Despăgubiri pentru felurite încălcări
221Dacă va fura cineva un bou sau o oaie și o va junghia sau o va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou și patru
oi pentru o oaie. 2Dacă hoțul va fi aflat spărgând
și va fi lovit și va muri, nu
va fi vinovăție de sânge pentru el. 3Dacă va răsări soarele peste el, va fi vinovăție de sânge pentru el: ar fi plătit tot; dacă n‐ar fi avut, ar fi fost vândut
pentru furtul său. 4Dacă furtul se va afla
viu în mâna lui, fie bou, fie măgar, fie oaie, el să plătească
îndoit. 5Dacă va paște cineva o țarină sau o vie și va pune vita sa în ea și va paște în țarina altuia: să plătească din ce este mai bun în țarina sa și din ce este mai bun în via sa. 6Dacă va izbucni focul și va cuprinde spinii și vor arde clăile de snopi sau grâu încă în picioare sau țarina, cel ce a pus foc să plătească tot. 7Dacă va da cineva vecinului său argint sau unelte spre păstrare și se vor fura din casa omului, dacă
se va afla hoțul, să plătească îndoit. 8Dacă nu se va afla hoțul, stăpânul casei va fi adus înaintea judecătorilor ca să spună
că n‐a pus mâna pe bunul aproapelui său. 9În orice fel de înșelăciune: fie bou sau măgar sau oaie sau haină sau orice lucru pierdut de care se va zice: Acesta este! pricina
amândurora să vină înaintea judecătorilor: acela pe care îl vor osândi judecătorii, să plătească îndoit aproapelui său. 10Dacă va da cineva aproapelui său spre păzire un măgar sau un bou sau o oaie sau vreun dobitoc și dobitocul va muri sau va fi vătămat sau răpit și nimeni nu va vedea, 11jurământul
Domnului să fie între amândoi că n‐a pus mâna pe bunul aproapelui său și stăpânul lui îl va primi și el nu va plăti. 12Dar
dacă i‐a fost furat în adevăr, el să plătească stăpânului lui. 13Dacă a fost sfâșiat, să‐l aducă mărturie: nu va plăti ce a fost sfâșiat. 14Și dacă va împrumuta cineva o vită de la aproapele său și va fi vătămată sau va muri și stăpânul ei n‐a fost cu ea, va plăti negreșit. 15Dacă stăpânul ei a fost cu ea, nu va plăti; dacă a fost închiriată, ea va intra pentru chiria ei.
Necinstirea unei fete
16Și
dacă va amăgi careva pe o fecioară nelogodită și se va culca cu ea, s‐o înzestreze negreșit ca să‐i fie nevastă. 17Dacă tatăl ei nu va voi nicidecum să i‐o dea, el va cântări argint după zestrea
fecioarelor. 18Pe
20.27Deut. 18.10,111 Sam. 28.3,9
vrăjitoare să n‐o lași să trăiască. 19Oricine
20.15
se culcă cu un dobitoc să fie omorât. 20Cel ce
17.2,3,5
jertfește unui dumnezeu afară numai de Domnul, să fie prăpădit de tot.
Despre asuprire
21Să
nu strâmtorezi și să n‐asuprești pe străinul de loc, căci ați fost străini de loc în țara Egiptului. 22Să
24.17
27.19Ps. 94.6Is. 1.17,23
10.2Ezec. 22.7Zah. 7.10Iac. 1.27
nu mâhniți pe văduvă, nici pe orfan. 23Dacă‐i vei mâhni în vreun fel și vor striga
24.15Iov 35.9Lc. 18.7
către mine, voi auzi
negreșit strigătul lor. 24Și
mânia mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia și nevestele
voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. 25Dacă
vei împrumuta argint poporului meu, săracului care este cu tine, să nu‐i fii ca un cămătar; să nu‐i puneți dobândă. 26Dacă
24.3,9Prov. 20.16
22.27Ezec. 18.7,16Amos 2.8
vei lua zălog haina aproapelui tău, să i‐o înapoiezi înainte de apusul soarelui. 27Căci este singura lui învelitoare, haina sa pentru pielea sa; în ce se va culca? Și va fi așa: când va striga
către mine, voi auzi, căci sunt îndurător
.
