Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
8

Broaștele

81Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul: Lasă pe poporul meu să

8.1
Cap. 3.12, 18.
meargă să‐mi slujească. 2Și dacă nu
8.2
Cap. 7.14;
vei voi să‐l lași să meargă, iată voi bate cu broaște
8.2
Ap. 16.13
toate hotarele tale. 3Și râul va foi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în odaia
8.3
Ps. 105.30
ta de dormit și pe patul tău și în casa robilor tăi și printre poporul tău și în cuptoarele tale și în covețele tale. 4Și broaștele se vor sui peste tine și peste poporul tău și peste toți robii tăi. 5Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți
8.5
Cap. 7.19.
mâna cu toiagul tău asupra râurilor și asupra șivoaielor și asupra bălților și fă să se suie broaște peste țara Egiptului. 6Și Aaron și‐a întins mâna peste apele Egiptului și broaștele
8.6
Ps. 78.45
105.30
s‐au suit și au acoperit țara Egiptului. 7Și
8.7
Cap. 7.11.
ghicitorii au făcut la fel cu fermecătoriile lor și au făcut să se suie broaște peste țara Egiptului. 8Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Rugați‐vă
8.8
Cap. 9.28;
Domnului să ia broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa pe popor să meargă și vor jertfi Domnului. 9Și Moise a zis lui Faraon: Ai slava aceasta asupra mea! Pe ce vreme să mă rog pentru tine și pentru robii tăi și pentru poporul tău ca să curețe broaștele de la tine și de la casele tale; vor rămânea numai în râu. 10Și el a zis: Pe mâine. Și el a zis: După cuvântul tău! ca să cunoști că nu
8.10
Cap. 9.14.
este niciunul ca Domnul Dumnezeul nostru. 11Și broaștele se vor depărta de la tine și din casele tale și de la robii tăi și de la poporul tău: vor mai rămânea numai în râu. 12Și Moise și Aaron au ieșit de la Faraon și Moise a
8.12
Vers. 30. Cap. 9.33;
strigat către Domnul pentru broaștele pe care le pusese peste Faraon. 13Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise. Și broaștele au murit în case, în curți și în câmpuri. 14Și le‐au strâns împreună în grămezi și țara s‐a împuțit. 15Și Faraon a văzut că avea răgaz
8.15
Ecl. 8.11
și și‐a învârtoșat
8.15
Cap. 7.14.
inima și n‐a ascultat de ei, după cum zisese Domnul.

Păduchii

16Și Domnul a zis lui Moise: Zi lui Aaron: Întinde‐ți toiagul și lovește țărâna pământului și se va preface în păduchi în toată țara Egiptului. 17Și au făcut așa. Și Aaron și‐a întins mâna cu toiagul său și a lovit țărâna pământului și s‐a prefăcut în păduchi

8.17
Ps. 105.31
asupra oamenilor și asupra dobitoacelor; toată țărâna pământului s‐a prefăcut în păduchi în toată țara Egiptului. 18Și ghicitorii
8.18
Cap. 7.11.
au făcut la fel cu fermecătoriile lor ca să scoată păduchi, dar
8.18
Lc. 10.182 Tim. 3.8,9
n‐au putut. Și păduchii au fost asupra oamenilor și asupra dobitoacelor. 19Și ghicitorii au zis lui Faraon: Acesta este degetul
8.19
1 Sam. 6.3,9Ps. 8.3Mat. 12.28Lc. 11.20
lui Dumnezeu! Și inima
8.19
Vers. 15.
lui Faraon s‐a învârtoșat și nu i‐a ascultat, după cum zisese Domnul.

