Slava Domnului asupra heruvimilor
101Atunci am văzut și iată pe
bolta care era peste capul heruvimilor se vedea deasupra lor ca o piatră de safir, ca înfățișarea asemănării unui scaun de domnie. 2Și el a vorbit
bărbatului îmbrăcat în in și i‐a zis: Intră între vârtejul roatelor de sub heruvim și umple‐ți palma mâinilor cu
cărbuni de foc dintre heruvimi și împrăștie‐i
peste cetate. Și a intrat înaintea ochilor mei. 3Și heruvimii stăteau la dreapta casei când a intrat omul, și norul umplea curtea dinăuntru. 4Și slava
Domnului s‐a înălțat de la heruvim peste pragul casei și casa s‐a umplut
de nor și curtea s‐a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5Și vuietul
aripilor heruvimilor se auzea până în curtea dinafară, ca glasul
lui Dumnezeu Celui Atotputernic, când vorbește. 6Și a fost așa: când a poruncit bărbatului îmbrăcat în in zicând: Ia foc dintre vârtejul roatelor dintre heruvimi, el a intrat și a stat lângă o roată. 7Și heruvimul și‐a întins mâna între heruvimi către focul care era între heruvimi și a luat din el și l‐a pus în mâinile celui îmbrăcat în inși el l‐a luat și a ieșit. 8Și s‐a văzut un chip
de mână de om în heruvimi sub aripile lor. 9Și am văzut și iată
patru roți lângă heruvimi: o roată lângă un heruvim și o altă roată lângă celălalt heruvim și înfățișarea roților era ca o piatră de
hrisolit. 10Și cât pentru înfățișarea lor, toate patru aveau o singură asemănare, ca și când o roată era în mijlocul unei roți. 11Când
mergeau, mergeau pe toate patru laturile lor; când mergeau, nu se învârteau; ci spre locul încotro se uita capul, mergeau după el; nu se învârteau când mergeau. 12Și tot trupul lor și spatele lor și mâinile lor și aripile lor și roatele, toate patru roatele lor, erau pline de ochi de jur împrejur. 13Și roatelor
li s‐a strigat în auzul meu: Vârtej! 14Și fiecare
avea patru fețe: fața dintâi era față de heruvim și a doua față era față de om: și a treia față de leu și a patra față de vultur. 15Și heruvimii s‐au înălțat. Aceasta este făptura vie
pe care o văzusem lângă râul Chebar. 16Și când
mergeau heruvimii, mergeau și roatele lângă ei; și când își ridicau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, roatele nu se întorceau de lângă ei. 17Când
stăteau ei, acestea stăteau; și când se înălțau ei, acestea se înălțau cu ei: căci duhul făpturii vii era în roți. 18Și slava
Domnului a plecat
de deasupra pragului casei și a stat deasupra heruvimilor. 19Și heruvimii
și‐au ridicat aripile și s‐au înălțat de la pământ în ochii mei când au ieșit; și roatele erau lângă ei; și au stat în ușa porții dinspre răsăritul casei Domnului; și slava Dumnezeului lui Israel era peste ei deasupra. 20Aceasta era făptura vie
pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă
râul Chebar; și am cunoscut că erau heruvimi. 21Fiecare
avea patru fețe și fiecare patru aripi; și asemănarea
mâinilor de om era sub aripile lor. 22Și cât pentru asemănarea fețelor lor, erau
fețele pe care le‐am văzut lângă râul Chebar, înfățișarea lor și ei înșiși; mergeau fiecare
drept înainte.
Domnitorii din Iudeea sunt pedepsiți
111Și Duhul
m‐a ridicat și m‐a adus în poarta dinspre răsărit
a casei Domnului, care privește spre răsărit; și iată, în ușa porții
douăzeci și cinci de bărbați; și am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, mai mari ai poporului. 2Și el mi‐a zis: Fiu al omului, aceștia sunt oamenii care uneltesc nelegiuire și dau sfat rău în cetatea aceasta: 3care zic: Nu este aproape vremea
ca să zidim case, această cetate
este cazanul și noi carnea. 4De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiu al omului! 5Și Duhul Domnului
a căzut asupra mea și mi‐a zis: Vorbește: Așa zice Domnul: Așa ați zis, casă a lui Israel! Și știu lucrurile care vă vin în minte! 6Ați înmulțit
pe cei uciși ai voștri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele ei cu cei uciși. 7De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ucișii voștri
pe care i‐ați pus în mijlocul ei, ei sunt carnea și această cetate este cazanul; dar voi
veți fi scoși din mijlocul ei. 8V‐ați temut de sabie și voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu. 9Și vă voi scoate din mijlocul ei și vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini
judecăți între voi. 10Veți cădea
52.10
de sabie; vă voi judeca
în hotarele lui Israel și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 11
Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veți fi carnea în mijlocul ei, vă voi judeca în hotarele lui Israel. 12Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul: căci n‐ați umblat în așezămintele mele și n‐ați făcut judecățile mele ci ați
făcut după datinele neamurilor care sunt în jurul vostru. 13Și a fost așa: pe când proroceam, a murit Pelatia
, fiul lui Benaia. Și am
căzut pe fața mea și am strigat cu glas tare și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule, oare vei nimici cu totul rămășița lui Israel? 14Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 15Fiu al omului, frații tăi, frații tăi, bărbații rudeniei tale și toată casa lui Israel, ei toți sunt aceia către care au zis locuitorii Ierusalimului: Depărtați‐vă de la Domnul; nouă ni s‐a dat țara aceasta spre stăpânire. 16De aceea zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Deși i‐am depărtat departe între neamuri și deși i‐am împrăștiat prințări, totuși le voi fi
91.9Is. 8.14
un locaș sfințit pentru puțin timp înțările unde au venit. 17De aceea, zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna dintre popoare și vă voi strânge
30.24
din țările în care sunteți împrăștiați și vă voi da țara lui Israel. 18Și vor veni acolo și vor depărta
din ea toate lucrurile urâte și toate urâciunile ei. 19Și le voi
da o singură inimă. Și voi pune în voi un duh nou
32.39
și voi lua inima
de piatră din carnea lor și le voi da o inimă de carne; 20ca să umble
în așezămintele mele și să păzească judecățile mele și să le facă. Și‐mi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. 21Dar cât pentru aceia a căror inimă umblă după inima lucrurilor lor urâte și după urâciunile lor, le voi
răsplăti calea lor asupra capetelor lor, zice Domnul Dumnezeu. 22Atunci heruvimii și‐au ridicat
aripile și roatele erau lângă ei și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23Și slava
Domnului s‐a suit din mijlocul cetății și a stat pe muntele
care este pe partea de răsărit
a cetății. 24Și Duhul m‐a ridicat
și m‐a adus în vedenie prin Duhul lui Dumnezeu în Haldea, la cei din robie; și vedenia pe care am văzut‐o s‐a suit de la mine. 25Atunci am vorbit celor din robie toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul.
