Bețaleel și Oholiab
311Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 2Vezi
, am chemat pe nume pe Bețaleel, fiul
lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda. 3Și l‐am umplut
cu Duhul lui Dumnezeu în înțelepciune și în pricepere și în cunoștință și în orice lucrare, 4ca să facă născociri, ca să lucreze în aur și în argint și în aramă, 5ca să taie pietre pentru legat și să taie lemne, ca să lucreze tot felul de lucrări. 6Și iată am dat cu el pe Oholiab
, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan; și am dat înțelepciune în inima fiecăruia care este cu inimă
înțeleaptă ca să facă tot ce ți‐am poruncit: 7cortul
întâlnirii și chivotul
mărturiei și
scaunul îndurării care este deasupra și toate uneltele cortului 8și masa
și uneltele ei și sfeșnicul
curat și toate uneltele lui și altarul tămâiei 9și altarul
arderilor de tot și toate uneltele lui și spălătorul
și piciorul lui 10și hainele
lucrate iscusit și hainele sfinte pentru Aaron, preotul, și hainele fiilor săi ca să‐mi fie în slujba de preoți 11și
untdelemnul ungerii și tămâia
de mirodenii mirositoare pentru sfânta. Vor face potrivit cu tot ce ți‐am poruncit.
Ținerea Sabatului
12Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 13Și tu vorbește copiilor lui Israel zicând: Cu adevărat
26.2Ezec. 20.12,20
44.24
să păziți sabatele mele; căci acesta este un semn între mine și voi în neamurile voastre ca să cunoașteți că eu sunt Domnul care vă sfințește. 14Să păziți
dar sabatul, căci vă este sfânt: Oricine‐l
va pângări va fi omorât, căci cine va face vreo lucrare în el, sufletul acela va fi stârpit din poporul său. 15Șase
zile se va lucra, dar în ziua a șaptea
este sabatul de odihnă, sfânt pentru Domnul. Cine va face vreo lucrare în ziua sabatului va fi omorât. 16Și copiii lui Israel să păzească sabatul ca să țină sabatul în neamurile lor, drept legământ veșnic. 17Este un semn
între mine și copiii lui Israel în veac; căci
2.2
Domnul a făcut cerurile și pământul în șase zile și în ziua a șaptea s‐a odihnit și s‐a răcorit.
Tablele legii
18Și după ce a sfârșit de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i‐a dat cele două table
ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
Vițelul de aur
321Și când a văzut poporul că Moise întârzia
să se pogoare de pe munte, poporul s‐a adunat la Aaron și i‐a zis: Scoală‐te
, fă‐ne dumnezei care să
meargă înaintea noastră; căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 2Și Aaron le‐a zis: Scoateți cerceii
de aur, care sunt în urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fetelor voastre și aduceți‐i la mine. 3Și tot poporul și‐a smuls toți cerceii de aur care erau în urechile lor și i‐au adus lui Aaron. 4Și
el i‐a luat din mâinile lor și i‐a fățuit cu dalta și a făcut un vițel turnat. Și au zis: Aceștia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te‐au scos din țara Egiptului! 5Și Aaron a văzut și a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o strigare
și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul! 6Și a doua zi s‐au sculat de dimineață și au jertfit arderi de tot și au adus jertfe de pace; și poporul
a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace.
