Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
4

Șovăirea lui Moise

41Și Moise a răspuns și a zis: Dar iată nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, căci vor zice: Nu ți s‐a arătat Domnul. 2Și Domnul i‐a zis: Ce este în mâna ta? Și el a zis

4.2
Vers. 71, 20.
: Un toiag. 3Și el a zis: Aruncă‐l pe pământ. Și l‐a aruncat pe pământ și s‐a făcut șarpe și Moise a fugit dinaintea lui. 4Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna și apucă‐l de coadă. (Și și‐a întins mâna și l‐a apucat și s‐a făcut toiag în mâna sa). 5Ca să
4.5
Cap. 19.9.
creadă că
4.5
Cap. 3.15.
Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ți s‐a arătat. 6Și Domnul i‐a mai zis: Vâră‐ți acum mâna în sân. Și și‐a vârît mâna în sân și a scos‐o și iată mâna sa era leproasă ca
4.6
Num. 12.102 Reg. 5.27
zăpada. 7Și a zis: Vâră‐ți iarăși mâna în sân. (Și și‐a vârît iarăși mâna în sân și a scos‐o afară din sân și iată
4.7
Num. 12.13,14Deut. 32.392 Reg. 5.14Mat. 8.3
se făcuse iarăși ca și carnea lui). 8Și va fi așa: dacă nu te vor crede, nici nu vor asculta de glasul semnului dintâiu, vor crede glasul semnului al doilea. 9Și va fi așa: dacă nu vor crede nici aceste două semne, nici nu vor asculta de glasul tău, vei lua din apa râului și vei turna pe uscat și
4.9
Cap. 7.19.
apa pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe uscat. 10Și Moise a zis Domnului: Rogu‐mă, Doamne, eu nu sunt bărbat de vorbe, nici mai înainte, nici de când vorbești tu robului tău, căci
4.10
Cap. 6.12.
sunt greoi la gură și greoi la limbă. 11Și Domnul i‐a zis
4.11
Ps. 94.9
: Cine a făcut omului gură sau cine face mut sau surd sau văzând sau orb? Nu eu, Domnul? 12Deci mergi și eu voi fi
4.12
Is. 50.4Ier. 1.9Mat. 10.19Mc. 13.11Lc. 12.11,12
21.14,15
cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești. 13Și el a zis: Rogu‐te, Doamne
4.13
Iona 1.3
, trimite prin mâna celui pe care‐l vei trimite. 14Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Moise și i‐a zis: Nu este oare Aaron Levitul fratele tău? Știu că el vorbește bine și iată îți și
4.14
Vers. 27.
iese în întâmpinare și când te va vedea se va bucura în inima sa. 15
4.15
Cap. 7.1, 2.
Și vei vorbi cu el și
4.15
Num. 22.38
23.5,12,16Deut. 18.18Is. 51.16Ier. 1.9
vei pune cuvintele în gura lui și eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi
4.15
Deut. 5.31
învăța ce veți face. 16Și el va vorbi în locul tău către popor și va fi așa: el îți va fi gură
4.16
Cap. 7.4;
și tu îi vei fi Dumnezeu. 17Și vei lua în mâna ta
4.17
Vers. 2.
toiagul acesta cu care vei face semnele.

Moise în Egipt

18Și Moise a mers și s‐a întors la Ietro, socrul său, și i‐a zis: Rogu‐te, lasă‐mă să merg și să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt să văd dacă mai trăiesc. Și Ietro a zis lui Moise: Mergi în pace. 19Și Domnul a zis lui Moise în Madian: Mergi, întoarce‐te în Egipt, căci toți

4.19
Cap. 2.15, 23.
acei oameni care căutau viața ta au murit. 20Și Moise a luat pe nevasta sa și pe fiii săi și i‐a încălecat pe măgar și s‐a întors în țara Egiptului. Și Moise a luat
4.20
Cap. 17.9.
toiagul lui Dumnezeu în mâna sa. 21Și Domnul a zis lui Moise: Mergând și întorcându‐te în Egipt, vezi toate
4.21
Cap. 3.20.
minunile pe care le‐am pus în mâna ta și să le faci înaintea lui Faraon. Și
4.21
Cap. 7.3, 13;
eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa pe popor să meargă. 22Și vei zice lui Faraon: Așa zice Domnul: Israel
4.22
Osea 11.1Rom. 9.42 Cor. 6.18
este fiul meu, cel
4.22
Ier. 31.9Iac. 1.18
întâi născut al meu. 23Și îți zic: Lasă pe fiul meu să meargă să‐mi slujească. Și dacă nu vei voi să‐l lași, iată
4.23
Cap. 11.5;
voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi‐născut al tău. 24Și a fost așa: pe cale în locul de găzduire Domnul
4.24
Num. 22.22
l‐a întâmpinat și a căutat să‐l
4.24
Gen. 17.14
omoare. 25Atunci Sefora a luat o
4.25
Ios. 5.2,3
piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului său și l‐a aruncat la picioarele lui și a zis: Soț de sânge tu îmi ești cu adevărat! 26Și l‐a lăsat să meargă. Atunci ea a zis: Soț de sânge! din pricina tăierii împrejur.

