131Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, prorocește împotriva prorocilor lui Israel care prorocesc și zi celor ce
prorocesc din inima
23.16,26
lor: Ascultați cuvântul Domnului! 3Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de prorocii nebuni care umblă după duhul lor și n‐au văzut nimic! 4Israele, prorocii tăi sunt ca șacalii
în locuri pustii. 5Nu
v‐ați suit în spărturi, nici n‐ați ridicat zidul în jurul casei lui Israel ca să stea la luptă în ziua Domnului. 6Au văzut
deșertăciune și ghiciri mincinoase acei ce zic: Domnul zice! și Domnul nu i‐a trimis. Și au făcut pe oameni să tragă nădejde că se va împlini cuvântul lor. 7Oare n‐ați văzut o vedenie deșartă și n‐ați vorbit ghicire mincinoasă când ziceți: Domnul zice! și eu n‐am vorbit nicidecum? 8De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că vorbiți deșertăciune și vedeți minciuni, de aceea iată, sunt împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu. 9Și mâna mea va fi împotriva prorocilor care văd deșertăciune și ghicesc minciuni. Ei nu vor fi în sfătuirea poporului meu și nu vor
fi scriși în cartea
casei lui Israel și nu vor intra în țara lui Israel. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 10Pentru că da, pentru că au amăgit pe poporul meu, zicând: Pace
8.11
! și nu este pace. Și unul zidește un zid și iată alții îl tencuiesc
cu albeală. 11Spune celor ce l‐au tencuit cu albeală că va cădea. Va fi o ploaie
ce va turna și voi, pietre mari de grindină, veți cădea și un vânt cu vifor îl va rupe. 12Și iată, după ce zidul va fi căzut, oare nu vi se va zice: Unde este albeala cu care ați tencuit? 13De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Îl voi rupe cu un vânt cu vifor în mânia mea și în furia mea va fi o ploaie ce va turna și în aprinderea mea pietre de grindină ca să‐l nimicească. 14Și voi surpa zidul pe care l‐ați tencuit cu albeală și‐l voi doborî la pământ și i se vor descoperi temeliile și va cădea și veți fi nimiciți în mijlocul lui. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 15Și îmi voi împlini mânia asupra zidului și asupra celor ce l‐au tencuit cu albeală. Și vă voi zice: Zidul nu mai este, nici cei ce l‐au tencuit, 16adică prorocii lui Israel care prorocesc despre Ierusalim și cei ce văd o vedenie
28.9
de pace pentru el și nu este pace, zice Domnul Dumnezeu. 17Și tu, fiu al omului, îndreaptă‐ți
fața împotriva fiicelor poporului tău care prorocesc
din inima lor și prorocește împotriva lor, 18și zi: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de femeile care cos perne pentru încheieturile mâinilor și fac mahrame pentru capetele de orice mărime ca să vâneze suflete! Oare veți vâna voi sufletele poporului meu și vă veți păstra în viață sufletele
voastre? 19M‐ați pângărit în poporul meu pentru mâini
pline de orz și pentru bucăți de pâine, ca să ucideți sufletele care n‐ar trebui să moară și să păstrați vii sufletele care n‐ar trebui să trăiască, mințind pe poporul meu care ascultă minciuni. 20De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, eu sunt împotriva pernelor voastre cu care vânați sufletele ca să le faceți să zboare, și le voi rupe din brațele voastre; și voi lăsa sufletele să fugă, sufletele pe care le vânați ca să le faceți să zboare. 21Și voi rupe mahramele voastre și voi scăpa pe poporul meu din mâna voastră și ei nu vor mai fi în mâna voastră ca să fie vânați. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 22Pentru că ați întristat cu minciună inima celui drept pe care eu nu l‐am întristat și ați întărit
mâinile celui rău, ca să nu se întoarcă de la calea sa cea rea ca să‐și mântuiască viața: 23de aceea nu veți
mai vedea deșertăciune și nu veți mai ghici ghiciri și voi scăpa pe poporul meu din mâna voastră. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul.
