Hab. 3.18,19
mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui
15.2
Cap. 3.15, 16.
meu și‐l voi înălța
15.2
2 Sam. 22.47Ps. 99.5
118.28Is. 25.1
. 3Domnul este războinic
15.3
Ps. 24.8Ap. 19.11
, numele său
15.3
Cap. 6.3.
este Domnul. 4Carele lui Faraon
15.4
Cap. 14.28.
și oastea lui le‐a aruncat în mare și fruntașii
15.4
Cap. 14.7.
lui aleși au fost afundați în Marea Roșie. 5Adâncurile
15.5
Cap. 14.28.
i‐au acoperit, s‐au pogorât
15.5
Neem. 9.11
în adâncimi ca o piatră. 6Dreapta
15.6
Ps. 118.15,16
ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș. 7Și în mărimea măreției
15.7
Deut. 33.26
tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie
15.7
Ps. 59.13
ca pe
15.7
Is. 5.24
47.14
pleavă. 8Și
15.8
Cap. 14.21.
la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele
15.8
Ps. 78.13Hab. 3.10
s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării. 9Vrăjmașul
15.9
Jud. 5.30
zicea: Voi urmări, voi ajunge, voi
15.9
Gen. 49.27Is. 53.12Lc. 11.22
împărți prada, mi se va sătura sufletul de ei. Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va stârpi. 10Tu
15.10
Cap. 14.21. Ps. 117.18.
ai suflat cu suflarea ta
15.10
Vers. 5. Cap. 14.28.
; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe. 11Cine
15.11
2 Sam. 7.221 Reg. 8.23Ps. 71.19
86.8
89.6,8Ier. 10.6
49.19
este ca tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca tine slăvit
15.11
Is. 6.3
în sfințenie, înfricoșat în laude, făcător de minuni
15.11
Ps. 77.14
? 12Ți‐ai întins dreapta
15.12
Vers. 6.
, pământul i‐a înghițit. 13Prin îndurarea ta ai
15.13
Ps. 77.15,20
78.52
80.1
106.9Is. 63.12,13Ier. 2.6
dus poporul pe care l‐ai răscumpărat, l‐ai călăuzit prin puterea ta până la
15.13
Ps. 78.54
locuința sfințeniei tale. 14Popoarele au auzit
15.14
Num. 14.14Deut. 2.25Ios. 2.9,10
, au tremurat; a apucat groaza
15.14
Ps. 48.6
pe locuitorii Filistiei. 15Atunci domnitorii
15.15
Gen. 36.40
Edomului
15.15
Deut. 2.4
au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii
15.15
Num. 22.3Hab. 3.7
Moabului; toți
15.15
Ios. 5.1
locuitorii Canaanului sunt topiți. 16Frica și groaza au căzut
15.16
Deut. 2.25
11.25Ios. 2.9
peste ei. De mărimea brațului tău au ajuns muți ca o piatră
15.16
1 Sam. 25.37
până a trecut poporul tău, Doamne; până a trecut poporul pe care
15.16
Cap. 19.5.
ți l‐ai dobândit. 17Tu îi vei duce și îi vei sădi
15.17
Ps. 44.2
80.8
pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne
15.17
Ps. 78.54
, locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat. 18Domnul
15.18
Ps. 10.16
29.10
146.10Is. 57.15
va împărăți în veci de veci. 19Căci caii
15.19
Cap. 14.23.
lui Faraon cu carele sale și cu călăreții săi au intrat în mare și Domnul
15.19
Cap. 14.28, 29.
a adus înapoi apele mării peste ei și copiii lui Israel au umblat pe uscat prin mijlocul mării. 20Și Maria, prorocița
15.20
Jud. 4.41 Sam. 10.5
, sora
15.20
Num. 26.59
lui Aaron, a luat
15.20
1 Sam. 18.6
un timpan în mâna sa și toate femeile au ieșit după ea cu timpane
15.20
Jud. 11.34
21.212 Sam. 6.16Ps. 68.11,25
149.3
150.4
și cu jocuri. 21Și Maria le‐a
15.21
1 Sam. 18.7
răspuns: Cântați
15.21
Vers. 1.
Domnului, căci a biruit în chip măreț, a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.

Marea

22Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur

15.22
Gen. 16.7
25.18
. Și trei zile au umblat prin pustie și n‐au găsit apă. 23Și au venit la Mara
15.23
Num. 33.8
și n‐au putut să bea apele din Mara, căci erau amare; de aceea i s‐a pus numele Mara. 24Și poporul a cârtit
15.24
Cap. 16.2;
împotriva lui Moise zicând: Ce vom bea? 25Și el
15.25
Cap. 14.10;
a strigat către Domnul și Domnul i‐a arătat un lemn și l‐a aruncat
15.25
2 Reg. 2.21
4.41
în ape și apele s‐au făcut dulci. Acolo
15.25
Ios. 24.25
i‐a dat un așezământ și o judecată și acolo i‐a
15.25
Cap. 16.4.
încercat. 26Și a zis: Dacă
15.26
Deut. 7.12,15
vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău și vei face ce este drept în ochii lui și‐ți vei pleca urechea la poruncile lui și vei păzi toate așezămintele lui, nu voi pune peste tine niciuna din bolile
15.26
Deut. 28.27,60
pe care le‐am pus peste Egipt; căci eu sunt Domnul care
15.26
Cap. 23.25.
te vindecă. 27Și au venit la
15.27
Num. 33.9
Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.

