Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
16

Cârtirea în Sin. Prepelițe și mana. Sabatul

161Și au pornit

16.1
Num. 33.10,11
din Elim și toată adunarea copiilor lui Israel a venit în pustia Sin
16.1
Ezec. 30.15
, care este între Elim și Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieșirea lor din țara Egiptului. 2Și toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit
16.2
Cap. 15.24.
împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron în pustie. 3Și copiii lui Israel le‐au zis: De
16.3
Plâng. 4.9
am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului când
16.3
Num. 11.4,5
ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine de ne săturam; căci ne‐ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată obștea aceasta cu foame. 4Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă ploaie pâine
16.4
Ps. 78.24,25
105.40In. 6.31,321 Cor. 10.3
din ceruri și poporul să iasă și să adune o porție pentru ziua aceea în fiecare zi, ca să‐i încerc
16.4
Cap. 15.25.
dacă vor umbla în legea mea sau nu. 5Și va fi așa: în ziua a șasea vor pregăti ce vor fi adus și va fi
16.5
Vers. 22.
îndoit mai mult decât ce vor aduna zilnic. 6Și Moise și Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Deseară
16.6
Vers. 12, 13. Cap. 6.7.
veți cunoaște că Domnul v‐a scos din țara Egiptului. 7Și mâine veți vedea slava
16.7
Vers. 10.
Domnului, căci a auzit cârtirile voastre împotriva Domnului. Și
16.7
Num. 16.11
ce suntem noi de cârtiți împotriva noastră? 8Și Moise a zis: Așa va fi când Domnul vă va da seara carne să mâncați și dimineața pâine să vă săturați pentru că Domnul a auzit cârtirile voastre cu care cârtiți împotriva lui; și ce suntem noi? Cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva
16.8
1 Sam. 8.7Lc. 10.16Rom. 13.2
Domnului. 9Și Moise a vorbit lui Aaron: Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: Apropiați‐vă
16.9
Num. 16.16
înaintea Domnului, căci a auzit cârtirile voastre. 10Și a fost așa: pe când vorbea Aaron la toată adunarea copiilor lui Israel, s‐au uitat spre pustie și iată slava Domnului s‐a arătat
16.10
Vers. 7. Cap. 13.21.
în nor. 11Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 12Am auzit
16.12
Vers. 8.
cârtirile copiilor lui Israel. Vorbește‐le zicând: Între
16.12
Vers. 6.
amândouă serile veți mânca voi carne și dimineața vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru
16.12
Vers. 7.
. 13Și a fost așa: seara
16.13
Num. 11.31Ps. 78.27,28
105.40
au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața era rouă
16.13
Num. 11.9
împrejurul taberei. 14Și s‐a ridicat roua care era, și iată pe fața pustiei ceva
16.14
Num. 11.7Deut. 8.3Neem. 9.15Ps. 78.24
105.40
mărunt, grăunțos, mărunt ca bruma pe pământ. 15Și copiii lui Israel au văzut și au zis unul către altul: Ce este aceasta? Căci nu știau ce era. Și Moise le‐a zis: Aceasta
16.15
In. 6.31,49,581 Cor. 10.3
este pâinea pe care v‐a dat‐o Domnul spre mâncare. 16Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Strângeți din ea fiecare după cât poate mânca, un omer
16.16
Vers. 36.
de cap, după numărul sufletelor voastre; să luați fiecare pentru cei ce sunt în cortul său. 17Și copiii lui Israel au făcut așa și au adunat unul mult, altul puțin. 18Și au măsurat cu omerul și cel ce
16.18
2 Cor. 8.15
strânsese mult n‐a avut prea mult și cel ce strânsese puțin n‐a avut lipsă; strânseseră fiecare după cât mânca. 19Și Moise le‐a zis: Nimeni să nu lase din ea până dimineața. 20Dar n‐au ascultat de Moise și unii au lăsat din ea până dimineața și a făcut viermi și s‐a împuțit. Și Moise s‐a mâniat pe ei. 21Și au strâns în fiecare dimineață fiecare după cât mânca. Și la căldura soarelui se topea. 22Și a fost așa: în ziua a șasea au strâns pâine îndoit, două omere de cap. Și toți mai marii adunării au venit și au spus lui Moise. 23Și el le‐a zis: Aceasta este ce a zis Domnul: Mâine este odihna
16.23
Gen. 2.331.15
35.3Lev. 23.3
, sabatul sfânt pentru Domnul. Coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și strângeți‐vă tot ce prisosește ca să fie păstrat până dimineață. 24Și au strâns‐o până dimineața, cum poruncise Moise, și nu s‐a împuțit
16.24
Vers. 20.
, nici n‐a fost vreun vierme în ea. 25Și Moise a zis: Mâncați‐o astăzi, căci astăzi este sabatul Domnului; astăzi n‐o veți afla pe câmp. 26Șase
16.26
Cap. 20.9, 10.
zile s‐o strângeți, dar în ziua a șaptea este sabatul, nu va fi în el. 27Și a fost așa: în ziua a șaptea unii din popor au ieșit să adune și n‐au găsit. 28Și Domnul a zis lui Moise: Până când
16.28
2 Reg. 17.14Ps. 78.10,22
106.13
nu vreți voi să păziți poruncile mele și legile mele? 29Vedeți că Domnul v‐a dat Sabatul, pentru aceea vă dă în ziua a șasea pâine pentru două zile. Fiecare să rămână la locul său; nimeni să nu iasă din locul său în ziua a șaptea. 30Și poporul s‐a odihnit în ziua a șaptea. 31Și casa lui Israel i‐a pus numele mana. Și
16.31
Num. 11.7,8
era ca sămânța de coriandru alb și gustul ei era ca turta cu miere. 32Și Moise a zis: Acesta este cuvântul pe care l‐a poruncit Domnul: Umpleți un omer din ea ca să fie păstrat pentru neamurile voastre, ca să vadă pâinea pe care v‐am dat‐o s‐o mâncați în pustie după ce v‐am scos din țara Egiptului. 33Și Moise a zis lui Aaron: Ia
16.33
Evr. 9.4
un urcior și pune în el un omer plin de mană și așază‐o înaintea Domnului ca să fie păstrată pentru neamurile voastre. 34Așa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus‐o înaintea mărturiei
16.34
Cap. 25.16, 21;
ca să fie păstrată. 35Și copiii lui Israel au mâncat mană
16.35
Num. 33.38Deut. 8.2,3Neem. 9.20,21In. 6.31,49
patruzeci de ani, până
16.35
Ios. 5.12Neem. 9.15
au intrat în țara locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul țării Canaanului. 36Iar un omer este a zecea parte din efă.

