Refidim. Apă din stâncă
171Și toată
adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin după călătoriile lor la porunca Domnului și au tăbărât în Refidim; și nu era apă de băut pentru popor. 2Și
poporul s‐a certat cu Moise și ziceau: Dați‐ne apă să bem! Și Moise le‐a zis: Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce ispitiți
pe Domnul? 3Și poporului i‐a fost sete de apă și poporul
a cârtit împotriva lui Moise și a zis: Pentru ce ne‐ai suit din Egipt ca să ne faci să murim de sete, pe mine și pe pruncii mei și vitele mele? 4Și Moise a strigat
către Domnul zicând: Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și mă vor ucide
10.31
cu pietre. 5Și Domnul a zis lui Moise: Treci
înaintea poporului și ia cu tine din bătrânii lui Israel. Și ia în mână toiagul tău cu care ai lovit
râul și mergi. 6Iată
105.41
114.81 Cor. 10.4
voi sta înaintea ta acolo pe stâncă în Horeb și vei lovi stânca și vor ieși ape din ea și va bea poporul. Și Moise a făcut așa înaintea ochilor bătrânilor lui Israel. 7Și a pus numele locului Masa
95.8Evr. 3.8
și Meriba din pricina certei copiilor lui Israel și pentru că ispitiseră pe Domnul zicând: Este Domnul între noi sau nu?
Înfrângerea lui Amalec
8Și
Amalec a venit și s‐a luptat cu Israel la Refidim. 9Și Moise a zis lui Iosua
: Alege‐ne bărbați și ieși de te luptă cu amalec; mâine voi sta pe vârful dealului cu toiagul
lui Dumnezeu în mâna mea. 10Și Iosua a făcut cum îi zisese Moise ca să se lupte cu Amalec; și Moise, Aaron și Hur s‐au suit pe vârful dealului. 11Și a fost așa: când își ridica
Moise mâna, biruia Israel și când își lăsa mâna în jos, biruia Amalec. 12Și mâinile lui Moise erau grele; și au luat o piatră și au pus‐o sub el și a șezut deasupra. Și Aaron și Hur îi țineau mâinile, unul de o parte și altul de alta și mâinile lui au stătut tari până la apusul soarelui. 13Și Iosua a doborât pe Amalec și poporul său cu ascuțișul sabiei. 14Și Domnul a zis lui Moise: Scrie
aceasta spre amintire în carte și spune în urechile lui Iosua, că voi șterge
30.1,172 Sam. 8.12Ezra 9.14
de tot pomenirea lui Amalec de sub ceruri. 15Și Moise a zidit un altar și i‐a pus numele: Domnul, steagul meu. 16Și a zis: Fiindcă mâna este ridicată pe scaunul de domnie al Domnului, Domnul va purta război cu Amalec din neam în neam.
Ietro la Moise
181Și Ietro
, preotul Madianului, socrul lui Moise, a auzit tot ce făcuse
77.14,15
78.4
105.5,43
106.2,8
Dumnezeu lui Moise și lui Israel, poporul său, că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2Și Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, după ce o trimisese el înapoi, 3și pe cei doi
fii ai ei, din care numele
unuia era Gherșom, căci zisese: Am stat vremelnic într‐o țară străină. 4Și numele celuilalt Eliezer: căci Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu și m‐a izbăvit de sabia lui Faraon. 5Și Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii și nevasta lui Moise la acesta în pustia unde era tăbărât, la muntele lui Dumnezeu
; 6și a trimis să spună lui Moise: Eu Ietro, socrul tău, am venit la tine, și nevasta ta și cei doi fii ai ei cu ea. 7Și Moise a ieșit
18.2
19.11 Reg. 2.19
să întâmpine pe socru‐său și s‐a plecat și l‐a sărutat
33.4
și s‐au întrebat unul pe altul de sănătate și au intrat în cort. 8Și Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul lui Faraon și egiptenilor pentru Israel, toată truda care i‐a ajuns pe cale și cum i‐a izbăvit
81.7
106.10
107.2
Domnul. 9Și Ietro s‐a bucurat de tot binele pe care‐l făcuse Domnul lui Israel că‐l izbăvise din mâna egiptenilor. 10Și Ietro a zis: Binecuvântat
să fie Domnul care v‐a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, care a izbăvit poporul de sub mâna egiptenilor! 11Acum cunosc că Domnul este mai mare
97.9
135.5
decât toți dumnezeii, căci
în lucrul în care au lucrat cu semeție
119.21Lc. 1.51
, el a fost împotriva lor. 12Și Ietro, socrul lui Moise, a luat o ardere de tot și jertfe pentru Dumnezeu. Și Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea
lui Dumnezeu.