Mânia lui Dumnezeu
7Și Domnul a zis lui Moise: Du‐te
, pogoară‐te, căci poporul tău pe care l‐ai scos din țara Egiptului s‐a stricat
32.5Jud. 2.19Osea 9.9
. 8Curând s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o
; și‐au făcut un vițel turnat și s‐au închinat înaintea lui și i‐au jertfit și au zis: Aceștia
, Israele, sunt dumnezeii tăi care te‐au scos din țara Egiptului! 9Și Domnul a zis lui Moise
: Am văzut pe acest popor și iată este un popor tare la grumaz. 10Și acum lasă‐mă
, ca mânia mea
să se aprindă împotriva lor și să‐i nimicesc și voi face din tine
un neam mare. 11Și
106.23
Moise a rugat pe Domnul Dumnezeul său și a zis: Pentru ce, Doamne, să se aprindă mânia ta împotriva poporului tău, pe care l‐ai scos din țara Egiptului cu putere mare și cu mână tare? 12Pentru ce
32.27
să vorbească egiptenii zicând: Spre rău i‐a scos ca să‐i omoare pe munți și să‐i nimicească de pe fața pământului? Întoarce‐te de la aprinderea mâniei tale și căiește‐te
de acest rău împotriva poporului tău! 13Adu‐ți aminte de Avraam, de Isaac și de Israel, robii tăi, cărora le‐ai jurat
pe tine însuți și le‐ai zis
13.15
15.7,18
26.4
28.13
35.11,12
: Voi înmulți sămânța voastră ca stelele cerurilor și voi da seminței voastre toată țara aceasta de care am vorbit și o vor moșteni în veac. 14Și Domnul s‐a căit
26.13,19Ioel 2.13Iona 3.10
4.2
de răul pe care spusese că are să‐l facă poporului său.
Mânia lui Moise
15Și
Moise s‐a întors și s‐a pogorât de pe munte cu cele două table ale mărturiei în mâna lui; tablele erau scrise pe amândouă părțile: erau scrise pe o parte și pe cealaltă. 16Și tablele
erau lucrarea lui Dumnezeu și scrierea era scrierea lui Dumnezeu săpată pe table. 17Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără. 18Și el a zis: Nu e sunetul unui răspuns de putere, nici sunetul unui răspuns de slăbiciune: aud un glas de cântare care‐și răspunde rând pe rând. 19Și a fost așa: când s‐a apropiat de tabără, a văzut
vițelul și jocurile. Și mânia lui Moise s‐a aprins și a lepădat tablele din mâini și le‐a sfărâmat la poalele muntelui. 20Și a luat
vițelul pe care‐l făcuseră și l‐a ars în foc și l‐a măcinat în pulbere și a presărat‐o pe apă și a făcut pe copiii lui Israel s‐o bea. 21Și Moise a zis lui Aaron: Ce
26.10
ți‐a făcut acest popor de ai adus un păcat mare asupra lor? 22Și Aaron a zis: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu
cunoști poporul că zace în rău. 23Și mi‐au zis: Fă‐ne
dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, omul care ne‐a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‐a făcut cu el. 24Și le‐am zis: Cine are aur? Ei l‐au smuls și mi l‐au dat și eu l‐am aruncat în foc și a ieșit
acest vițel.
Râvna fiilor lui Levi
25Și Moise a văzut că poporul era neînfrânat
, căci Aaron îl făcuse neînfrânat spre rușinea lor înaintea potrivnicilor lor. 26Și Moise a stătut în poarta taberei și a zis: Cine este pentru Domnul, la mine! Și toți fiii lui Levi s‐au strâns la el. 27Și le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Fiecare să‐și pună sabia pe coapsă și mergeți încoace și încolo din poartă în poartă prin tabără și fiecare să
ucidă pe fratele său și fiecare pe tovarășul său și fiecare pe prietenul său de aproape. 28Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. 29Și
33.9,101 Sam. 15.18,22Prov. 21.3Zah. 13.3Mat. 10.37
Moise a zis: Sfințiți‐vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare peste voi înșivă.
Moise se roagă pentru popor
30Și a fost așa: a doua zi Moise a zis poporului
: Ați păcătuit cu un păcat mare. Și acum mă voi sui la Domnul: poate
voi face ispășire
pentru păcatul vostru. 31Și Moise
s‐a întors la Domnul și a zis: Vai! poporul acesta a păcătuit cu un păcat mare și și‐au făcut
dumnezei de aur! 32Și acum dacă le vei ierta păcatul,… iar dacă nu, șterge‐mă
, te rog, din
139.16Dan. 12.1Fil. 4.3Ap. 3.5
13.8
17.8
20.12,15
21.27
22.19
cartea ta pe care ai scris‐o. 33Și Domnul a zis lui Moise: Pe
cel ce a păcătuit împotriva mea, pe acela îl voi șterge din cartea mea. 34Și acum mergi și du pe popor unde ți‐am spus. Iată
Îngerul meu va merge înaintea ta, dar
în ziua cercetării mele le voi cerceta păcatul în ei. 35Și Domnul a lovit pe popor pentru că făcuseră
vițelul pe care‐l făcuse Aaron.