Întâlnirea lui Moise cu Aaron

27Și Domnul a zis lui Aaron: Ieși în întâmpinarea

4.27
Vers. 14.
lui Moise în pustie. Și a mers și l‐a întâmpinat în muntele
4.27
Cap. 3.1.
lui Dumnezeu și l‐a sărutat. 28Și Moise a
4.28
Vers. 15, 16.
spus lui Aaron toate cuvintele Domnului care‐l trimisese și toate
4.28
Vers. 8, 9.
semnele pe care i le poruncise. 29Și Moise și Aaron au mers
4.29
Cap. 3.16.
și au strâns pe toți bătrânii copiilor lui Israel. 30Și
4.30
Vers. 16.
Aaron le‐a vorbit toate cuvintele pe care le vorbise lui Moise Domnul și a făcut semnele înaintea ochilor poporului. 31Și poporul a crezut
4.31
Cap. 3.18. Vers. 8, 9.
. Și au auzit că Domnul cercetase
4.31
Cap. 3.16.
pe copiii lui Israel și că le văzuse
4.31
Cap. 2.25;
întristarea și și‐au plecat
4.31
Gen. 24.26
capetele și s‐au închinat
4.31
1 Cron. 29.20
.

5

Moise și Aaron înaintea lui Faraon

51Și după acestea Moise și Aaron au intrat și au zis lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi țină o sărbătoare

5.1
Cap. 10.9.
în pustie. 2Și Faraon a zis: Cine
5.2
2 Reg. 18.35Iov 21.15
este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi
5.2
Cap. 3.19.
lăsa pe Israel să meargă. 3Și ei au zis
5.3
Cap. 3.18.
: Dumnezeul evreilor s‐a întâlnit cu noi; lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru ca să nu cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. 4Și împăratul Egiptului le‐a zis: Pentru ce, Moise și Aaron, abateți pe popor de la lucrul său? Plecați, la sarcinile
5.4
Cap. 1.11.
voastre.

Mărirea muncilor

5Și Faraon a zis: Iată acum poporul țării este mult

5.5
Cap. 1.7, 9.
și vreți să‐i faceți să se odihnească de la sarcinile lor. 6Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor
5.6
Cap. 1.11.
poporului și ispravnicilor lor zicând: 7Să nu mai dați pleavă poporului pentru facerea cărămizii ca până acum; să meargă și să‐și adune singuri pleavă. 8Și să puneți peste ei numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veți micșora nimic din el, căci sunt leneși; de aceea strigă zicând: Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru. 9Să se pună muncă mai grea pe oameni ca să fie prinși cu ea și să nu se uite la vorbe deșerte. 10Și asupritorii poporului și ispravnicii lor au ieșit și au vorbit poporului zicând: Așa zice Faraon: Nu vă dau pleavă! 11Duceți‐vă și strângeți‐vă singuri pleavă de unde veți găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micșora. 12Și poporul s‐a risipit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de pleavă. 13Și asupritorii grăbeau zicând: Împliniți‐vă muncile voastre, lucrul zilei în ziua ei ca și atunci când era pleavă. 14Și ispravnicii copiilor lui Israel pe care‐i puseseră asupritorii lui Faraon peste ei au fost bătuți, zicând: Pentru ce nu v‐ați împlinit sarcina nici astăzi, nici ieri, făcând cărămidă ca și mai înainte? 15Și ispravnicii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon zicând: Pentru ce faci așa cu robii tăi? 16Nu se dă pleavă robilor tăi și ni se zice: Faceți cărămidă! Și iată robii tăi sunt bătuți, dar poporul tău este de vină. 17Și el a zis: Voi sunteți leneși! leneși! De aceea ziceți: Să mergem să jertfim Domnului! 18Și acum duceți‐vă, lucrați! Și nu vi se va da pleavă și veți da măsura de cărămizi.

Cârtirea Israeliților

19Și ispravnicii copiilor lui Israel au văzut că era rău de ei deoarece s‐a zis: Nu veți micșora nimic din cărămizile voastre, lucrul zilei în ziua ei. 20Și au întâlnit pe Moise și pe Aaron care stăteau acolo să‐i întâmpine când ieșeau de la Faraon. 21Și

5.21
Cap. 6.9.
le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă. 22Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m‐ai trimis? 23Căci de când am venit eu la Faraon să vorbesc în numele tău, a făcut rău acestui popor și n‐ai izbăvit nicidecum pe poporul tău.

