Ciuma vitelor
91Și Domnul a zis lui Moise
: Intră la Faraon și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul Evreilor. Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 2Căci, dacă
nu vei voi să‐i lași și‐i vei mai ținea, 3iată
mâna Domnului va fi peste vitele care sunt în câmpii, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; va fi o ciumă foarte mare. 4Și Domnul
va deosebi între vitele lui Israel și între vitele Egiptului și nimic nu va muri din tot ce este al copiilor lui Israel. 5Și Domnul a pus un soroc zicând: Mâine va face Domnul aceasta în țară. 6Și Domnul a făcut aceasta a doua zi și toate
vitele Egiptului au murit, dar niciuna din vitele copiilor lui Israel n‐a murit. 7Și Faraon a trimis și iată niciuna din vitele Israeliților nu murise. Dar inima
lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a lăsat pe popor să meargă.
Bubele
8Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Luați‐vă mâinile pline cu cenușă din cuptor și Moise s‐o împrăștie spre ceruri înaintea ochilor lui Faraon. 9Și se va face pulbere măruntă peste toată țara Egiptului și se vor face bube
ieșind în bășici peste om și peste dobitoc în toată țara Egiptului. 10Și au luat cenușă din cuptor și au stătut înaintea lui Faraon și Moise a împrăștiat‐o spre ceruri și s‐a făcut bube
cu bășici ieșind pe om și pe dobitoc. 11Și ghicitorii
n‐au putut sta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe ghicitori și pe toți egiptenii. 12Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i‐a ascultat, după cum
zisese Domnul lui Moise.
Grindina și focul
13Și Domnul a zis lui Moise: Scoală‐te
dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi slujească! 14Căci de astă dată trimit toate rănile mele în inima ta și peste robii tăi și peste poporul tău ca să
cunoști că nu este nimeni ca mine peste tot pământul. 15Căci acum mi‐am întins
mâna și te‐am bătut cu ciumă pe tine și pe poporul tău și ai fost pierdut de pe fața pământului. 16Dar cu adevărat pentru
aceasta te‐am lăsat să stai, ca să‐ți arăt puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 17Te mai înalți tu împotriva poporului meu ca să nu‐l lași să meargă? 18Iată mâine pe vremea aceasta voi face să ploaie grindină foarte mare cum n‐a fost în Egipt din ziua în care a fost întemeiat și până astăzi. 19Și acum trimite să adune toate vitele tale și tot ce ai pe câmp; căci grindina va cădea peste orice om și orice dobitoc care se vor afla pe câmp și nu vor fi strânși în case și vor muri. 20Cel ce s‐a temut de cuvântul Domnului dintre robii lui Faraon și‐a scăpat robii și vitele în casă. 21Dar cel ce nu și‐a îndreptat inima la cuvântul Domnului și‐a lăsat robii și vitele pe câmp. 22Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna spre ceruri ca să fie
grindină în toată țara Egiptului peste oameni și peste dobitoace și peste toată iarba câmpului în țara Egiptului. 23Și Moise și‐a întins toiagul spre ceruri și Domnul
78.47
105.32
148.8Is. 30.30Ezec. 38.22Ap. 8.7
a trimis tunete și grindină și focul umbla pe pământ. Și Domnul a plouat grindină peste țara Egiptului. 24Și a fost grindină și foc amestecat în grindină foarte mare cum n‐a fost în toată țara Egiptului de când a ajuns un neam. 25Și grindina
a bătut în toată țara Egiptului tot ce era pe câmp de la om până la dobitoc; grindina a bătut toată iarba câmpului și a stricat orice copac de pe câmp. 26Numai
în ținutul Gosen unde erau copiii lui Israel n‐a fost grindină. 27Și Faraon a trimis și a chemat pe Moise și pe Aaron și le‐a zis: Am păcătuit
de astă dată; Domnul
145.17Plâng. 1.18Dan. 9.14
este drept, iar eu și poporul meu suntem răi. 28Rugați‐vă
Domnului și să fie destul atâtea tunete ale lui Dumnezeu și grindină și vă voi lăsa să mergeți și nu veți mai rămânea. 29Și Moise i‐a zis: Când voi ieși din cetate, îmi voi
întinde mâinile către Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai fi grindină ca să cunoști că pământul este
al Domnului. 30Dar tu și robii tăi știu
că încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu. 31Și inul și orzul au fost bătute, căci
2.23
orzul dăduse în spic și inul înflorise. 32Și grâul și alacul nu s‐au stricat pentru că erau târzii. 33Și Moise a ieșit de la Faraon afară din cetate și și‐a întins
mâinile spre Domnul și tunetele și grindina au încetat și ploaia n‐a mai turnat pe pământ. 34Și Faraon a văzut că ploaia și tunetele și grindina încetaseră, și a păcătuit înainte și și‐a învârtoșat inima el și robii săi. 35Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat
și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să meargă, după cum zisese Domnul prin Moise.