Musca otrăvitoare

20Și Domnul a zis lui Moise

8.20
Cap. 7.15.
: Scoală‐te dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon. Iată va ieși la apă și‐i vei zice: Așa zice Domnul
8.20
Vers. 1.
: Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 21Căci dacă nu vei lăsa pe poporul meu să meargă, iată voi trimite musca otrăvitoare peste tine și peste robii tăi și peste poporul tău și în casele tale și casele egiptenilor se vor umplea de musca otrăvitoare precum și pământul pe care sunt ei. 22Și
8.22
Cap. 9.4, 6, 26;
voi deosebi în ziua aceea ținutul Gosen, în care stă poporul meu, ca să nu fie muște otrăvitoare acolo; ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 23Și voi pune o despărțire între poporul meu și poporul tău. Mâine va fi acest semn. 24Și Domnul a făcut așa și
8.24
Ps. 78.45
105.31
muștele au intrat mulțime în casa lui Faraon și în casele robilor săi și în toată țara Egiptului; țara s‐a prăpădit de musca otrăvitoare. 25Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a zis: Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară! 26Și Moise a zis: Nu se cuvine să facem așa; căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru urâciunea egiptenilor; iată, vom jertfi urâciunea
8.26
Gen. 43.32
46.34Deut. 7.25,26
12.31
egiptenilor înaintea ochilor lor și nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom merge cale
8.27
Cap. 3.18.
de trei zile în pustie și vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru cum ne
8.27
Cap. 3.12.
va porunci. 28Și Faraon a zis: Vă voi lăsa să mergeți ca să jertfiți Domnului Dumnezeului vostru în pustie; numai nu mergeți foarte departe. Rugați‐vă
8.28
Vers. 8. Cap. 9.28.
pentru mine. 29Și Moise a zis: Iată ies de la tine și mă voi ruga Domnului și mâine se vor depărta muștele de la Faraon și de la robii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne
8.29
Vers. 15.
mai înșele Faraon nelăsând pe popor să meargă ca să jertfească Domnului. 30Și Moise a ieșit de la Faraon și s‐a
8.30
Vers. 12.
rugat Domnului. 31Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la robii săi și de la poporul său; n‐a rămas una. 32Și Faraon și‐a învârtoșat
8.32
Vers. 15. Cap. 4.21.
inima și de astă dată și n‐a lăsat pe popor să meargă.

9

Ciuma vitelor

91Și Domnul a zis lui Moise

9.1
Cap. 8.1.
: Intră la Faraon și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul Evreilor. Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească! 2Căci, dacă
9.2
Cap. 8.2.
nu vei voi să‐i lași și‐i vei mai ținea, 3iată
9.3
Cap. 7.4.
mâna Domnului va fi peste vitele care sunt în câmpii, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; va fi o ciumă foarte mare. 4Și Domnul
9.4
Cap. 8.22.
va deosebi între vitele lui Israel și între vitele Egiptului și nimic nu va muri din tot ce este al copiilor lui Israel. 5Și Domnul a pus un soroc zicând: Mâine va face Domnul aceasta în țară. 6Și Domnul a făcut aceasta a doua zi și toate
9.6
Ps. 78.50
vitele Egiptului au murit, dar niciuna din vitele copiilor lui Israel n‐a murit. 7Și Faraon a trimis și iată niciuna din vitele Israeliților nu murise. Dar inima
9.7
Cap. 7.14;
lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a lăsat pe popor să meargă.

Bubele

8Și Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: Luați‐vă mâinile pline cu cenușă din cuptor și Moise s‐o împrăștie spre ceruri înaintea ochilor lui Faraon. 9Și se va face pulbere măruntă peste toată țara Egiptului și se vor face bube

9.9
Ap. 16.2
ieșind în bășici peste om și peste dobitoc în toată țara Egiptului. 10Și au luat cenușă din cuptor și au stătut înaintea lui Faraon și Moise a împrăștiat‐o spre ceruri și s‐a făcut bube
9.10
Deut. 28.27
cu bășici ieșind pe om și pe dobitoc. 11Și ghicitorii
9.11
Cap. 8.18, 19.
n‐au putut sta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe ghicitori și pe toți egiptenii. 12Și Domnul a învârtoșat inima lui Faraon și nu i‐a ascultat, după cum
9.12
Cap. 4.21.
zisese Domnul lui Moise.