Mijlocirea lui Moise
331Și Domnul a zis lui Moise: Pleacă, suie‐te de aici, tu și poporul
pe care l‐ai scos din țara Egiptului în țara pe care am jurat‐o lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov zicând: O voi da seminței
tale. 2Și
voi trimite un înger înaintea ta și voi izgoni
pe cananit, pe amorit și pe hetit și pe ferezit, pe hevit și pe iebusit: 3în
țara unde curge lapte și miere
: căci nu mă voi sui în mijlocul tău, căci ești un popor tare
la grumaz, ca să nu te nimicesc
pe cale. 4Și poporul a auzit acest cuvânt rău. Și s‐au jelit
și nimeni
2.12Is. 32.11Ezec. 24.17,23
26.16
nu și‐a pus podoabele. 5Și Domnul zisese lui Moise: Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți
un popor tare la grumaz; într‐o clipă mă voi sui în mijlocul tău
și te voi nimici. Și acum aruncă‐ți podoabele de pe tine și voi ști
ce‐ți voi face. 6Și copiii lui Israel și‐au scos podoabele lor de la muntele Horeb înainte.
Moise mergând la cort
7Și Moise a luat cortul și l‐a întins afară din tabără, departe de tabără, și
a numit cortul întâlnirii. Și a fost așa: oricine căuta
pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era afară din tabără. 8Și a fost așa: când Moise a ieșit afară la cort tot poporul s‐a sculat și a stătut fiecare la intrarea
cortului său și s‐a uitat după Moise până a intrat în cort. 9Și a fost așa: când a intrat Moise în cort, stâlpul de nor s‐a coborât și a stat la intrarea cortului și Domnul a vorbit
cu Moise. 10Și tot poporul a văzut stâlpul de nor stând la intrarea cortului și tot poporul s‐a sculat și s‐au închinat
fiecare la intrarea cortului său. 11Și
Domnul vorbea cu Moise față în față cum vorbește un om cu prietenul său. Și se întorcea în tabără; dar slujitorul său Iosua, fiul lui Nun, un tânăr, nu ieșea dinăuntrul cortului.
Moise vede slava Domnului
12Și Moise a zis Domnului: Vezi, tu
îmi zici: Suie pe poporul acesta! Și nu mi‐ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Și ai zis: Eu
te cunosc pe nume și ai aflat har în ochii mei. 13Și acum, te rog, dacă
am aflat har în ochii tăi, arată‐mi
27.11
86.11
119.33
dar căile tale, ca să te cunosc și să aflu har în ochii tăi: și ai în vedere că acest neam este poporul
tău. 14Și el a zis: Fața
mea va merge și îți voi da odihnă
22.4
23.1Ps. 95.11
. 15Și el i‐a zis: Dacă
nu merge fața ta, nu ne sui de aici. 16Căci în ce se va cunoaște atunci că am aflat har în ochii tăi, eu și poporul tău? Oare
nu într‐aceasta că vei merge cu noi? Așa vom fi
deosebiți, eu și poporul tău, din toate popoarele care sunt pe fața pământului. 17Și Domnul a zis lui Moise: Voi face
și lucrul acesta pe care‐l spui acum, căci
ai aflat har în ochii mei și te cunosc pe nume. 18Și el a zis: Arată‐mi, te rog, slava
ta! 19Și el a zis: Voi
face să treacă toată bunătatea mea pe dinaintea feței tale și voi vesti numele Domnului înaintea ta și voi fi
îndurător cu cine voi fi îndurător și‐mi va fi milă de cine‐mi va fi milă. 20Și a zis: Tu nu‐mi poți vedea fața, căci omul
13.22Is. 6.5Ap. 1.16,17
nu poate să mă vadă și să trăiască. 21Și Domnul a zis: Iată un loc lângă mine și să stai pe stâncă. 22Și va fi așa: când va trece slava mea, te voi pune într‐o crăpătură
a stâncii și te voi acoperi
cu mâna mea până voi trece. 23Și‐mi voi trage mâna și mă vei vedea pe dinapoi, dar fața mea nu
se va vedea.