Întâii născuți
28Să
nu batjocorești pe judecători, și să nu blestemi pe mai marele poporului tău. 29Să
nu zăbovești cu belșugul ariei tale, și cu ce curge din teascul tău. Pe întâiul născut
dintre fiii tăi mi‐l vei da mie. 30Așa
să faci cu boul tău, cu oaia ta: șapte
zile va fi cu mama sa; în ziua a opta mi‐l vei da. 31Și voi să‐mi fiți oameni sfinți
și să
44.31
nu mâncați carne sfâșiată în câmp; s‐o aruncați la câini.
Despre zvonuri și judecată
231Nu
primi zvon mincinos. Să nu întinzi mâna celui rău ca să fii martor nedrept
. 2Să
19.4,7Ios. 24.151 Sam. 15.91 Reg. 19.10Iov 31.34Prov. 1.10,11,15
4.14Mat. 27.24,26Mc. 15.15Lc. 23.23Fapte. 24.27
25.9
nu urmezi mulțimea la rău și
să nu răspunzi într‐o pricină ca să te pleci după mulțime ca să strâmbi judecata. 3Și să nu părtinești pe sărac în pricina lui. 4Dacă
25.21Mat. 5.44Rom. 12.201 Tes. 5.15
vei întâlni boul vrăjmașului tău sau măgarul său rătăcit, să i‐l aduci negreșit înapoi. 5Dacă
vei vedea măgarul celui ce te urăște zăcând sub sarcina sa, ferește‐te să‐l părăsești: îl vei dezlega negreșit cu el. 6Să
nu sucești judecata nevoiașului tău în pricina lui. 7Depărtează‐te de cuvântul mincinos
și să nu ucizi pe cel nevinovat
și pe cel drept; căci
nu voi îndreptăți pe cel rău. 8Și
12.32 Cron. 19.7Ps. 26.10Prov. 15.27
17.8,23
29.4Is. 1.23
5.23
33.15Ezec. 22.12Amos 5.12Fapte. 24.26
să nu iei mită, căci mita orbește pe cei cu ochii deschiși și sucește cuvintele celor drepți. 9Și să nu asuprești pe străinul
de loc, căci știți sufletul celui străin de loc, căci ați fost străini de loc în țara Egiptului.
Anul sabatic
10Și
șase ani să‐ți semeni pământul și să‐i strângi roadele. 11Dar în anul al șaptelea să‐l lași să se odihnească și să rămână nelucrat și să mănânce nevoiașii poporului tău și ce vor lăsa ei, să mănânce viețuitoarele câmpului. Tot așa să faci cu via ta și cu măslinul tău. 12Șase
zile să‐ți faci lucrul, dar în ziua a șaptea să te odihnești pentru ca boul tău și măgarul tău să se odihnească, și fiul roabei tale și străinul de loc să răsufle. 13Să luați aminte
la tot ce v‐am spus și să nu pomeniți numele
dumnezeilor străini, să nu se audă din gura ta.
Păzirea sărbătorilor
14De trei ori
pe an să‐mi ții o sărbătoare. 15Să păzești sărbătoarea
azimilor; șapte zile vei mânca azimi, cum ți‐am poruncit, la vremea rânduită a lunii abib; pentru că în ea ai ieșit din Egipt; și nimeni
să nu se arate înaintea feței mele fără nimic; 16și
sărbătoarea secerișului, pârga muncilor tale pe care le‐ai semănat pe câmp, și sărbătoarea culesului
la sfârșitul anului, când culegi rodul muncilor tale de pe câmp. 17De trei ori
pe an toată partea bărbătească a ta să se arate înaintea feței Domnului Dumnezeu. 18Să
nu jertfești sângele jertfei mele cu pâine cu aluat și grăsimea sărbătorii mele să nu rămână toată noaptea până dimineața. 19Să aduci pârga
roadelor dintâi ale pământului tău în casa Domnului Dumnezeului tău. Să
nu fierbi iedul în laptele mamei sale.
