Izbăvirea făgăduită
61Și Domnul a zis lui Moise: Acum vei vedea ce voi face lui Faraon: căci
prin mână tare îi va lăsa să meargă și prin mână tare îi va goni
din țara lui. 2Și Dumnezeu a vorbit lui Moise și i‐a zis: 3Eu sunt Domnul. Și eu m‐am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul
35.11
48.3
cel Atotputernic, dar cu numele meu de Domnul
nu m‐am făcut cunoscut lor. 4Și am
17.4,7
întărit și legământul meu cu ei ca
28.4
să le dau țara Canaan, țara șederii lor vremelnice în care au stat vremelnic. 5Și
am auzit și suspinul copiilor lui Israel pe care îi țin egiptenii în robie și mi‐am adus aminte de legământul meu. 6Drept aceea spune copiilor lui Israel: Eu
sunt Domnul; și vă voi
scoate de sub sarcinile egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi răscumpăra
cu braț întins și cu mari judecăți. 7Și vă
7.6
14.2
26.182 Sam. 7.24
voi lua ca popor al meu și voi
fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care vă scoate de sub sarcinile
egiptenilor. 8Și vă voi duce în țara pentru care mi‐am ridicat
26.3
28.13
35.12
mâna că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov și vă voi da‐o în stăpânire. Eu sunt Domnul! 9Și Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar
ei n‐au ascultat la Moise din neliniște de suflet și de robie grea. 10Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 11Intră, vorbește lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 12Și Moise a vorbit înaintea Domnului zicând: Iată copiii lui Israel n‐ascultă
de mine și cum să m‐asculte Faraon pe mine cel
cu buze netăiate împrejur. 13Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și le‐a dat porunci pentru copiii lui Israel și pentru Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată pe copiii lui Israel din țara Egiptului.
Spița neamului lui Moise și Aaron
14Aceștia sunt capii caselor părinților lor
: Fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh și Palu, Hețron și Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 15Și
fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin și Țohar și Saul, fiul unei Cananite; acestea sunt familiile lui Simeon. 16Și acestea sunt numele
fiilor lui Levi, după neamurile lor: Gherșon și Chehat și Merari. Și anii vieții lui Levi au fost o sută treizeci și șapte de ani. 17Fiii
23.7
lui Gherșon: Libni și Șimei, după familiile lor. 18Și
fiii lui Chehat: Amram și Ițehar și Hebron și Uziel. Și anii vieții lui Chehat au fost o sută treizeci și trei de ani. 19Și fiii
23.21
lui Merari: Mahli și Muși. Acestea sunt familiile lui Levi, după neamurile lor. 20Și Amram
a luat de nevastă pe Iochebed, mătușă‐sa; și ea i‐a născut pe Aaron și pe Moise. Și anii vieții lui Amram au fost o sută treizeci și șapte de ani. 21Și
fiii lui Ițehar: Core și Nefeg și Zicri. 22Și fiii
lui Uziel: Mișael și Elțafan și Sitri. 23Și Aaron a luat de nevastă pe Elișeba, fiica lui Aminadab
, sora lui Nahșon; și ea i‐a născut pe Nadab
26.601 Cron. 6.3
24.1
și pe Abihu, pe Eleazar și pe Itamar. 24Și
fiii lui Core: Asir și Elcana și Abiasaf; acestea sunt familiile Coriților. 25Și Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel și ea
i‐a născut pe Fineas. Aceștia sunt capii părinților Leviților, după familiile lor. 26Acesta este Moise și Aaron către
care a zis Domnul: Scoateți pe copiii lui Israel din țara Egiptului după oștirile
lor. 27Aceștia sunt cei ce au vorbit
lui Faraon, împăratul Egiptului, ca
să scoată din Egipt pe copiii lui Israel; acesta este Moise și Aaron. 28Și a fost așa: în ziua când a vorbit Domnul lui Moise în țara Egiptului, 29Domnul a vorbit lui Moise zicând: Eu
sunt Domnul; vorbește
lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce‐ți vorbesc eu. 30Și Moise a zis înaintea Domnului: Iată eu
sunt cu buze netăiate împrejur și cum mă va asculta Faraon?