Grindina și focul

13Și Domnul a zis lui Moise: Scoală‐te

9.13
Cap. 8.20.
dis de dimineață și stai înaintea lui Faraon și zi‐i: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi slujească! 14Căci de astă dată trimit toate rănile mele în inima ta și peste robii tăi și peste poporul tău ca să
9.14
Cap. 8.10.
cunoști că nu este nimeni ca mine peste tot pământul. 15Căci acum mi‐am întins
9.15
Cap. 3.20.
mâna și te‐am bătut cu ciumă pe tine și pe poporul tău și ai fost pierdut de pe fața pământului. 16Dar cu adevărat pentru
9.16
Rom. 9.17Prov. 16.41 Pet. 2.9
aceasta te‐am lăsat să stai, ca să‐ți arăt puterea mea și ca numele meu să fie vestit în tot pământul. 17Te mai înalți tu împotriva poporului meu ca să nu‐l lași să meargă? 18Iată mâine pe vremea aceasta voi face să ploaie grindină foarte mare cum n‐a fost în Egipt din ziua în care a fost întemeiat și până astăzi. 19Și acum trimite să adune toate vitele tale și tot ce ai pe câmp; căci grindina va cădea peste orice om și orice dobitoc care se vor afla pe câmp și nu vor fi strânși în case și vor muri. 20Cel ce s‐a temut de cuvântul Domnului dintre robii lui Faraon și‐a scăpat robii și vitele în casă. 21Dar cel ce nu și‐a îndreptat inima la cuvântul Domnului și‐a lăsat robii și vitele pe câmp. 22Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți mâna spre ceruri ca să fie
9.22
Ap. 16.21
grindină în toată țara Egiptului peste oameni și peste dobitoace și peste toată iarba câmpului în țara Egiptului. 23Și Moise și‐a întins toiagul spre ceruri și Domnul
9.23
Ios. 10.11Ps. 18.13
78.47
105.32
148.8Is. 30.30Ezec. 38.22Ap. 8.7
a trimis tunete și grindină și focul umbla pe pământ. Și Domnul a plouat grindină peste țara Egiptului. 24Și a fost grindină și foc amestecat în grindină foarte mare cum n‐a fost în toată țara Egiptului de când a ajuns un neam. 25Și grindina
9.25
Ps. 105.33
a bătut în toată țara Egiptului tot ce era pe câmp de la om până la dobitoc; grindina a bătut toată iarba câmpului și a stricat orice copac de pe câmp. 26Numai
9.26
Cap. 8.22;
în ținutul Gosen unde erau copiii lui Israel n‐a fost grindină. 27Și Faraon a trimis și a chemat pe Moise și pe Aaron și le‐a zis: Am păcătuit
9.27
Cap. 10.16.
de astă dată; Domnul
9.27
2 Cron. 12.6Ps. 129.4
145.17Plâng. 1.18Dan. 9.14
este drept, iar eu și poporul meu suntem răi. 28Rugați‐vă
9.28
Cap. 8.8, 28;
Domnului și să fie destul atâtea tunete ale lui Dumnezeu și grindină și vă voi lăsa să mergeți și nu veți mai rămânea. 29Și Moise i‐a zis: Când voi ieși din cetate, îmi voi
9.29
1 Reg. 8.22,38Ps. 143.6Is. 1.15
întinde mâinile către Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai fi grindină ca să cunoști că pământul este
9.29
Ps. 24.11 Cor. 10.26,28
al Domnului. 30Dar tu și robii tăi știu
9.30
Is. 26.10
că încă nu vă temeți de Domnul Dumnezeu. 31Și inul și orzul au fost bătute, căci
9.31
Rut 1.22
2.23
orzul dăduse în spic și inul înflorise. 32Și grâul și alacul nu s‐au stricat pentru că erau târzii. 33Și Moise a ieșit de la Faraon afară din cetate și și‐a întins
9.33
Vers. 29. Cap. 8.12.
mâinile spre Domnul și tunetele și grindina au încetat și ploaia n‐a mai turnat pe pământ. 34Și Faraon a văzut că ploaia și tunetele și grindina încetaseră, și a păcătuit înainte și și‐a învârtoșat inima el și robii săi. 35Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat
9.35
Cap. 4.21.
și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să meargă, după cum zisese Domnul prin Moise.

