Cântarea lui Moise și a Mariei
151Atunci Moise
și copiii lui Israel au cântat această cântare Domnului și au vorbit zicând: Voi
cânta Domnului, căci a biruit în chip slăvit. A aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui. 2Domnul este tăria mea și cântarea
22.3
59.17
62.6
109.1
118.14
140.7Is. 12.2Hab. 3.18,19
mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui
meu și‐l voi înălța
118.28Is. 25.1
. 3Domnul este războinic
, numele său
este Domnul. 4Carele lui Faraon
și oastea lui le‐a aruncat în mare și fruntașii
lui aleși au fost afundați în Marea Roșie. 5Adâncurile
i‐au acoperit, s‐au pogorât
în adâncimi ca o piatră. 6Dreapta
ta, Doamne, este slăvită în putere; dreapta ta, Doamne, a sfărâmat în bucăți pe vrăjmaș. 7Și în mărimea măreției
tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie
ca pe
47.14
pleavă. 8Și
la suflarea nărilor tale apele s‐au îngrămădit, șivoaiele
s‐au ridicat zid. Adâncurile s‐au închegat în inima mării. 9Vrăjmașul
zicea: Voi urmări, voi ajunge, voi
împărți prada, mi se va sătura sufletul de ei. Îmi voi trage sabia, mâna mea îi va stârpi. 10Tu
ai suflat cu suflarea ta
; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe. 11Cine
86.8
89.6,8Ier. 10.6
49.19
este ca tine, Doamne, între dumnezei? Cine este ca tine slăvit
în sfințenie, înfricoșat în laude, făcător de minuni
? 12Ți‐ai întins dreapta
, pământul i‐a înghițit. 13Prin îndurarea ta ai
78.52
80.1
106.9Is. 63.12,13Ier. 2.6
dus poporul pe care l‐ai răscumpărat, l‐ai călăuzit prin puterea ta până la
locuința sfințeniei tale. 14Popoarele au auzit
, au tremurat; a apucat groaza
pe locuitorii Filistiei. 15Atunci domnitorii
Edomului
au încremenit, cutremurul a apucat pe puternicii
Moabului; toți
locuitorii Canaanului sunt topiți. 16Frica și groaza au căzut
11.25Ios. 2.9
peste ei. De mărimea brațului tău au ajuns muți ca o piatră
până a trecut poporul tău, Doamne; până a trecut poporul pe care
ți l‐ai dobândit. 17Tu îi vei duce și îi vei sădi
80.8
pe muntele moștenirii tale, locul pe care l‐ai făcut, locuința ta, Doamne
, locașul sfințit, Stăpâne, pe care mâinile tale l‐au așezat. 18Domnul
29.10
146.10Is. 57.15
va împărăți în veci de veci. 19Căci caii
lui Faraon cu carele sale și cu călăreții săi au intrat în mare și Domnul
a adus înapoi apele mării peste ei și copiii lui Israel au umblat pe uscat prin mijlocul mării. 20Și Maria, prorocița
, sora
lui Aaron, a luat
un timpan în mâna sa și toate femeile au ieșit după ea cu timpane
21.212 Sam. 6.16Ps. 68.11,25
149.3
150.4
și cu jocuri. 21Și Maria le‐a
răspuns: Cântați
Domnului, căci a biruit în chip măreț, a aruncat în mare pe cal și pe călărețul lui.
Marea
22Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur
25.18
. Și trei zile au umblat prin pustie și n‐au găsit apă. 23Și au venit la Mara
și n‐au putut să bea apele din Mara, căci erau amare; de aceea i s‐a pus numele Mara. 24Și poporul a cârtit
împotriva lui Moise zicând: Ce vom bea? 25Și el
a strigat către Domnul și Domnul i‐a arătat un lemn și l‐a aruncat
4.41
în ape și apele s‐au făcut dulci. Acolo
i‐a dat un așezământ și o judecată și acolo i‐a
încercat. 26Și a zis: Dacă
vei asculta cu tot dinadinsul de cuvântul Domnului Dumnezeului tău și vei face ce este drept în ochii lui și‐ți vei pleca urechea la poruncile lui și vei păzi toate așezămintele lui, nu voi pune peste tine niciuna din bolile
pe care le‐am pus peste Egipt; căci eu sunt Domnul care
te vindecă. 27Și au venit la
Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.