Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
7

Cele zece răni

71Și Domnul a zis lui Moise: Iată te‐am făcut Dumnezeu

7.1
Cap. 4.16.
lui Faraon și Aaron, fratele tău, va fi prorocul
7.1
Cap. 4.16.
tău. 2Tu vei vorbi
7.2
Cap. 4.15.
tot ce‐ți poruncesc eu și Aaron, fratele tău, va vorbi lui Faraon ca să lase pe copiii lui Israel să iasă din țara sa. 3Și
7.3
Cap. 4.21.
voi învârtoșa inima lui Faraon și‐mi
7.3
Cap. 11.9.
voi înmulți semnele
7.3
Cap. 4.7.
și minunile în țara Egiptului. 4Și Faraon nu va asculta de voi și
7.4
Cap. 10.1;
îmi voi pune mâna asupra Egiptului și voi scoate din țara Egiptului oștirile mele, pe poporul meu, pe copiii lui Israel prin
7.4
Cap. 6.6.
mari judecăți. 5Și egiptenii
7.5
Vers. 17. Cap. 8.22;
vor cunoaște că eu sunt Domnul când îmi
7.5
Cap. 3.20.
voi întinde mâna peste Egipt și voi scoate pe copiii lui Israel din mijlocul lor. 6Și Moise și Aaron au făcut
7.6
Vers. 2.
cum le poruncise Domnul; așa au făcut. 7Și Moise era de optzeci
7.7
Deut. 29.5
31.2
34.7Fapte. 7.23,30
de ani și Aaron de optzeci și trei de ani când au vorbit lui Faraon.

Moise și Aaron fac minuni

8Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 9Când vă va vorbi Faraon zicând: Dați

7.9
Is. 7.11In. 2.18
6.30
o minune pentru voi! Atunci să zici lui Aaron: Ia‐ți
7.9
Cap. 4.2, 17.
toiagul și aruncă‐l înaintea lui Faraon. El se va face șarpe. 10Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și au făcut
7.10
Vers. 9.
cum poruncise Domnul. Și Aaron și‐a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și înaintea robilor săi și
7.10
Cap. 4.3.
s‐a făcut șarpe. 11Și Faraon a chemat
7.11
Gen. 41.8
și pe înțelepți și pe vrăjitori
7.11
2 Tim. 3.8
și ei de asemenea, ghicitorii Egiptului, au făcut
7.11
Vers. 22. Cap. 8.7, 18.
la fel cu fermecătoriile lor. 12Și au aruncat fiecare toiagul său și s‐au făcut șerpi, dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
7.13
Cap. 4.21. Vers. 4.
spusese Domnul.

Prefacerea apei în sânge

14Și Domnul a zis lui Moise: Inima

7.14
Cap. 8.15;
lui Faraon este greoaie, el nu voiește să lase pe popor să meargă. 15Mergi la Faraon dimineață: Iată va ieși la apă; și vei sta înaintea lui pe malul râului și vei lua în mâna ta toiagul
7.15
Cap. 4.2, 3. Vers. 10.
care s‐a făcut șarpe. 16Și‐i vei zice: Domnul Dumnezeul
7.16
Cap. 3.18.
evreilor m‐a trimis la tine zicând: Lasă pe poporul meu să meargă ca
7.16
Cap. 3.12, 18;
să‐mi slujească în pustie. Și iată până aici n‐ai ascultat. 17Așa zice Domnul: În aceasta vei
7.17
Cap. 5.2. Vers. 5.
cunoaște că eu sunt Domnul: iată voi lovi cu toiagul care este în mâna mea apele care sunt în râu și se vor
7.17
Cap. 4.9.
preface în
7.17
Ap. 16.4,6
sânge. 18Și peștii care sunt în râu vor muri și râul se va împuți și le va fi
7.18
Vers. 24.
greață egiptenilor să bea din apele râului. 19Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Ia‐ți toiagul și întinde‐ți
7.19
Cap. 8.5, 6, 16;
mâna peste apele Egiptului, peste râurile lor, peste șivoaiele lor și peste bălțile lor și peste toate iazurile lor de apă și se vor preface în sânge și va fi sânge în toată țara Egiptului și în vasele de lemn și în vasele de piatră. 20Și Moise și Aaron au făcut așa cum poruncise Domnul. Și a ridicat
7.20
Cap. 17.5.
toiagul și a lovit apele care erau în râu înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor robilor săi. Și toate
7.20
Ps. 78.44
105.29
apele care erau în râu s‐au prefăcut în sânge. 21Și peștele care era în râu a murit și râul s‐a împuțit și egiptenii n‐au putut
7.21
Vers. 18.
bea apa din râu. Și era sânge în toată țara Egiptului. 22Și ghicitorii
7.22
Vers. 11.
Egiptului au făcut la fel prin fermecătoriile lor. Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum
7.22
Vers. 3.
zisese Domnul. 23Și Faraon s‐a întors și a intrat în casa sa și nu și‐a plecat inima nici la aceasta. 24Și toți egiptenii au săpat împrejurul râului după apă de băut, căci nu puteau bea din apele râului. 25Și șapte zile s‐au împlinit după ce lovise Domnul râul.

