Cârtirea în Sin. Prepelițe și mana. Sabatul
161Și au pornit
din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a venit în pustia Sin
, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit
Ps. 106.251 Cor. 10.10
împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustie. 3Și copiii lui Israel le‐au zis: De
am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când
ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame. 4Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă ploaie pâine
105.40In. 6.31,321 Cor. 10.3
din ceruri și poporul să iasă și să adune o porție pentru ziua aceea în fiecare zi, ca să‐i încerc
Deut. 8.2,16
dacă vor umbla în legea mea sau nu. 5Și va fi așa: în ziua a șasea vor pregăti ce vor fi adus și va fi
Lev. 25.21
îndoit mai mult decât ce vor aduna zilnic. 6Și Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Deseară
Num. 16.28,29,30
veți cunoaște că Domnul v‐a scos din țara Egiptului. 7Și mâine veți vedea slava
Is. 35.2
40.5In. 11.4,40
Domnului, căci a auzit cârtirile voastre împotriva Domnului. Și
ce suntem noi de cârtiți împotriva noastră? 8Și Moise a zis: Așa va fi când Domnul vă va da seara carne să mâncați și dimineața pâine să vă săturați pentru că Domnul a auzit cârtirile voastre cu care cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva
Domnului. 9Și Moise a vorbit lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați‐vă
înaintea Domnului, căci a auzit cârtirile voastre. 10Și a fost așa: pe când vorbea Aaron la toată adunarea copiilor lui Israel, s‐au uitat spre pustie și iată slava Domnului s‐a arătat
Num. 16.191 Reg. 8.10,11
în nor. 11Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 12Am auzit
cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește‐le zicând: Între
amândouă serile veți mânca voi carne și dimineața vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
. 13Și a fost așa: seara
105.40
au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era rouă
împrejurul taberei. 14Și s‐a ridicat roua care era, și iată pe fața pustiei ceva
105.40
mărunt, grăunțos, mărunt ca bruma pe pământ. 15Și copiii lui Israel au văzut și au zis unul către altul: Ce este aceasta? Căci nu știau ce era. Și Moise le‐a zis: Aceasta
este pâinea pe care v‐a dat‐o Domnul spre mâncare. 16Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Strângeți din ea fiecare după cât poate mânca, un omer
de cap, după numărul sufletelor voastre; să luați fiecare pentru cei ce sunt în cortul său. 17Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat unul mult, altul puțin. 18Și au măsurat cu omerul și cel ce
strânsese mult n‐a avut prea mult și cel ce strânsese puțin n‐a avut lipsă; strânseseră fiecare după cât mânca. 19Și Moise le‐a zis: Nimeni să nu lase din ea până dimineața. 20Dar n‐au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineața și a făcut viermi și s‐a împuțit. Și Moise s‐a mâniat pe ei. 21Și au strâns în fiecare dimineață fiecare după cât mânca. Și la căldura soarelui se topea. 22Și a fost așa: în ziua a șasea au strâns pâine îndoit, două omere de cap. Și toți mai marii adunării au venit și au spus lui Moise. 23Și el le‐a zis: Aceasta este ce a zis Domnul: Mâine este odihna
35.3Lev. 23.3
, sabatul sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți‐vă tot ce prisosește ca să fie păstrat până dimineață. 24Și au strâns‐o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‐a împuțit
, nici n‐a fost vreun vierme în ea. 25Și Moise a zis: Mâncați‐o astăzi, căci astăzi este sabatul Domnului; astăzi n‐o veți afla pe câmp. 26Șase
zile s‐o strângeți, dar în ziua a șaptea este sabatul, nu va fi în el. 27Și a fost așa: în ziua a șaptea unii din popor au ieșit să adune și n‐au găsit. 28Și Domnul a zis lui Moise: Până când
106.13
nu vreți voi să păziți poruncile mele și legile mele? 29Vedeți că Domnul v‐a dat Sabatul, pentru aceea vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a șaptea. 30Și poporul s‐a odihnit în ziua a șaptea. 31Și casa lui Israel i‐a pus numele mana. Și
era ca sămânța de coriandru alb și gustul ei era ca turta cu miere. 32Și Moise a zis: Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Umpleți un omer din ea ca să fie păstrat pentru neamurile voastre, ca să vadă pâinea pe care v‐am dat‐o s‐o mâncați în pustie după ce v‐am scos din țara Egiptului. 33Și Moise a zis lui Aaron: Ia
un urcior și pune în el un omer plin de mană și așază‐o înaintea Domnului ca să fie păstrată pentru neamurile voastre. 34Așa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus‐o înaintea mărturiei
40.20Num. 17.10Deut. 10.51 Reg. 8.9
ca să fie păstrată. 35Și copiii lui Israel au mâncat mană
patruzeci de ani, până
au intrat în țara locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului. 36Iar un omer este a zecea parte din efă.