10

Lăcustele

101Și Domnul a zis lui Moise: Intră la Faraon, căci

10.1
Cap. 4.21;
am învârtoșat inima lui și inima robilor lui
10.1
Cap. 7.4.
ca să pun aceste semne ale mele în mijlocul lui 2și
10.2
Deut. 4.9Ps. 44.1
71.18
78.5Ioel 1.3
ca să istorisești în urechile fiului tău și ale fiului fiului tău ce am lucrat eu în Egipt și semnele mele pe care le‐am făcut în mijlocul lor: și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 3Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i‐au zis: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Până când nu vei voi tu
10.3
1 Reg. 21.292 Cron. 7.14
34.27Iov 42.6Ier. 13.18Iac. 4.101 Pet. 5.6
să te smerești înaintea mea? Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească. 4Căci dacă nu vrei să lași pe poporul meu, iată mâine voi aduce lăcuste
10.4
Prov. 30.27Ap. 9.3
în hotarele tale. 5Și vor acoperi fața pământului și pământul nu se va putea vedea și vor mânca
10.5
Cap. 9.32.
rămășița care a scăpat, ce v‐a lăsat grindina; și vor mânca orice copac care vă crește pe câmp. 6Și
10.6
Cap. 8.3, 21.
vor umplea casele tale și casele tuturor robilor tăi și casele tuturor egiptenilor; ceea ce n‐au văzut părinții tăi, nici părinții părinților tăi, din ziua când au fost pe pământ până în ziua aceasta. Și s‐a întors și a ieșit de la Faraon. 7Și robii lui Faraon i‐au zis: Până când ne va fi acesta o cursă
10.7
Cap. 23.33.
? Lasă pe oameni să meargă și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu știi că Egiptul este pierdut? 8Și au întors pe Moise și pe Aaron la Faraon. Și el le‐a zis: Duceți‐vă, slujiți Domnului Dumnezeului vostru! Cine și care vor merge? 9Și Moise a zis: Vom merge cu tinerii noștri și cu bătrânii noștri, vom merge cu fiii noștri și cu fetele noastre, cu turmele noastre și cu cirezile noastre; căci
10.9
Cap. 5.1.
avem o sărbătoare pentru Domnul. 10Și el le‐a zis: Așa să fie Domnul cu voi cum vă voi lăsa eu să mergeți pe voi și copiii voștri! Vedeți că răul este înaintea voastră. 11Nu așa; mergeți deci voi bărbații și slujiți Domnului, căci aceasta doriți. Și au fost goniți dinaintea feței lui Faraon. 12Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți
10.12
Cap. 7.19.
mâna peste țara Egiptului pentru lăcuste ca să se suie peste țara Egiptului și
10.12
Vers. 4.5.
să mănânce toată iarba țării, tot ce a lăsat grindina. 13Și Moise și‐a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a adus peste țară un vânt de răsărit toată ziua aceea și toată noaptea. Și a venit dimineața și vântul de răsărit a adus lăcustele. 14Și lăcustele
10.14
Ps. 78.46
105.34
s‐au suit peste toată țara Egiptului și s‐au așezat în toate hotarele Egiptului foarte apăsătoare; înainte de ele
10.14
Ioel 2.2
n‐au fost astfel de lăcuste și după ele nu vor fi asemenea. 15Și au
10.15
Vers. 5.
acoperit fața întregii țări și țara s‐a întunecat și au
10.15
Ps. 105.35
mâncat toată iarba pământului și toată roada pomilor pe care o lăsase grindina și n‐a rămas nicio verdeață pe copaci, nici în iarba câmpului în toată țara Egiptului. 16Și Faraon a chemat în grabă pe Moise și pe Aaron și a zis: Am păcătuit
10.16
Cap. 9.27.
împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. 17Și acum, te rog, iartă‐mi păcatul numai de astă dată și
10.17
Cap. 9.28.
rugați‐vă Domnului Dumnezeului vostru să depărteze de peste mine moartea aceasta. 18Și a
10.18
Cap. 8.30.
ieșit de la Faraon și s‐a rugat Domnului. 19Și Domnul a întors un vânt de apus foarte puternic care a ridicat lăcustele și le‐a afundat în
10.19
Ioel 2.20
Marea Roșie. N‐a rămas o lăcustă în toate hotarele Egiptului. 20Și Domnul a
10.20
Cap. 4.21;
învârtoșat inima lui Faraon și n‐a lăsat pe copiii lui Israel să meargă.

Întuneric de trei zile

21Și Domnul a zis lui Moise: Întinde‐ți

10.21
Cap. 9.22.
mâna spre ceruri și va fi întuneric peste țara Egiptului și întunericul se va putea pipăi cu mâna. 22Și Moise și‐a întins mâna spre ceruri și a fost întuneric
10.22
Ps. 105.28
gros în toată țara Egiptului trei zile. 23Nu se vedeau unul pe altul și trei zile niciunul nu s‐a sculat din locul în care era. Dar
10.23
Cap. 8.22.
pentru toți copiii lui Israel era lumină în locuințele lor. 24Și Faraon a chemat pe Moise și a
10.24
Vers. 8.
zis: Mergeți, slujiți Domnului; numai turmele și cirezile voastre
10.24
Vers. 10.
să rămână; chiar și pruncii voștri vor merge cu voi. 25Și Moise a zis: Tu ne vei da și jertfe și arderi de tot în mâinile noastre ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru. 26Vitele noastre vor merge și ele cu noi, nu va rămânea o unghie, căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru și nu știm cum vom sluji Domnului până vom ajunge acolo. 27Și Domnul a învârtoșat
10.27
Vers. 20. Cap. 4.21;
inima lui Faraon și n‐a voit să‐i lase să meargă. 28Și Faraon i‐a zis: Pleacă de la mine; ferește‐te să‐mi mai vezi fața, căci în ziua când îmi vei vedea fața vei muri. 29Și Moise a zis: Cum ai vorbit, nu‐ți
10.29
Evr. 11.27
voi mai vedea fața.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]