Robia lui Zedechia
121Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, tu locuiești în mijlocul unei case răsculătoare
; ei au ochi
42.20Ier. 5.21Mat. 13.13,14
să vadă și nu văd; au urechi să audă și nu aud; căci
sunt o casă răsculătoare. 3De aceea, fiu al omului, pregătește‐ți uneltele de robie și du‐te rob ziua înaintea ochilor lor; și să te duci rob înaintea ochilor lor dintr‐un loc într‐alt loc; poate că vor vedea, deși sunt o casă răsculătoare. 4Și scoate‐ți uneltele ziua înaintea ochilor lor, ca unelte de robie, și ieși tu însuți seara înaintea ochilor lor ca cei ce ies în robie. 5Sapă prin zid înaintea ochilor lor și scoate‐le pe acolo. 6Du‐le pe umăr înaintea ochilor lor, scoate‐le pe întuneric, acoperă‐ți fața și să nu vezi pământul, căci te‐am pus semn
casei lui Israel. 7Și am făcut așa cum mi se poruncise: mi‐am scos afară uneltele ziua, ca pe uneltele de robie, și seara am săpat prin zid cu mâna mea; le‐am scos pe întuneric și le‐am dus pe umăr înaintea ochilor lor. 8Și dimineața cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Fiu al omului, oare nu ți‐a zis casa
lui Israel, casa răsculătoare: Ce
faci? 10Zi‐le: așa zice Domnul Dumnezeu: Sarcina
aceasta privește pe domnitorul din Ierusalim și pe toată casa lui Israel care este în mijlocul lor. 11Zi: Eu sunt semnul
vostru. Cum am făcut eu, așa li se va face și lor. Vor merge
în surghiun, în robie. 12Și domnitorul
care este în mijlocul lor le va duce pe umăr pe întuneric și va ieși. Vor săpa prin zid ca să le scoată prin el. Își va acoperi fața ca să nu vadă pământul cu ochii. 13Și îmi voi întinde mreaja
peste el și se va prinde în cursa mea și‐l voi duce
la Babilon, în țara haldeilor, dar n‐o va vedea, deși va muri acolo. 14Și voi împrăștia
în toate vânturile pe toți cei ce‐l înconjoară ca să‐l ajute și toate cetele lui și voi scoate
sabia după ei. 15Și vor cunoaște
că eu sunt Domnul când îi voi împrăștia printre neamuri și‐i voi presăra prin țări. 16Dar voi lăsa
puțini oameni din ei de sabie, de foamete și de ciumă, ca să spună toate urâciunile lor între neamurile unde vor veni și vor cunoaște că eu sunt Domnul. 17Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 18Fiu al omului, mănâncă‐ți
pâinea cu cutremur și bea‐ți apa cu frică și cu neliniște. 19Și zi poporului țării: Așa zice Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului și țara lui Israel: Își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, pentru că țara lor va fi lăsată
pustie de plinătatea sa, pentru asuprirea
tuturor celor ce locuiesc în ea. 20Și cetățile care sunt locuite vor fi pustiite și țara va fi o pustie și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 21Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 22Fiu al omului, ce este proverbul pe care‐l aveți în țara lui Israel, zicând: Zilele se
lungesc și orice vedenie este pierdută? 23Spune‐le deci: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi face să înceteze proverbul acesta și nu‐l vor mai întrebuința în Israel ca proverb. Ci zi‐le: Se apropie
zilele și cuvântul oricărei vedenii. 24Căci nu
va mai fi nicio vedenie
deșartă, nici ghicire lingușitoare în casa lui Israel. 25Căci eu, Domnul, voi vorbi și cuvântul pe care‐l voi spune
eu se va face și nu va mai întârzia. Căci în zilele voastre, o, casă răsculătoare, voi vorbi cuvântul și‐l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu. 26Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 27Fiu al omului
, iată cei din casa lui Israel zic: Vedenia pe care o vede el este pentru zile multe și prorocește de vremuri
depărtate. 28De aceea
zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Niciunul din cuvintele mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care l‐am vorbit se va face, zice Domnul Dumnezeu.