Judecătorii
13Și a fost așa: a doua zi Moise a șezut să jude ce poporul și poporul stătea înaintea lui Moise de dimineața până seara. 14Și socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el cu poporul și a zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faci cu poporul? Pentru ce șezi singur și tot poporul stă lângă tine de dimineața până seara? 15Și Moise a zis socrului său: Pentru că
poporul vine la mine să întrebe pe Dumnezeu. 16Când au o
pricină ei vin la mine și eu judec între unul și altul și le fac cunoscut
27.636.6,7,8,9
așezămintele lui Dumnezeu și legile sale. 17Și socrul lui Moise i‐a zis: Nu este bine lucrul pe care‐l faci. 18Vei fi sleit de tot, tu și tot poporul care este cu tine, căci lucrul este prea greu pentru tine
, nu‐l poți face singur. 19Acum ascultă glasul meu; te voi sfătui și
Dumnezeu va fi cu tine. Fii
pentru popor înaintea lui Dumnezeu și adu
pricinile la Dumnezeu. 20Și
5.1
6.1,2
7.11
învață‐i așezămintele și legile și arată‐le calea
pe care trebuie să umble și lucrarea
pe care trebuie s‐o facă. 21Și alege din tot poporul oameni destoinici
, temători de Dumnezeu
, oameni ai adevărului
, care
să urască un câștig necinstit și pune‐i peste ei mai mari peste o mie, mai mari peste o sută, mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece. 22Și ei să jude ce poporul în toată vremea
. Și va fi așa: ei vor aduce la tine
27.2
36.1Deut. 1.17
17.8
orice pricină mare și vor judeca orice pricină mică și vor ușura ce este asupra ta și vor purta sarcina împreună
cu tine. 23Dacă vei face lucrul acesta și Dumnezeu îți va porunci, vei putea sta
și tot poporul acesta va ajunge și el la
30.252 Sam. 19.39
locul său în pace. 24Și Moise a ascultat de glasul socrului său și a făcut tot ce zisese el. 25Și
Moise a ales din tot Israelul bărbați destoinici și i‐a pus mai mari peste popor, mai mari peste o mie, mai mari peste o sută, mai mari peste cincizeci și mai mari peste zece. 26Și au judecat
pe popor în toată vremea: pricinile
grele le aduceau lui Moise, iar orice pricină mică o judecau ei. 27Și Moise a lăsat
pe socrul său să plece și el s‐a dus în țara sa.
Israel la Sinai
191În luna a treia după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au venit
în pustia Sinai. 2Au plecat de la Refidim
și au venit în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Și Israel a tăbărât acolo în dreptul muntelui
. 3Și Moise
s‐a suit la Dumnezeu și Domnul l‐a chemat
din munte zicând: Așa să zici casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: 4Ați văzut
ce am făcut Egiptului și cum v‐am purtat
pe aripi de vultur și v‐am adus la mine. 5Și acum
, dacă veți asculta de glasul meu cu adevărat și veți păzi legământul meu, veți fi
7.6
14.2,21
26.18
32.8,91 Reg. 8.53Ps. 135.4Cânt. 8.12Is. 41.8
43.1Ier. 10.16Mal. 3.17Tit 2.14
comoara mea dintre toate popoarele, căci
tot pământul este al meu. 6Și îmi veți fi o împărăție
5.10
20.6
de preoți și un neam
26.19
28.9Is. 62.121 Cor. 3.171 Tes. 5.27
sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei vorbi copiilor lui Israel. 7Și Moise a venit și a chemat pe bătrânii poporului și le‐a pus înainte toate aceste cuvinte pe care i le poruncise Domnul. 8Și
tot poporul a răspuns împreună și a zis: Tot ce a zis Domnul vom face. Și Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului. 9Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi veni la tine în întunericul gros al norului
ca
poporul să audă când voi vorbi cu tine și să
te creadă și pe tine în veac. Și Moise a adus înapoi Domnului cuvintele poporului.
Pregătirea pentru primirea Legii
10Și Domnul a zis lui Moise: Mergi la popor și
sfințește‐i astăzi și mâine și să‐și spele
hainele. 11Și să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul se va coborî
înaintea ochilor întregului popor pe muntele Sinai. 12Și vei pune poporului îngrădiri de jur împrejur zicând: Feriți‐vă să vă suiți pe munte și să vă atingeți de marginea lui. Orice
se va atinge de munte va fi omorât negreșit. 13Mâna nu se va atinge de el fără să fie ucisă negreșit cu pietre sau străpunsă cu săgeata: dobitoc sau om, nu vor trăi. Când trâmbița
va suna lung, se vor sui pe munte. 14Și Moise s‐a pogorât de pe munte la popor și a sfințit
poporul și și‐au spălat hainele. 15Și a zis poporului: Fiți
gata pentru ziua a treia
; nu vă apropiați de femeie. 16Și a fost așa: a treia zi când a venit dimineața, au fost tunete
8.5
11.19
și fulgere și un nor
gros pe munte și un sunet
4.1
de trâmbiță foarte tare; și tot poporul care era în tabără s‐a cutremurat
. 17Și
Moise a scos pe popor din tabără ca să întâmpine pe Dumnezeu și au stătut la poalele muntelui. 18Și
33.2Jud. 5.5Ps. 68.7,8Is. 6.4Hab. 3.3
tot muntele Sinai fumega pentru că Domnul se pogorâse pe el în foc
; și
fumul lui se suia ca fumul unui cuptor și
77.18
114.7Ier. 4.24Evr. 12.26
tot muntele se cutremura cu putere. 19Și
sunetul trâmbiței creștea și se făcea foarte tare și
Moise a vorbit și Dumnezeu
i‐a răspuns cu glas. 20Și Domnul s‐a pogorât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; și Domnul a chemat pe Moise în vârful muntelui și Moise s‐a suit. 21Și Domnul a zis lui Moise: Pogoară‐te, poruncește poporului să nu năvălească la Domnul ca să vadă
și mulți din ei să cadă. 22Chiar și preoții care se apropie de Domnul să se sfințească
pentru ca nu cumva Domnul să facă o spărtură
în ei. 23Și Moise a zis Domnului: Poporul nu se va putea sui pe muntele Sinai, căci ne‐ai poruncit stăruitor, zicând: Pune
îngrădiri împrejurul muntelui și sfințește‐l. 24Și Domnul i‐a zis: Mergi, pogoară‐te; și te vei sui tu și Aaron cu tine, dar preoții și poporul să nu năvălească să se suie la Domnul, ca să nu facă o spărtură în ei. 25Și Moise s‐a pogorât la popor și le‐a spus.