Moise și Aaron înaintea lui Faraon
51Și după acestea Moise și Aaron au intrat și au zis lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi țină o sărbătoare
în pustie. 2Și Faraon a zis: Cine
este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi
lăsa pe Israel să meargă. 3Și ei au zis
: Dumnezeul evreilor s‐a întâlnit cu noi; lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru ca să nu cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. 4Și împăratul Egiptului le‐a zis: Pentru ce, Moise și Aaron, abateți pe popor de la lucrul său? Plecați, la sarcinile
voastre.
Mărirea muncilor
5Și Faraon a zis: Iată acum poporul țării este mult
și vreți să‐i faceți să se odihnească de la sarcinile lor. 6Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor
poporului și ispravnicilor lor zicând: 7Să nu mai dați pleavă poporului pentru facerea cărămizii ca până acum; să meargă și să‐și adune singuri pleavă. 8Și să puneți peste ei numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veți micșora nimic din el, căci sunt leneși; de aceea strigă zicând: Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru. 9Să se pună muncă mai grea pe oameni ca să fie prinși cu ea și să nu se uite la vorbe deșerte. 10Și asupritorii poporului și ispravnicii lor au ieșit și au vorbit poporului zicând: Așa zice Faraon: Nu vă dau pleavă! 11Duceți‐vă și strângeți‐vă singuri pleavă de unde veți găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micșora. 12Și poporul s‐a risipit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de pleavă. 13Și asupritorii grăbeau zicând: Împliniți‐vă muncile voastre, lucrul zilei în ziua ei ca și atunci când era pleavă. 14Și ispravnicii copiilor lui Israel pe care‐i puseseră asupritorii lui Faraon peste ei au fost bătuți, zicând: Pentru ce nu v‐ați împlinit sarcina nici astăzi, nici ieri, făcând cărămidă ca și mai înainte? 15Și ispravnicii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon zicând: Pentru ce faci așa cu robii tăi? 16Nu se dă pleavă robilor tăi și ni se zice: Faceți cărămidă! Și iată robii tăi sunt bătuți, dar poporul tău este de vină. 17Și el a zis: Voi sunteți leneși! leneși! De aceea ziceți: Să mergem să jertfim Domnului! 18Și acum duceți‐vă, lucrați! Și nu vi se va da pleavă și veți da măsura de cărămizi.
Cârtirea Israeliților
19Și ispravnicii copiilor lui Israel au văzut că era rău de ei deoarece s‐a zis: Nu veți micșora nimic din cărămizile voastre, lucrul zilei în ziua ei. 20Și au întâlnit pe Moise și pe Aaron care stăteau acolo să‐i întâmpine când ieșeau de la Faraon. 21Și
le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă. 22Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m‐ai trimis? 23Căci de când am venit eu la Faraon să vorbesc în numele tău, a făcut rău acestui popor și n‐ai izbăvit nicidecum pe poporul tău.
Izbăvirea făgăduită
61Și Domnul a zis lui Moise: Acum vei vedea ce voi face lui Faraon: căci
prin mână tare îi va lăsa să meargă și prin mână tare îi va goni
din țara lui. 2Și Dumnezeu a vorbit lui Moise și i‐a zis: 3Eu sunt Domnul. Și eu m‐am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul
35.11
48.3
cel Atotputernic, dar cu numele meu de Domnul
nu m‐am făcut cunoscut lor. 4Și am
17.4,7
întărit și legământul meu cu ei ca
28.4
să le dau țara Canaan, țara șederii lor vremelnice în care au stat vremelnic. 5Și
am auzit și suspinul copiilor lui Israel pe care îi țin egiptenii în robie și mi‐am adus aminte de legământul meu. 6Drept aceea spune copiilor lui Israel: Eu
sunt Domnul; și vă voi
scoate de sub sarcinile egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi răscumpăra
cu braț întins și cu mari judecăți. 7Și vă
7.6
14.2
26.182 Sam. 7.24
voi lua ca popor al meu și voi
fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care vă scoate de sub sarcinile
egiptenilor. 8Și vă voi duce în țara pentru care mi‐am ridicat
26.3
28.13
35.12
mâna că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov și vă voi da‐o în stăpânire. Eu sunt Domnul! 9Și Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar
ei n‐au ascultat la Moise din neliniște de suflet și de robie grea. 10Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 11Intră, vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 12Și Moise a vorbit înaintea Domnului zicând: Iată copiii lui Israel n‐ascultă
de mine și cum să m‐asculte Faraon pe mine cel
cu buze netăiate împrejur. 13Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le‐a dat porunci pentru copiii lui Israel și pentru Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată pe copiii lui Israel din țara Egiptului.