8

Broaștele

81Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să

8.1
Cap. 3.12, 18.
meargă să‐mi slujească. 2Și dacă nu
8.2
Cap. 7.14;
vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște
8.2
Ap. 16.13
toate hotarele tale. 3Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia
8.3
Ps. 105.30
ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale. 4Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi. 5Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți
8.5
Cap. 7.19.
mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului. 6Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele
8.6
Ps. 78.45
105.30
s‐au suit și au acoperit țara Egiptului. 7Și
8.7
Cap. 7.11.
ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului. 8Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă
8.8
Cap. 9.28;
Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului. 9Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu. 10Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu
8.10
Cap. 9.14.
este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu. 12Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a
8.12
Vers. 30. Cap. 9.33;
strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon. 13Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri. 14Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit. 15Și Faraon a văzut că avea răgaz
8.15
Ecl. 8.11
și și‐a învârtoșat
8.15
Cap. 7.14.
inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.

Păduchii

16Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului. 17Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi

8.17
Ps. 105.31
asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18Și ghicitorii
8.18
Cap. 7.11.
au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar
8.18
Lc. 10.182 Tim. 3.8,9
n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor. 19Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul
8.19
1 Sam. 6.3,9Ps. 8.3Mat. 12.28Lc. 11.20
lui Dumnezeu! Și inima
8.19
Vers. 15.
lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.

Musca otrăvitoare

20Și Domnul a zis lui Moise

8.20
Cap. 7.15.
: Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul
8.20
Vers. 1.
: Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 21Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei. 22Și
8.22
Cap. 9.4, 6, 26;
voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 23Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn. 24Și Domnul a făcut așa și
8.24
Ps. 78.45
105.31
muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare. 25Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară! 26Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea
8.26
Gen. 43.32
46.34Deut. 7.25,26
12.31
egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom merge cale
8.27
Cap. 3.18.
de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne
8.27
Cap. 3.12.
va porunci. 28Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă
8.28
Vers. 8. Cap. 9.28.
pentru mine. 29Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne
8.29
Vers. 15.
mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului. 30Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a
8.30
Vers. 12.
rugat Domnului. 31Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una. 32Și Faraon și‐a învârtoșat
8.32
Vers. 15. Cap. 4.21.
inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.

9

Ciuma vitelor

91Și Domnul a zis lui Moise

9.1
Cap. 8.1.
: Intră la Faraon și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul Evreilor. Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 2Căci, dacă
9.2
Cap. 8.2.
nu vei voi să‐i lași și‐i vei mai ținea, 3iată
9.3
Cap. 7.4.
mâna Domnului va fi peste vitele care sunt în câmpii, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; va fi o ciumă foarte mare. 4Și Domnul
9.4
Cap. 8.22.
va deosebi între vitele lui Israel și între vitele Egiptului și nimic nu va muri din tot ce este al copiilor lui Israel. 5Și Domnul a pus un soroc zicând: Mâine va face Domnul aceasta în țară. 6Și Domnul a făcut aceasta a doua zi și toate
9.6
Ps. 78.50
vitele Egiptului au murit, dar niciuna din vitele copiilor lui Israel n‐a murit. 7Și Faraon a trimis și iată niciuna din vitele Israeliților nu murise. Dar inima
9.7
Cap. 7.14;
lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a lăsat pe popor să meargă.

Bubele

8Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Luați‐vă mâinile pline cu cenușă din cuptor și Moise s‐o împrăștie spre ceruri înaintea ochilor lui Faraon. 9Și se va face pulbere măruntă peste toată țara Egiptului și se vor face bube

9.9
Ap. 16.2
ieșind în bășici peste om și peste dobitoc în toată țara Egiptului. 10Și au luat cenușă din cuptor și au stătut înaintea lui Faraon și Moise a împrăștiat‐o spre ceruri și s‐a făcut bube
9.10
Deut. 28.27
cu bășici ieșind pe om și pe dobitoc. 11Și ghicitorii
9.11
Cap. 8.18, 19.
n‐au putut sta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe ghicitori și pe toți egiptenii. 12Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i‐a ascultat, după cum
9.12
Cap. 4.21.
zisese Domnul lui Moise.