141Și unii din bătrânii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 3Fiu al omului, bărbații aceștia și‐au ridicat idolii în inima lor și și‐au pus înaintea feței lor piatra de poticnire
a nelegiuirii lor: să fiu
eu întrebat de ei? 4De aceea vorbește‐le și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel care își va ridica idoli în inima sa și va pune piatra de poticnire a nelegiuirii sale înaintea feței sale și va veni la proroc, eu, Domnul, îi voi răspunde în aceasta, după mulțimea idolilor săi: 5ca să prind casa lui Israel în însăși inima sa, căci toți s‐au înstrăinat de la mine prin idolii lor. 6De aceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Întoarceți‐vă și abateți‐vă de la idolii voștri și întoarceți‐vă fețele de la toate urâciunile voastre. 7Căci orice om din casa lui Israel și dintre străinii de loc care stau vremelnic în Israel care se va despărți de mine și își va ridica idolii în inimă și va pune piatra de poticnire a nelegiuirii sale înaintea feței sale și va veni la proroc ca să mă întrebe prin el, eu, Domnul, îi voi răspunde prin mine. 8Și îmi voi pune
20.3,5,6Ier. 44.11
fața împotriva omului aceluia și‐l voi face de groază, un semn
, și de pomină. și‐l voi stârpi din mijlocul poporului meu; și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 9Și dacă prorocul va fi amăgit și va vorbi un cuvânt, eu, Domnul, am amăgit
pe prorocul acela: și‐mi voi întinde mâna împotriva lui și‐l voi nimici din mijlocul poporului meu Israel. 10Și vor purta nelegiuirea lor; nelegiuirea prorocului va fi ca nelegiuirea celui ce întreabă; 11pentru ca să nu se mai abată
de la mine casa lui Israel și să nu se mai facă necurați cu toate fărădelegile lor. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu, zice Domnul Dumnezeu.
12Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 13Fiu al omului, când o țară va păcătui împotriva mea lucrând necredincioșie și‐mi voi întinde mâna asupra ei și voi sfărâma toiagul
pâinii ei și voi trimite asupra ei foametea și voi stârpi și om și dobitoc din ea, 14chiar dacă ar fi
11.14
14.11
în ea acești trei bărbați, Noe, Daniel și Iov, ei și‐ar scăpa numai sufletele lor prin dreptatea
lor, zice Domnul Dumnezeu. 15Dacă voi face să treacă prin țară fiare rele
și o vor lipsi de popor și va ajunge pustie încât nimeni să nu poată trece prin ea din pricina fiarelor, 16chiar dacă ar fi acești
trei bărbați în ea, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fii, nici pe fete: numai ei ar fi scăpați și țara va fi o pustie. 17Sau dacă voi
aduce sabia asupra țării aceleia și voi zice: Sabie, treci prin țară. Și voi stârpi
din ea pe om și dobitoc, 18și
ar fi acești trei bărbați în ea, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fii, nici pe fete, ci numai ei înșiși ar fi scăpați. 19Sau dacă voi trimite ciumă
în țara aceea și îmi voi vărsa
asupra ei mânia în sânge ca să stârpesc din ea pe om și dobitoc, 20și ar fi
în ea Noe, Daniel și Iov, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fiu, nici pe fată; numai sufletul lor însuși l‐ar scăpa prin dreptatea lor. 21Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Cu cât mai mult, când voi trimite
asupra Ierusalimului cele patru judecăți cumplite ale mele: sabia și foametea și fiarele rele și ciuma, ca să stârpesc din el pe om și dobitoc! 22Dar iată, vor rămâne
în el cei ce scapă, care vor fi scoși din el: fii și fete. Iată, ei vor ieși la voi și veți vedea calea
lor și faptele lor; și veți fi mângâiați pentru răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului cu privire la tot ce am adus asupra lui. 23Și ei vă vor mângâia când veți vedea calea lor și faptele lor; și veți cunoaște că nu fără
cuvânt am făcut tot ce am făcut în el, zice Domnul Dumnezeu.
151Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, ce este lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este între copacii pădurii? 3Oare se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Oare vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? 4Iată, se dă focului
spre mâncare: focul îi mănâncă amândouă capetele și mijlocul i se pârlește; oare este el bun pentru vreun lucru? 5Iată, când era întreg nu s‐a făcut niciun lucru din el; cu cât mai puțin se va mai face vreun lucru din el când l‐a mâncat focul și este pârlit! 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de viță între copacii pădurii, pe care l‐am dat spre mâncare focului, așa voi da pe locuitorii Ierusalimului. 7Și îmi voi îndrepta fața
împotriva lor: vor ieși
din foc, dar focul îi va mânca. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul când îmi voi îndrepta fața împotriva lor 8și voi preface țara într‐o pustie, căci au făptuit fărădelege, zice Domnul Dumnezeu.