Înmulțirea Israeliților în Egipt
11Și
acestea sunt numele fiilor lui Israel care intraseră în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare și casa lui: 2Ruben, Simeon, Levi și Iuda; 3Isahar, Zabulon și Beniamin; 4Dan și Neftali, Gad și Aser. 5Și toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacov erau
șaptezeci de suflete; și Iosif era în Egipt. 6Și
a murit Iosif și toți frații săi și tot neamul acela. 7Și copiii
lui Israel au zămislit și au crescut și s‐au înmulțit și au ajuns foarte tari și se umpluse țara de ei.
Suferințele Israeliților
8Și peste Egipt s‐a sculat
un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif. 9Și el a zis poporului său: Iată
, poporul copiilor lui Israel este mai mare și mai tare decât noi. 10
88.3,4
Veniți
21.30Fapte. 7.19
să lucrăm înțelepțește cu ei ca să nu se înmulțească și să se întâmple că, de va fi un război, să se unească cu vrăjmașii noștri și să lupte împotriva noastră și să iasă afară din țară. 11Și au pus peste ei mai mari ca
să‐i apese cu
sarcinile lor. Și au zidit lui Faraon cetăți cu grânare: Pitom și
Ramses. 12Dar cu cât îi asupreau cu atât se înmulțeau și creșteau; și s‐au îngrozit de copiii lui Israel. 13Și egiptenii au robit pe copiii lui Israel cu asprime. 14Și le‐au
amărât viața prin muncă grea la
lut și la cărămizi și la tot felul de muncă pe câmp; toată munca lor cu care‐i robeau era cu asprime. 15Și împăratul Egiptului a vorbit moașelor evreice, din care numele uneia era Șifra și numele celeilalte Pua. 16Și a zis: Când moșiți pe femeile evreice și le vedeți în scaunul de naștere, dacă va fi un fiu, să‐l omorâți, iar dacă va fi fată, să trăiască. 17Dar moașele s‐au temut
de Dumnezeu și n‐au făcut
6.13Fapte. 5.29
cum le zisese împăratul Egiptului, ci au lăsat vii pe băieți. 18Și împăratul Egiptului a chemat pe moașe și le‐a zis: Pentru ce ați făcut aceasta și ați lăsat vii pe băieți? 19Și
moașele au zis lui Faraon: Pentru că femeile evreice nu sunt ca egiptencele, căci sunt vânjoase și au născut mai înainte de a veni moașa la ele. 20Și Dumnezeu a
făcut bine moașelor și poporul s‐a înmulțit și a ajuns foarte tare. 21Și a fost așa: fiindcă moașele s‐au temut de Dumnezeu
11.38Ps. 127.1
, el le‐a făcut case. 22Și Faraon a poruncit la tot poporul său zicând: Pe orice fiu
care se va naște să‐l aruncați în râu și pe orice fată lăsați‐o vie.
Nașterea lui Moise
21Și un
om din casa lui Levi s‐a dus și a luat pe o fată a lui Levi. 2Și femeia a zămislit și a născut un fiu. Și l‐a
văzut că era frumos și l‐a ascuns trei luni. 3Și când n‐a mai putut să‐l ascundă, i‐a luat un coșuleț de papură și l‐a uns cu bitum și cu smoală și a pus copilul în el, și l‐a pus în trestie pe malul râului. 4Și
sora lui sta departe să vadă ce se va face cu el. 5Și fata
lui Faraon s‐a pogorât să se scalde în râu și slujnicile ei se plimbau pe marginea râului. Și a văzut coșulețul în mijlocul trestiei și a trimis pe slujnica ei și l‐a adus. 6Și a deschis și a văzut copilul și iată, băiatul plângea. Și făcându‐i‐se milă, a zis: Acesta este unul din copiii evreilor. 7Și sora lui a zis fetei lui Faraon: Să merg și să chem o doică din femeile evreice ca să alăpteze copilul pentru tine? 8Și fata lui Faraon i‐a zis: Mergi. Și fecioara s‐a dus și a chemat pe mama copilului. 9Și fata lui Faraon i‐a zis: Ia copilul acesta și alăptează‐mi‐l și îți voi da plata. Și femeia a luat copilul și l‐a alăptat. 10Și după ce a crescut copilul, l‐a adus la fata lui Faraon și el a ajuns
fiul ei. Și ea i‐a pus numele Moise și a zis: Pentru că l‐am scos din apă.