17

Refidim. Apă din stâncă

171Și toată

17.1
Cap. 16.1.
adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin după călătoriile lor la porunca Domnului și au tăbărât în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. 2Și
17.2
Num. 20.3,4
poporul s‐a certat cu Moise și ziceau: Dați‐ne apă să bem! Și Moise le‐a zis: Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce ispitiți
17.2
Deut. 6.16Ps. 78.18,41Is. 7.12Mat. 4.71 Cor. 10.9
pe Domnul? 3Și poporului i‐a fost sete de apă și poporul
17.3
Cap. 16.2.
a cârtit împotriva lui Moise și a zis: Pentru ce ne‐ai suit din Egipt ca să ne faci să murim de sete, pe mine și pe pruncii mei și vitele mele? 4Și Moise a strigat
17.4
Cap. 14.15.
către Domnul zicând: Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și mă vor ucide
17.4
1 Sam. 30.6In. 8.59
10.31
cu pietre. 5Și Domnul a zis lui Moise: Treci
17.5
Ezec. 2.6
înaintea poporului și ia cu tine din bătrânii lui Israel. Și ia în mână toiagul tău cu care ai lovit
17.5
Cap. 7.20.
râul și mergi. 6Iată
17.6
Num. 20.10,11Ps. 78.15,20
105.41
114.81 Cor. 10.4
voi sta înaintea ta acolo pe stâncă în Horeb și vei lovi stânca și vor ieși ape din ea și va bea poporul. Și Moise a făcut așa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel. 7Și a pus numele locului Masa
17.7
Num. 20.13Ps. 81.7
95.8Evr. 3.8
și Meriba din pricina certei copiilor lui Israel și pentru că ispitiseră pe Domnul zicând: Este Domnul între noi sau nu?