Grindina și focul

13Și Domnul a zis lui Moise: Scoală‐te

9.13
Cap. 8.20.
dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi slujească! 14Căci de astă dată trimit toate rănile mele în inima ta și peste robii tăi și peste poporul tău ca să
9.14
Cap. 8.10.
cunoști că nu este nimeni ca mine peste tot pământul. 15Căci acum mi‐am întins
9.15
Cap. 3.20.
mâna și te‐am bătut cu ciumă pe tine și pe poporul tău și ai fost pierdut de pe fața pământului. 16Dar cu adevărat pentru
9.16
Rom. 9.17Prov. 16.41 Pet. 2.9
aceasta te‐am lăsat să stai, ca să‐ți arăt puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 17Te mai înalți tu împotriva poporului meu ca să nu‐l lași să meargă? 18Iată mâine pe vremea aceasta voi face să ploaie grindină foarte mare cum n‐a fost în Egipt din ziua în care a fost întemeiat și până astăzi. 19Și acum trimite să adune toate vitele tale și tot ce ai pe câmp; căci grindina va cădea peste orice om și orice dobitoc care se vor afla pe câmp și nu vor fi strânși în case și vor muri. 20Cel ce s‐a temut de cuvântul Domnului dintre robii lui Faraon și‐a scăpat robii și vitele în casă. 21Dar cel ce nu și‐a îndreptat inima la cuvântul Domnului și‐a lăsat robii și vitele pe câmp. 22Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna spre ceruri ca să fie
9.22
Ap. 16.21
grindină în toată țara Egiptului peste oameni și peste dobitoace și peste toată iarba câmpului în țara Egiptului. 23Și Moise și‐a întins toiagul spre ceruri și Domnul
9.23
Ios. 10.11Ps. 18.13
78.47
105.32
148.8Is. 30.30Ezec. 38.22Ap. 8.7
a trimis tunete și grindină și focul umbla pe pământ. Și Domnul a plouat grindină peste țara Egiptului. 24Și a fost grindină și foc amestecat în grindină foarte mare cum n‐a fost în toată țara Egiptului de când a ajuns un neam. 25Și grindina
9.25
Ps. 105.33
a bătut în toată țara Egiptului tot ce era pe câmp de la om până la dobitoc; grindina a bătut toată iarba câmpului și a stricat orice copac de pe câmp. 26Numai
9.26
Cap. 8.22;
în ținutul Gosen unde erau copiii lui Israel n‐a fost grindină. 27Și Faraon a trimis și a chemat pe Moise și pe Aaron și le‐a zis: Am păcătuit
9.27
Cap. 10.16.
de astă dată; Domnul
9.27
2 Cron. 12.6Ps. 129.4
145.17Plâng. 1.18Dan. 9.14
este drept, iar eu și poporul meu suntem răi. 28Rugați‐vă
9.28
Cap. 8.8, 28;
Domnului și să fie destul atâtea tunete ale lui Dumnezeu și grindină și vă voi lăsa să mergeți și nu veți mai rămânea. 29Și Moise i‐a zis: Când voi ieși din cetate, îmi voi
9.29
1 Reg. 8.22,38Ps. 143.6Is. 1.15
întinde mâinile către Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai fi grindină ca să cunoști că pământul este
9.29
Ps. 24.11 Cor. 10.26,28
al Domnului. 30Dar tu și robii tăi știu
9.30
Is. 26.10
că încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu. 31Și inul și orzul au fost bătute, căci
9.31
Rut 1.22
2.23
orzul dăduse în spic și inul înflorise. 32Și grâul și alacul nu s‐au stricat pentru că erau târzii. 33Și Moise a ieșit de la Faraon afară din cetate și și‐a întins
9.33
Vers. 29. Cap. 8.12.
mâinile spre Domnul și tunetele și grindina au încetat și ploaia n‐a mai turnat pe pământ. 34Și Faraon a văzut că ploaia și tunetele și grindina încetaseră, și a păcătuit înainte și și‐a învârtoșat inima el și robii săi. 35Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat
9.35
Cap. 4.21.
și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să meargă, după cum zisese Domnul prin Moise.