Dumnezeu va izgoni pe cananiți
20Iată
trimit un înger înaintea ta ca să te păzească pe cale și să te aducă în locul pe care l‐am pregătit. 21Ia seama dinaintea lui și ascultă glasul lui; nu‐l mânia
, căci
nu vă va ierta fărădelegea
; căci numele meu este în el. 22Dar dacă vei asculta cu luare aminte glasul lui și vei face tot ce‐ți voi spune, eu
voi fi vrăjmașul vrăjmașilor tăi și potrivnicul potrivnicilor tăi. 23Căci
Îngerul meu va merge înaintea ta și te va aduce
la amorit și hetit și ferezit și cananit și hevit și iebusit și‐i voi stârpi. 24Să
nu te pleci înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești și să nu faci după faptele
lor ci
să‐i nimicești cu desăvârșire și să le sfărâmi stâlpii. 25Și să slujiți
10.12,20
11.13,14
13.4Ios. 22.5
24.14,15,21,241 Sam. 7.3
12.20,24Mat. 4.10
Domnului Dumnezeului vostru și el îți va binecuvânta
28.5,8
pâinea și apele și
voi scoate boala din mijlocul tău. 26Nu
28.4Iov 21.10Mal. 3.10,11
va fi niciuna care să piardă pruncul, nici stearpă în țara ta, îți voi împlini
35.291 Cron. 23.1Iov 5.26
42.17Ps. 55.23
90.10
numărul zilelor. 27Voi trimite frica mea
11.25Ios. 2.9,111 Sam. 14.152 Cron. 14.14
înaintea ta și voi tulbura
orice popor la care vei veni și voi face pe toți vrăjmașii tăi să întoarcă spatele înaintea ta. 28Și
voi trimite viespi bondărești înaintea ta și vor alunga pe hevit, pe cananit și pe hetit dinaintea ta. 29Nu‐i voi alunga
dinaintea ta într‐un an ca nu cumva țara să ajungă pustie și viețuitoarele câmpului să se înmulțească împotriva ta. 30Îi voi alunga încetul cu încetul dinaintea ta până vei crește și vei moșteni țara. 31Și‐ți
voi pune hotarele de la Marea‐Roșie până la Marea‐Filistenilor și de la pustie până la Râu; căci voi da
11.21
pe locuitorii țării în mâinile tale și‐i vei alunga dinaintea ta. 32Să
nu faci legământ cu ei nici cu dumnezeii lor. 33Să nu locuiască ei în țara ta ca să nu te facă să păcătuiești împotriva mea, căci ai sluji dumnezeilor lor; ți‐ar fi
o cursă.
Moise pe muntele Sinai
241Și el a zis lui Moise: Suie‐te la Domnul tu și Aaron, Nadab
și Abihu și șaptezeci
din bătrânii lui Israel și să vă închinați de departe. 2Și Moise să se apropie
singur de Domnul, dar ei să nu se apropie și poporul să nu se suie cu el. 3Și Moise a venit și a istorisit poporului toate cuvintele Domnului și toate judecățile. Și tot poporul a răspuns cu un singur glas și a zis: Toate cuvintele
pe care le‐a spus Domnul le vom face! 4Și Moise a scris
toate cuvintele Domnului și s‐a sculat dis de dimineață și a zidit un altar la poalele muntelui și doisprezece stâlpi
31.45
după cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 5Și a trimis tineri din copiii lui Israel și au adus arderi de tot și au jertfit Domnului jertfe de pace de boi. 6Și Moise a luat
jumătate din sânge și l‐a pus în străchini și a stropit jumătate din sânge peste altar. 7Și
a luat cartea legământului și a citit în urechile poporului. Și au zis: Tot
ce a zis Domnul vom face și vom fi ascultători. 8Și Moise a luat sângele și a stropit peste popor și a zis: Iată
13.201 Pet. 1.2
sângele legământului pe care l‐a făcut Domnul cu voi după toate aceste cuvinte.
Vederea lui Dumnezeu
9Și
Moise și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci din bătrânii lui Israel s‐au suit 10și
au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Și sub picioarele lui era ca o lucrare străvezie de safir
10.1Ap. 4.3
și ca înseși cerurile
în curăție. 11Și nu și‐a pus
mâna pe aleșii copiilor lui Israel
32.30Deut. 4.33Jud. 13.22
; au văzut pe Dumnezeu și au mâncat
și au băut. 12Și Domnul a zis lui Moise: Suie‐te
la mine pe munte și fii acolo și‐ți voi da tablele
de piatră și legea și porunca pe care am scris‐o pentru învățătura lor. 13Și Moise s‐a sculat și Iosua, slujitorul
său: și Moise s‐a suit
pe muntele lui Dumnezeu. 14Și a zis bătrânilor: Așteptați‐ne aici până ne vom întoarce la voi și iată Aaron și Hur sunt cu voi: oricine va avea o pricină, să se apropie de ei. 15Și Moise s‐a suit pe munte și norul a acoperit
muntele. 16Și slava
Domnului a locuit pe muntele Sinai și norul l‐a acoperit șase zile. Și în ziua a șaptea a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17Și arătarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor
pe vârful muntelui în ochii copiilor lui Israel. 18Și Moise a intrat în mijlocul norului și s‐a suit pe munte și Moise
a fost pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.