Înfrângerea lui Amalec

8Și

17.8
Gen. 36.12Num. 24.20Deut. 25.171 Sam. 15.2
Amalec a venit și s‐a luptat cu Israel la Refidim. 9Și Moise a zis lui Iosua
17.9
Fapte. 7.45Evr. 4.8
: Alege‐ne bărbați și ieși de te luptă cu amalec; mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul
17.9
Cap. 4.20.
lui Dumnezeu în mâna mea. 10Și Iosua a făcut cum îi zisese Moise ca să se lupte cu Amalec; și Moise, Aaron și Hur s‐au suit pe vârful dealului. 11Și a fost așa: când își ridica
17.11
Iac. 5.16
Moise mâna, biruia Israel și când își lăsa mâna în jos, biruia Amalec. 12Și mâinile lui Moise erau grele; și au luat o piatră și au pus‐o sub el și a șezut deasupra. Și Aaron și Hur îi țineau mâinile, unul de o parte și altul de alta și mâinile lui au stătut tari până la apusul soarelui. 13Și Iosua a doborât pe Amalec și poporul său cu ascuțișul sabiei. 14Și Domnul a zis lui Moise: Scrie
17.14
Cap. 34.27.
aceasta spre amintire în carte și spune în urechile lui Iosua, că voi șterge
17.14
Num. 24.20Deut. 25.191 Sam. 15.3,7
30.1,172 Sam. 8.12Ezra 9.14
de tot pomenirea lui Amalec de sub ceruri. 15Și Moise a zidit un altar și i‐a pus numele: Domnul, steagul meu. 16Și a zis: Fiindcă mâna este ridicată pe scaunul de domnie al Domnului, Domnul va purta război cu Amalec din neam în neam.

18

Ietro la Moise

181Și Ietro

18.1
Cap. 2.16;
, preotul Madianului, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse
18.1
Ps. 44.1
77.14,15
78.4
105.5,43
106.2,8
Dumnezeu lui Moise și lui Israel, poporul său, că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2Și Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, după ce o trimisese el înapoi, 3și pe cei doi
18.3
Fapte. 7.29
fii ai ei, din care numele
18.3
Cap. 2.22.
unuia era Gherșom, căci zisese: Am stat vremelnic într‐o țară străină. 4Și numele celuilalt Eliezer: căci Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‐a izbăvit de sabia lui Faraon. 5Și Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise la acesta în pustia unde era tăbărât, la muntele lui Dumnezeu
18.5
Cap. 3.1, 12.
; 6și a trimis să spună lui Moise: Eu Ietro, socrul tău, am venit la tine, și nevasta ta și cei doi fii ai ei cu ea. 7Și Moise a ieșit
18.7
Gen. 14.17
18.2
19.11 Reg. 2.19
să întâmpine pe socru‐său și s‐a plecat și l‐a sărutat
18.7
Gen. 29.13
33.4
și s‐au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort. 8Și Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul lui Faraon și egiptenilor pentru Israel, toată truda care i‐a ajuns pe cale și cum i‐a izbăvit
18.8
Ps. 78.42
81.7
106.10
107.2
Domnul. 9Și Ietro s‐a bucurat de tot binele pe care‐l făcuse Domnul lui Israel că‐l izbăvise din mâna egiptenilor. 10Și Ietro a zis: Binecuvântat
18.10
Gen. 14.202 Sam. 18.28Lc. 1.68
să fie Domnul care v‐a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, care a izbăvit poporul de sub mâna egiptenilor! 11Acum cunosc că Domnul este mai mare
18.11
2 Cron. 2.5Ps. 95.3
97.9
135.5
decât toți dumnezeii, căci
18.11
Cap. 1.10, 16, 22;
în lucrul în care au lucrat cu semeție
18.11
1 Sam. 2.3Neem. 9.10,16,29Iov 40.11,12Ps. 31.20
119.21Lc. 1.51
, el a fost împotriva lor. 12Și Ietro, socrul lui Moise, a luat o ardere de tot și jertfe pentru Dumnezeu. Și Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea
18.12
Deut. 12.71 Cron. 29.221 Cor. 10.18,21,31
lui Dumnezeu.