Spița neamului lui Moise și Aaron
14Aceștia sunt capii caselor părinților lor
: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh și Palu, Hețron și Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 15Și
fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin și Țohar și Saul, fiul unei Cananite; acestea sunt familiile lui Simeon. 16Și acestea sunt numele
fiilor lui Levi, după neamurile lor: Gherșon și Chehat și Merari. Și anii vieții lui Levi au fost o sută treizeci și șapte de ani. 17Fiii
23.7
lui Gherșon: Libni și Șimei, după familiile lor. 18Și
fiii lui Chehat: Amram și Ițehar și Hebron și Uziel. Și anii vieții lui Chehat au fost o sută treizeci și trei de ani. 19Și fiii
23.21
lui Merari: Mahli și Muși. Acestea sunt familiile lui Levi, după neamurile lor. 20Și Amram
a luat de nevastă pe Iochebed, mătușă‐sa; și ea i‐a născut pe Aaron și pe Moise. Și anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte de ani. 21Și
fiii lui Ițehar: Core și Nefeg și Zicri. 22Și fiii
lui Uziel: Mișael și Elțafan și Sitri. 23Și Aaron a luat de nevastă pe Elișeba, fiica lui Aminadab
, sora lui Nahșon; și ea i‐a născut pe Nadab
26.601 Cron. 6.3
24.1
și pe Abihu, pe Eleazar și pe Itamar. 24Și
fiii lui Core: Asir și Elcana și Abiasaf; acestea sunt familiile Coriților. 25Și Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel și ea
i‐a născut pe Fineas. Aceștia sunt capii părinților Leviților, după familiile lor. 26Acesta este Moise și Aaron către
care a zis Domnul: Scoateți pe copiii lui Israel din țara Egiptului după oștirile
lor. 27Aceștia sunt cei ce au vorbit
lui Faraon, împăratul Egiptului, ca
să scoată din Egipt pe copiii lui Israel; acesta este Moise și Aaron. 28Și a fost așa: în ziua când a vorbit Domnul lui Moise în țara Egiptului, 29Domnul a vorbit lui Moise zicând: Eu
sunt Domnul; vorbește
lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce‐ți vorbesc eu. 30Și Moise a zis înaintea Domnului: Iată eu
sunt cu buze netăiate împrejur și cum mă va asculta Faraon?
Cele zece răni
71Și Domnul a zis lui Moise: Iată te‐am făcut Dumnezeu
lui Faraon și Aaron, fratele tău, va fi prorocul
tău. 2Tu vei vorbi
tot ce‐ți poruncesc eu și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon ca să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Și
voi învârtoșa inima lui Faraon și‐mi
voi înmulți semnele
și minunile în țara Egiptului. 4Și Faraon nu va asculta de voi și
îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștirile mele, pe poporul meu, pe copiii lui Israel prin
mari judecăți. 5Și egiptenii
vor cunoaște că eu sunt Domnul când îmi
voi întinde mâna peste Egipt și voi scoate pe copiii lui Israel din mijlocul lor. 6Și Moise și Aaron au făcut
cum le poruncise Domnul; așa au făcut. 7Și Moise era de optzeci
31.2
34.7Fapte. 7.23,30
de ani și Aaron de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.
Moise și Aaron fac minuni
8Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 9Când vă va vorbi Faraon zicând: Dați
6.30
o minune pentru voi! Atunci să zici lui Aaron: Ia‐ți
toiagul și aruncă‐l înaintea lui Faraon. El se va face șarpe. 10Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și au făcut
cum poruncise Domnul. Și Aaron și‐a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea robilor săi și
s‐a făcut șarpe. 11Și Faraon a chemat
și pe înțelepți și pe vrăjitori
și ei de asemenea, ghicitorii Egiptului, au făcut
la fel cu fermecătoriile lor. 12Și au aruncat fiecare toiagul său și s‐au făcut șerpi, dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
spusese Domnul.
Prefacerea apei în sânge
14Și Domnul a zis lui Moise: Inima
lui Faraon este greoaie, el nu voiește să lase pe popor să meargă. 15Mergi la Faraon dimineață: Iată va ieși la apă; și vei sta înaintea lui pe malul râului și vei lua în mâna ta toiagul
care s‐a făcut șarpe. 16Și‐i vei zice: Domnul Dumnezeul
evreilor m‐a trimis la tine zicând: Lasă pe poporul meu să meargă ca
să‐mi slujească în pustie. Și iată până aici n‐ai ascultat. 17Așa zice Domnul: În aceasta vei
cunoaște că eu sunt Domnul: iată voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și se vor
preface în
sânge. 18Și peștii care sunt în râu vor muri și râul se va împuți și le va fi
greață egiptenilor să bea din apele râului. 19Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Ia‐ți toiagul și întinde‐ți
mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste șivoaiele lor și peste bălțile lor și peste toate iazurile lor de apă și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului și în vasele de lemn și în vasele de piatră. 20Și Moise și Aaron au făcut așa cum poruncise Domnul. Și a ridicat
toiagul și a lovit apele care erau în râu înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor robilor săi. Și toate
105.29
apele care erau în râu s‐au prefăcut în sânge. 21Și peștele care era în râu a murit și râul s‐a împuțit și egiptenii n‐au putut
bea apa din râu. Și era sânge în toată țara Egiptului. 22Și ghicitorii
Egiptului au făcut la fel prin fermecătoriile lor. Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
zisese Domnul. 23Și Faraon s‐a întors și a intrat în casa sa și nu și‐a plecat inima nici la aceasta. 24Și toți egiptenii au săpat împrejurul râului după apă de băut, căci nu puteau bea din apele râului. 25Și șapte zile s‐au împlinit după ce lovise Domnul râul.