Cele zece răni
71Și Domnul a zis lui Moise: Iată te‐am făcut Dumnezeu
lui Faraon și Aaron, fratele tău, va fi prorocul
tău. 2Tu vei vorbi
tot ce‐ți poruncesc eu și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon ca să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Și
voi învârtoșa inima lui Faraon și‐mi
voi înmulți semnele
și minunile în țara Egiptului. 4Și Faraon nu va asculta de voi și
îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștirile mele, pe poporul meu, pe copiii lui Israel prin
mari judecăți. 5Și egiptenii
vor cunoaște că eu sunt Domnul când îmi
voi întinde mâna peste Egipt și voi scoate pe copiii lui Israel din mijlocul lor. 6Și Moise și Aaron au făcut
cum le poruncise Domnul; așa au făcut. 7Și Moise era de optzeci
31.2
34.7Fapte. 7.23,30
de ani și Aaron de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.
Moise și Aaron fac minuni
8Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 9Când vă va vorbi Faraon zicând: Dați
6.30
o minune pentru voi! Atunci să zici lui Aaron: Ia‐ți
toiagul și aruncă‐l înaintea lui Faraon. El se va face șarpe. 10Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și au făcut
cum poruncise Domnul. Și Aaron și‐a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea robilor săi și
s‐a făcut șarpe. 11Și Faraon a chemat
și pe înțelepți și pe vrăjitori
și ei de asemenea, ghicitorii Egiptului, au făcut
la fel cu fermecătoriile lor. 12Și au aruncat fiecare toiagul său și s‐au făcut șerpi, dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
spusese Domnul.
Prefacerea apei în sânge
14Și Domnul a zis lui Moise: Inima
lui Faraon este greoaie, el nu voiește să lase pe popor să meargă. 15Mergi la Faraon dimineață: Iată va ieși la apă; și vei sta înaintea lui pe malul râului și vei lua în mâna ta toiagul
care s‐a făcut șarpe. 16Și‐i vei zice: Domnul Dumnezeul
evreilor m‐a trimis la tine zicând: Lasă pe poporul meu să meargă ca
să‐mi slujească în pustie. Și iată până aici n‐ai ascultat. 17Așa zice Domnul: În aceasta vei
cunoaște că eu sunt Domnul: iată voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și se vor
preface în
sânge. 18Și peștii care sunt în râu vor muri și râul se va împuți și le va fi
greață egiptenilor să bea din apele râului. 19Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Ia‐ți toiagul și întinde‐ți
mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste șivoaiele lor și peste bălțile lor și peste toate iazurile lor de apă și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului și în vasele de lemn și în vasele de piatră. 20Și Moise și Aaron au făcut așa cum poruncise Domnul. Și a ridicat
toiagul și a lovit apele care erau în râu înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor robilor săi. Și toate
105.29
apele care erau în râu s‐au prefăcut în sânge. 21Și peștele care era în râu a murit și râul s‐a împuțit și egiptenii n‐au putut
bea apa din râu. Și era sânge în toată țara Egiptului. 22Și ghicitorii
Egiptului au făcut la fel prin fermecătoriile lor. Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
zisese Domnul. 23Și Faraon s‐a întors și a intrat în casa sa și nu și‐a plecat inima nici la aceasta. 24Și toți egiptenii au săpat împrejurul râului după apă de băut, căci nu puteau bea din apele râului. 25Și șapte zile s‐au împlinit după ce lovise Domnul râul.
Broaștele
81Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să
meargă să‐mi slujească. 2Și dacă nu
vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște
toate hotarele tale. 3Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia
ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale. 4Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi. 5Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți
mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului. 6Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele
105.30
s‐au suit și au acoperit țara Egiptului. 7Și
ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului. 8Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă
Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului. 9Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu. 10Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu
este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu. 12Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a
strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon. 13Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri. 14Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit. 15Și Faraon a văzut că avea răgaz
și și‐a învârtoșat
inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.
Păduchii
16Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului. 17Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi
asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18Și ghicitorii
au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar
n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor. 19Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul
lui Dumnezeu! Și inima
lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.
Musca otrăvitoare
20Și Domnul a zis lui Moise
: Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul
: Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 21Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei. 22Și
voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 23Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn. 24Și Domnul a făcut așa și
105.31
muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare. 25Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară! 26Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea
46.34Deut. 7.25,26
12.31
egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom merge cale
de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne
va porunci. 28Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă
pentru mine. 29Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne
mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului. 30Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a
rugat Domnului. 31Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una. 32Și Faraon și‐a învârtoșat
inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.