Judecătorii

13Și a fost așa: a doua zi Moise a șezut să jude ce poporul și poporul stătea înaintea lui Moise de dimineața până seara. 14Și socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el cu poporul și a zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faci cu poporul? Pentru ce șezi singur și tot poporul stă lângă tine de dimineața până seara? 15Și Moise a zis socrului său: Pentru că

18.15
Lev. 21.12Num. 15.34
poporul vine la mine să întrebe pe Dumnezeu. 16Când au o
18.16
Cap. 23.7;
pricină ei vin la mine și eu judec între unul și altul și le fac cunoscut
18.16
Lev. 24.15Num. 15.35
27.636.6,7,8,9
așezămintele lui Dumnezeu și legile sale. 17Și socrul lui Moise i‐a zis: Nu este bine lucrul pe care‐l faci. 18Vei fi sleit de tot, tu și tot poporul care este cu tine, căci lucrul este prea greu pentru tine
18.18
Num. 11.14,17Deut. 1.9,12
, nu‐l poți face singur. 19Acum ascultă glasul meu; te voi sfătui și
18.19
Cap. 3.12.
Dumnezeu va fi cu tine. Fii
18.19
Cap. 4.16;
pentru popor înaintea lui Dumnezeu și adu
18.19
Num. 27.5
pricinile la Dumnezeu. 20Și
18.20
Deut. 4.1,5
5.1
6.1,2
7.11
învață‐i așezămintele și legile și arată‐le calea
18.20
Ps. 143.8
pe care trebuie să umble și lucrarea
18.20
Deut. 1.18
pe care trebuie s‐o facă. 21Și alege din tot poporul oameni destoinici
18.21
Vers. 25.
, temători de Dumnezeu
18.21
Gen. 42.182 Sam. 23.32 Cron. 19.9
, oameni ai adevărului
18.21
Ezec. 18.8
, care
18.21
Deut. 16.19
să urască un câștig necinstit și pune‐i peste ei mai mari peste o mie, mai mari peste o sută, mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece. 22Și ei să jude ce poporul în toată vremea
18.22
Vers. 26.
. Și va fi așa: ei vor aduce la tine
18.22
Lev. 24.11Num. 15.33
27.2
36.1Deut. 1.17
17.8
orice pricină mare și vor judeca orice pricină mică și vor ușura ce este asupra ta și vor purta sarcina împreună
18.22
Num. 11.17
cu tine. 23Dacă vei face lucrul acesta și Dumnezeu îți va porunci, vei putea sta
18.23
Vers. 8.
și tot poporul acesta va ajunge și el la
18.23
Gen. 18.33
30.252 Sam. 19.39
locul său în pace. 24Și Moise a ascultat de glasul socrului său și a făcut tot ce zisese el. 25Și
18.25
Deut. 1.15Fapte. 6.5
Moise a ales din tot Israelul bărbați destoinici și i‐a pus mai mari peste popor, mai mari peste o mie, mai mari peste o sută, mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece. 26Și au judecat
18.26
Vers. 22.
pe popor în toată vremea: pricinile
18.26
Iov 29.16
grele le aduceau lui Moise, iar orice pricină mică o judecau ei. 27Și Moise a lăsat
18.27
Num. 10.29,30
pe socrul său să plece și el s‐a dus în țara sa.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]