Domnitorii din Iudeea sunt pedepsiți
111Și Duhul
m‐a ridicat și m‐a adus în poarta dinspre răsărit
a casei Domnului, care privește spre răsărit; și iată, în ușa porții
douăzeci și cinci de bărbați; și am văzut în mijlocul lor pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, mai mari ai poporului. 2Și el mi‐a zis: Fiu al omului, aceștia sunt oamenii care uneltesc nelegiuire și dau sfat rău în cetatea aceasta: 3care zic: Nu este aproape vremea
ca să zidim case, această cetate
este cazanul și noi carnea. 4De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiu al omului! 5Și Duhul Domnului
a căzut asupra mea și mi‐a zis: Vorbește: Așa zice Domnul: Așa ați zis, casă a lui Israel! Și știu lucrurile care vă vin în minte! 6Ați înmulțit
pe cei uciși ai voștri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele ei cu cei uciși. 7De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ucișii voștri
pe care i‐ați pus în mijlocul ei, ei sunt carnea și această cetate este cazanul; dar voi
veți fi scoși din mijlocul ei. 8V‐ați temut de sabie și voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu. 9Și vă voi scoate din mijlocul ei și vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini
judecăți între voi. 10Veți cădea
52.10
de sabie; vă voi judeca
în hotarele lui Israel și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 11
Această cetate nu va fi cazanul vostru, nici voi nu veți fi carnea în mijlocul ei, vă voi judeca în hotarele lui Israel. 12Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul: căci n‐ați umblat în așezămintele mele și n‐ați făcut judecățile mele ci ați
făcut după datinele neamurilor care sunt în jurul vostru. 13Și a fost așa: pe când proroceam, a murit Pelatia
, fiul lui Benaia. Și am
căzut pe fața mea și am strigat cu glas tare și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule, oare vei nimici cu totul rămășița lui Israel? 14Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 15Fiu al omului, frații tăi, frații tăi, bărbații rudeniei tale și toată casa lui Israel, ei toți sunt aceia către care au zis locuitorii Ierusalimului: Depărtați‐vă de la Domnul; nouă ni s‐a dat țara aceasta spre stăpânire. 16De aceea zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Deși i‐am depărtat departe între neamuri și deși i‐am împrăștiat prințări, totuși le voi fi
91.9Is. 8.14
un locaș sfințit pentru puțin timp înțările unde au venit. 17De aceea, zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna dintre popoare și vă voi strânge
30.24
din țările în care sunteți împrăștiați și vă voi da țara lui Israel. 18Și vor veni acolo și vor depărta
din ea toate lucrurile urâte și toate urâciunile ei. 19Și le voi
da o singură inimă. Și voi pune în voi un duh nou
32.39
și voi lua inima
de piatră din carnea lor și le voi da o inimă de carne; 20ca să umble
în așezămintele mele și să păzească judecățile mele și să le facă. Și‐mi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu. 21Dar cât pentru aceia a căror inimă umblă după inima lucrurilor lor urâte și după urâciunile lor, le voi
răsplăti calea lor asupra capetelor lor, zice Domnul Dumnezeu. 22Atunci heruvimii și‐au ridicat
aripile și roatele erau lângă ei și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. 23Și slava
Domnului s‐a suit din mijlocul cetății și a stat pe muntele
care este pe partea de răsărit
a cetății. 24Și Duhul m‐a ridicat
și m‐a adus în vedenie prin Duhul lui Dumnezeu în Haldea, la cei din robie; și vedenia pe care am văzut‐o s‐a suit de la mine. 25Atunci am vorbit celor din robie toate lucrurile pe care mi le arătase Domnul.