Fuga lui Moise
11Și a fost așa: în zilele acelea
când Moise era mare, a ieșit la frații săi și s‐a uitat la sarcinile
lor și a văzut pe un egiptean bătând pe un evreu, pe unul din frații săi. 12Și s‐a întors încoace și încolo și văzând că nu era nimeni, a omorât
pe egiptean și l‐a ascuns în nisip. 13Și a ieșit
a doua zi și iată doi bărbați evrei se certau. Și a zis celui ce era nedrept: Pentru ce bați pe aproapele tău? 14Și el a zis: Cine
te‐a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine cum ai ucis pe egiptean? Atunci Moise s‐a temut și a zis: Cu adevărat lucrul este cunoscut. 15Și Faraon a auzit de fapta aceasta și căuta să omoare pe Moise. Dar
Moise a fugit dinaintea lui Faraon și a locuit în țara Madian. Și ședea lângă
29.2
fântână. 16Și preotul
din Madian avea sapte fete
29.10
; și ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17Și păstorii au venit și le‐au alungat. Dar Moise s‐a sculat și le‐a ajutat și le‐a
adăpat turma. 18Și ele au venit la Reuel
, tatăl lor, și el le‐a zis: Pentru ce ați venit așa de curând astăzi? 19Și ele au zis: Un bărbat egiptean ne‐a scăpat din mâna păstorilor și ne‐a și scos din belșug și a adăpat turma. 20Și a zis fetelor sale: Și unde este el? Pentru ce ați lăsat îndărăt pe om? Chemați‐l să
43.25
mănânce pâine. 21Și Moise s‐a învoit să rămână la acel om. Și a dat lui Moise pe
Sefora, fiică‐sa. 22Și ea a născut un fiu și el i‐a pus numele
Gherșom, căci a zis: Am stat vremelnic
într‐o țară străină.
Dumnezeu aude strigătul Israeliților
23Și a fost așa
: în acele multe zile împăratul Egiptului a murit. Și copiii lui Israel suspinau
de robie și au strigat și
strigătul lor din pricina robiei s‐a suit la Dumnezeu. 24Și Dumnezeu a
auzit geamătul lor și Dumnezeu
și‐a adus aminte de
46.4
legământul său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25Și Dumnezeu
a privit spre copiii lui Israel și Dumnezeu a luat cunoștință.
Rugul aprins
31Și Moise păștea turma socrului său Ietro
, preotul din Madian. Și a mânat turma în dosul pustiei și a venit la
muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2Și
Îngerul Domnului i s‐a arătat într‐o flacără de foc din mijlocul unui rug. Și el s‐a uitat și iată rugul ardea cu foc și rugul nu se mistuia. 3Și Moise a zis: Să mă abat acum și să văd
această mare arătare pentru ce nu se mistuie rugul. 4Și Domnul a văzut că s‐a abătut să vadă și Dumnezeu
l‐a chemat din mijlocul rugului și a zis: Moise! Moise! Și el a zis: Iată‐mă. 5Și el a zis: Nu te apropia încoace
. Dezleagă‐ți încălțămintele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt. 6Și a zis
: Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Și Moise și‐a ascuns fața, căci
se temea să se uite spre Dumnezeu. 7Și Domnul a zis
: Am văzut cu adevărat întristarea poporului meu care este în Egipt și le‐am auzit strigătul
din pricina asupritorilor lor, căci
cunosc durerile lor. 8Și
18.21
50.24
m‐am pogorât
să‐i izbăvesc din mâna egiptenilor și să‐i fac să se suie din țara aceea
8.7,8,9
într‐o țară bună și largă, într‐o țară în care
curge lapte și miere, în locul
cananitului și hetitului și amoritului și ferezitului și hivitului și iebusitului. 9Și acum iată
strigătul copiilor lui Israel a venit la mine și am văzut și
apăsarea cu care îi apasă egiptenii. 10
Și acum vino și te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt pe poporul meu, pe copiii lui Israel.
Trimiterea lui Moise
11Și Moise a zis lui Dumnezeu
: Cine sunt eu ca să merg la Faraon și să scot din Egipt pe copiii lui Israel? 12Și el a zis: Căci
voi fi cu tine; și acesta îți va fi semnul că eu te‐am trimis: după ce vei scoate poporul din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. 13Și Moise a zis lui Dumnezeu: Iată voi veni la copiii lui Israel și le voi zice: Dumnezeul părinților voștri m‐a trimis la voi. Și vor zice: Care este numele lui? Ce să le spun? 14Și Dumnezeu a zis lui Moise: Eu Sunt Cel Ce Sunt. Și a zis: Așa vei zice copiilor lui Israel
: „Eu Sunt” m‐a trimis la voi. 15Și Dumnezeu a mai zis lui Moise: Așa vei zice copiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m‐a trimis la voi
. Acesta este numele meu în veac și aceasta este pomenirea mea în toate neamurile. 16Mergi și
strânge pe bătrânii lui Israel și zi‐le: Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov mi s‐a arătat zicând
: V‐am cercetat cu adevărat și am văzut ce vi se face în Egipt. 17Și am zis
: Vă voi face să vă suiți din întristarea Egiptului în țara cananitului și hetitului și amoritului și ferezitului și hevitului și iebusitului, într‐o țară în care curge lapte și miere. 18Și
vor asculta de glasul tău. Și vei intra tu și bătrânii lui Israel la împăratul Egiptului și‐i veți zice: Domnul Dumnezeul Evreilor
s‐a întâlnit cu noi, și acum, lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru. 19Dar știu că împăratul Egiptului
nu vă va lăsa să mergeți, nu, nici printr‐o mână tare. 20Și îmi voi
întinde mâna și voi bate Egiptul cu
toate minunile mele pe care le voi face în mijlocul lui și
după aceea vă va lăsa să mergeți. 21Și
voi da poporului acestuia har în ochii egiptenilor, și va fi așa: când veți ieși, nu veți ieși fără nimic. 22
Ci fiecare femeie va cere de la vecina sa și de la cea care stă în casa sa scule de argint și scule de aur și haine și le veți pune pe fiii voștri și pe fiicele voastre și
veți despuia pe egipteni
.