16

Cârtirea în Sin. Prepelițe și mana. Sabatul

161Și au pornit

16.1
Num. 33.10,11
din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a venit în pustia Sin
16.1
Ezec. 30.15
, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit
16.2
Cap. 15.24.
împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustie. 3Și copiii lui Israel le‐au zis: De
16.3
Plâng. 4.9
am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când
16.3
Num. 11.4,5
ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame. 4Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă ploaie pâine
16.4
Ps. 78.24,25
105.40In. 6.31,321 Cor. 10.3
din ceruri și poporul să iasă și să adune o porție pentru ziua aceea în fiecare zi, ca să‐i încerc
16.4
Cap. 15.25.
dacă vor umbla în legea mea sau nu. 5Și va fi așa: în ziua a șasea vor pregăti ce vor fi adus și va fi
16.5
Vers. 22.
îndoit mai mult decât ce vor aduna zilnic. 6Și Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Deseară
16.6
Vers. 12, 13. Cap. 6.7.
veți cunoaște că Domnul v‐a scos din țara Egiptului. 7Și mâine veți vedea slava
16.7
Vers. 10.
Domnului, căci a auzit cârtirile voastre împotriva Domnului. Și
16.7
Num. 16.11
ce suntem noi de cârtiți împotriva noastră? 8Și Moise a zis: Așa va fi când Domnul vă va da seara carne să mâncați și dimineața pâine să vă săturați pentru că Domnul a auzit cârtirile voastre cu care cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva
16.8
1 Sam. 8.7Lc. 10.16Rom. 13.2
Domnului. 9Și Moise a vorbit lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați‐vă
16.9
Num. 16.16
înaintea Domnului, căci a auzit cârtirile voastre. 10Și a fost așa: pe când vorbea Aaron la toată adunarea copiilor lui Israel, s‐au uitat spre pustie și iată slava Domnului s‐a arătat
16.10
Vers. 7. Cap. 13.21.
în nor. 11Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 12Am auzit
16.12
Vers. 8.
cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește‐le zicând: Între
16.12
Vers. 6.
amândouă serile veți mânca voi carne și dimineața vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
16.12
Vers. 7.
. 13Și a fost așa: seara
16.13
Num. 11.31Ps. 78.27,28
105.40
au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era rouă
16.13
Num. 11.9
împrejurul taberei. 14Și s‐a ridicat roua care era, și iată pe fața pustiei ceva
16.14
Num. 11.7Deut. 8.3Neem. 9.15Ps. 78.24
105.40
mărunt, grăunțos, mărunt ca bruma pe pământ. 15Și copiii lui Israel au văzut și au zis unul către altul: Ce este aceasta? Căci nu știau ce era. Și Moise le‐a zis: Aceasta
16.15
In. 6.31,49,581 Cor. 10.3
este pâinea pe care v‐a dat‐o Domnul spre mâncare. 16Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Strângeți din ea fiecare după cât poate mânca, un omer
16.16
Vers. 36.
de cap, după numărul sufletelor voastre; să luați fiecare pentru cei ce sunt în cortul său. 17Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat unul mult, altul puțin. 18Și au măsurat cu omerul și cel ce
16.18
2 Cor. 8.15
strânsese mult n‐a avut prea mult și cel ce strânsese puțin n‐a avut lipsă; strânseseră fiecare după cât mânca. 19Și Moise le‐a zis: Nimeni să nu lase din ea până dimineața. 20Dar n‐au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineața și a făcut viermi și s‐a împuțit. Și Moise s‐a mâniat pe ei. 21Și au strâns în fiecare dimineață fiecare după cât mânca. Și la căldura soarelui se topea. 22Și a fost așa: în ziua a șasea au strâns pâine îndoit, două omere de cap. Și toți mai marii adunării au venit și au spus lui Moise. 23Și el le‐a zis: Aceasta este ce a zis Domnul: Mâine este odihna
16.23
Gen. 2.331.15
35.3Lev. 23.3
, sabatul sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți‐vă tot ce prisosește ca să fie păstrat până dimineață. 24Și au strâns‐o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‐a împuțit
16.24
Vers. 20.
, nici n‐a fost vreun vierme în ea. 25Și Moise a zis: Mâncați‐o astăzi, căci astăzi este sabatul Domnului; astăzi n‐o veți afla pe câmp. 26Șase
16.26
Cap. 20.9, 10.
zile s‐o strângeți, dar în ziua a șaptea este sabatul, nu va fi în el. 27Și a fost așa: în ziua a șaptea unii din popor au ieșit să adune și n‐au găsit. 28Și Domnul a zis lui Moise: Până când
16.28
2 Reg. 17.14Ps. 78.10,22
106.13
nu vreți voi să păziți poruncile mele și legile mele? 29Vedeți că Domnul v‐a dat Sabatul, pentru aceea vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a șaptea. 30Și poporul s‐a odihnit în ziua a șaptea. 31Și casa lui Israel i‐a pus numele mana. Și
16.31
Num. 11.7,8
era ca sămânța de coriandru alb și gustul ei era ca turta cu miere. 32Și Moise a zis: Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Umpleți un omer din ea ca să fie păstrat pentru neamurile voastre, ca să vadă pâinea pe care v‐am dat‐o s‐o mâncați în pustie după ce v‐am scos din țara Egiptului. 33Și Moise a zis lui Aaron: Ia
16.33
Evr. 9.4
un urcior și pune în el un omer plin de mană și așază‐o înaintea Domnului ca să fie păstrată pentru neamurile voastre. 34Așa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus‐o înaintea mărturiei
16.34
Cap. 25.16, 21;
ca să fie păstrată. 35Și copiii lui Israel au mâncat mană
16.35
Num. 33.38Deut. 8.2,3Neem. 9.20,21In. 6.31,49
patruzeci de ani, până
16.35
Ios. 5.12Neem. 9.15
au intrat în țara locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului. 36Iar un omer este a zecea parte din efă.