Robia lui Zedechia
121Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, tu locuiești în mijlocul unei case răsculătoare
; ei au ochi
42.20Ier. 5.21Mat. 13.13,14
să vadă și nu văd; au urechi să audă și nu aud; căci
sunt o casă răsculătoare. 3De aceea, fiu al omului, pregătește‐ți uneltele de robie și du‐te rob ziua înaintea ochilor lor; și să te duci rob înaintea ochilor lor dintr‐un loc într‐alt loc; poate că vor vedea, deși sunt o casă răsculătoare. 4Și scoate‐ți uneltele ziua înaintea ochilor lor, ca unelte de robie, și ieși tu însuți seara înaintea ochilor lor ca cei ce ies în robie. 5Sapă prin zid înaintea ochilor lor și scoate‐le pe acolo. 6Du‐le pe umăr înaintea ochilor lor, scoate‐le pe întuneric, acoperă‐ți fața și să nu vezi pământul, căci te‐am pus semn
casei lui Israel. 7Și am făcut așa cum mi se poruncise: mi‐am scos afară uneltele ziua, ca pe uneltele de robie, și seara am săpat prin zid cu mâna mea; le‐am scos pe întuneric și le‐am dus pe umăr înaintea ochilor lor. 8Și dimineața cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 9Fiu al omului, oare nu ți‐a zis casa
lui Israel, casa răsculătoare: Ce
faci? 10Zi‐le: așa zice Domnul Dumnezeu: Sarcina
aceasta privește pe domnitorul din Ierusalim și pe toată casa lui Israel care este în mijlocul lor. 11Zi: Eu sunt semnul
vostru. Cum am făcut eu, așa li se va face și lor. Vor merge
în surghiun, în robie. 12Și domnitorul
care este în mijlocul lor le va duce pe umăr pe întuneric și va ieși. Vor săpa prin zid ca să le scoată prin el. Își va acoperi fața ca să nu vadă pământul cu ochii. 13Și îmi voi întinde mreaja
peste el și se va prinde în cursa mea și‐l voi duce
la Babilon, în țara haldeilor, dar n‐o va vedea, deși va muri acolo. 14Și voi împrăștia
în toate vânturile pe toți cei ce‐l înconjoară ca să‐l ajute și toate cetele lui și voi scoate
sabia după ei. 15Și vor cunoaște
că eu sunt Domnul când îi voi împrăștia printre neamuri și‐i voi presăra prin țări. 16Dar voi lăsa
puțini oameni din ei de sabie, de foamete și de ciumă, ca să spună toate urâciunile lor între neamurile unde vor veni și vor cunoaște că eu sunt Domnul. 17Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 18Fiu al omului, mănâncă‐ți
pâinea cu cutremur și bea‐ți apa cu frică și cu neliniște. 19Și zi poporului țării: Așa zice Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului și țara lui Israel: Își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, pentru că țara lor va fi lăsată
pustie de plinătatea sa, pentru asuprirea
tuturor celor ce locuiesc în ea. 20Și cetățile care sunt locuite vor fi pustiite și țara va fi o pustie și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 21Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 22Fiu al omului, ce este proverbul pe care‐l aveți în țara lui Israel, zicând: Zilele se
lungesc și orice vedenie este pierdută? 23Spune‐le deci: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi face să înceteze proverbul acesta și nu‐l vor mai întrebuința în Israel ca proverb. Ci zi‐le: Se apropie
zilele și cuvântul oricărei vedenii. 24Căci nu
va mai fi nicio vedenie
deșartă, nici ghicire lingușitoare în casa lui Israel. 25Căci eu, Domnul, voi vorbi și cuvântul pe care‐l voi spune
eu se va face și nu va mai întârzia. Căci în zilele voastre, o, casă răsculătoare, voi vorbi cuvântul și‐l voi împlini, zice Domnul Dumnezeu. 26Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 27Fiu al omului
, iată cei din casa lui Israel zic: Vedenia pe care o vede el este pentru zile multe și prorocește de vremuri
depărtate. 28De aceea
zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Niciunul din cuvintele mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care l‐am vorbit se va face, zice Domnul Dumnezeu.