6

Izbăvirea făgăduită

61Și Domnul a zis lui Moise: Acum vei vedea ce voi face lui Faraon: căci

6.1
Cap. 3.19.
prin mână tare îi va lăsa să meargă și prin mână tare îi va goni
6.1
Cap. 11.1;
din țara lui. 2Și Dumnezeu a vorbit lui Moise și i‐a zis: 3Eu sunt Domnul. Și eu m‐am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul
6.3
Gen. 17.1
35.11
48.3
cel Atotputernic, dar cu numele meu de Domnul
6.3
Cap. 3.14.
nu m‐am făcut cunoscut lor. 4Și am
6.4
Gen. 15.18
17.4,7
întărit și legământul meu cu ei ca
6.4
Gen. 17.8
28.4
să le dau țara Canaan, țara șederii lor vremelnice în care au stat vremelnic. 5Și
6.5
Cap. 2.24.
am auzit și suspinul copiilor lui Israel pe care îi țin egiptenii în robie și mi‐am adus aminte de legământul meu. 6Drept aceea spune copiilor lui Israel: Eu
6.6
Vers. 2, 8, 29.
sunt Domnul; și vă voi
6.6
Cap. 3.17;
scoate de sub sarcinile egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi răscumpăra
6.6
Cap. 15.13.
cu braț întins și cu mari judecăți. 7Și vă
6.7
Deut. 4.20
7.6
14.2
26.182 Sam. 7.24
voi lua ca popor al meu și voi
6.7
Gen. 17.7,8Deut. 29.13Ap. 21.7
fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care vă scoate de sub sarcinile
6.7
Cap. 5.4, 5.
egiptenilor. 8Și vă voi duce în țara pentru care mi‐am ridicat
6.8
Gen. 15.18
26.3
28.13
35.12
mâna că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov și vă voi da‐o în stăpânire. Eu sunt Domnul! 9Și Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar
6.9
Cap. 5.21.
ei n‐au ascultat la Moise din neliniște de suflet și de robie grea. 10Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 11Intră, vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 12Și Moise a vorbit înaintea Domnului zicând: Iată copiii lui Israel n‐ascultă
6.12
Vers. 9.
de mine și cum să m‐asculte Faraon pe mine cel
6.12
Vers. 30. Cap. 4.10.
cu buze netăiate împrejur. 13Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le‐a dat porunci pentru copiii lui Israel și pentru Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată pe copiii lui Israel din țara Egiptului.

Spița neamului lui Moise și Aaron

14Aceștia sunt capii caselor părinților lor

6.14
Gen. 46.91 Cron. 5.3
: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh și Palu, Hețron și Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 15Și
6.15
Gen. 46.101 Cron. 4.24
fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin și Țohar și Saul, fiul unei Cananite; acestea sunt familiile lui Simeon. 16Și acestea sunt numele
6.16
Gen. 46.11Num. 3.171 Cron. 6.1,16
fiilor lui Levi, după neamurile lor: Gherșon și Chehat și Merari. Și anii vieții lui Levi au fost o sută treizeci și șapte de ani. 17Fiii
6.17
1 Cron. 6.17
23.7
lui Gherșon: Libni și Șimei, după familiile lor. 18Și
6.18
Num. 26.571 Cron. 6.2,18
fiii lui Chehat: Amram și Ițehar și Hebron și Uziel. Și anii vieții lui Chehat au fost o sută treizeci și trei de ani. 19Și fiii
6.19
1 Cron. 6.19
23.21
lui Merari: Mahli și Muși. Acestea sunt familiile lui Levi, după neamurile lor. 20Și Amram
6.20
Cap. 2.1, 2.
a luat de nevastă pe Iochebed, mătușă‐sa; și ea i‐a născut pe Aaron și pe Moise. Și anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte de ani. 21Și
6.21
Num. 16.11 Cron. 6.37,38
fiii lui Ițehar: Core și Nefeg și Zicri. 22Și fiii
6.22
Lev. 10.4Num. 3.30
lui Uziel: Mișael și Elțafan și Sitri. 23Și Aaron a luat de nevastă pe Elișeba, fiica lui Aminadab
6.23
Rut 4.19,201 Cron. 2.10Mat. 1.4
, sora lui Nahșon; și ea i‐a născut pe Nadab
6.23
Lev. 10.1Num. 3.2
26.601 Cron. 6.3
24.1
și pe Abihu, pe Eleazar și pe Itamar. 24Și
6.24
Num. 26.11
fiii lui Core: Asir și Elcana și Abiasaf; acestea sunt familiile Coriților. 25Și Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel și ea
6.25
Num. 25.7,11Ios. 24.33
i‐a născut pe Fineas. Aceștia sunt capii părinților Leviților, după familiile lor. 26Acesta este Moise și Aaron către
6.26
Vers. 13.
care a zis Domnul: Scoateți pe copiii lui Israel din țara Egiptului după oștirile
6.26
Cap. 7.4;
lor. 27Aceștia sunt cei ce au vorbit
6.27
Cap. 5.1, 3;
lui Faraon, împăratul Egiptului, ca
6.27
Vers. 13. Cap. 32.7;
să scoată din Egipt pe copiii lui Israel; acesta este Moise și Aaron. 28Și a fost așa: în ziua când a vorbit Domnul lui Moise în țara Egiptului, 29Domnul a vorbit lui Moise zicând: Eu
6.29
Vers. 2.
sunt Domnul; vorbește
6.29
Vers. 11. Cap. 7.2.
lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce‐ți vorbesc eu. 30Și Moise a zis înaintea Domnului: Iată eu
6.30
Vers. 12. Cap. 4.10.
sunt cu buze netăiate împrejur și cum mă va asculta Faraon?