Împotriva prorocilor mincinoși
131Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, prorocește împotriva prorocilor lui Israel care prorocesc și zi celor ce
prorocesc din inima
23.16,26
lor: Ascultați cuvântul Domnului! 3Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de prorocii nebuni care umblă după duhul lor și n‐au văzut nimic! 4Israele, prorocii tăi sunt ca șacalii
în locuri pustii. 5Nu
v‐ați suit în spărturi, nici n‐ați ridicat zidul în jurul casei lui Israel ca să stea la luptă în ziua Domnului. 6Au văzut
deșertăciune și ghiciri mincinoase acei ce zic: Domnul zice! și Domnul nu i‐a trimis. Și au făcut pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. 7Oare n‐ați văzut o vedenie deșartă și n‐ați vorbit ghicire mincinoasă când ziceți: Domnul zice! și eu n‐am vorbit nicidecum? 8De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că vorbiți deșertăciune și vedeți minciuni, de aceea iată, sunt împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu. 9Și mâna mea va fi împotriva prorocilor care văd deșertăciune și ghicesc minciuni. Ei nu vor fi în sfătuirea poporului meu și nu vor
fi scriși în cartea
casei lui Israel și nu vor intra în țara lui Israel. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 10Pentru că da, pentru că au amăgit pe poporul meu, zicând: Pace
8.11
! și nu este pace. Și unul zidește un zid și iată alții îl tencuiesc
cu albeală. 11Spune celor ce l‐au tencuit cu albeală că va cădea. Va fi o ploaie
ce va turna și voi, pietre mari de grindină, veți cădea și un vânt cu vifor îl va rupe. 12Și iată, după ce zidul va fi căzut, oare nu vi se va zice: Unde este albeala cu care ați tencuit? 13De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Îl voi rupe cu un vânt cu vifor în mânia mea și în furia mea va fi o ploaie ce va turna și în aprinderea mea pietre de grindină ca să‐l nimicească. 14Și voi surpa zidul pe care l‐ați tencuit cu albeală și‐l voi doborî la pământ și i se vor descoperi temeliile și va cădea și veți fi nimiciți în mijlocul lui. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 15Și îmi voi împlini mânia asupra zidului și asupra celor ce l‐au tencuit cu albeală. Și vă voi zice: Zidul nu mai este, nici cei ce l‐au tencuit, 16adică prorocii lui Israel care prorocesc despre Ierusalim și cei ce văd o vedenie
28.9
de pace pentru el și nu este pace, zice Domnul Dumnezeu. 17Și tu, fiu al omului, îndreaptă‐ți
fața împotriva fiicelor poporului tău care prorocesc
din inima lor și prorocește împotriva lor, 18și zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de femeile care cos perne pentru încheieturile mâinilor și fac mahrame pentru capetele de orice mărime ca să vâneze suflete! Oare veți vâna voi sufletele poporului meu și vă veți păstra în viață sufletele
voastre? 19M‐ați pângărit în poporul meu pentru mâini
pline de orz și pentru bucăți de pâine, ca să ucideți sufletele care n‐ar trebui să moară și să păstrați vii sufletele care n‐ar trebui să trăiască, mințind pe poporul meu care ascultă minciuni. 20De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, eu sunt împotriva pernelor voastre cu care vânați sufletele ca să le faceți să zboare, și le voi rupe din brațele voastre; și voi lăsa sufletele să fugă, sufletele pe care le vânați ca să le faceți să zboare. 21Și voi rupe mahramele voastre și voi scăpa pe poporul meu din mâna voastră și ei nu vor mai fi în mâna voastră ca să fie vânați. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 22Pentru că ați întristat cu minciună inima celui drept pe care eu nu l‐am întristat și ați întărit
mâinile celui rău, ca să nu se întoarcă de la calea sa cea rea ca să‐și mântuiască viața: 23de aceea nu veți
mai vedea deșertăciune și nu veți mai ghici ghiciri și voi scăpa pe poporul meu din mâna voastră. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul.
