Împotriva celor ce se alipesc de idoli
141Și unii din bătrânii lui Israel au venit la mine și au șezut înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 3Fiu al omului, bărbații aceștia și‐au ridicat idolii în inima lor și și‐au pus înaintea feței lor piatra de poticnire
a nelegiuirii lor: să fiu
eu întrebat de ei? 4De aceea vorbește‐le și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Orice om din casa lui Israel care își va ridica idoli în inima sa și va pune piatra de poticnire a nelegiuirii sale înaintea feței sale și va veni la proroc, eu, Domnul, îi voi răspunde în aceasta, după mulțimea idolilor săi: 5ca să prind casa lui Israel în însăși inima sa, căci toți s‐au înstrăinat de la mine prin idolii lor. 6De aceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Întoarceți‐vă și abateți‐vă de la idolii voștri și întoarceți‐vă fețele de la toate urâciunile voastre. 7Căci orice om din casa lui Israel și dintre străinii de loc care stau vremelnic în Israel care se va despărți de mine și își va ridica idolii în inimă și va pune piatra de poticnire a nelegiuirii sale înaintea feței sale și va veni la proroc ca să mă întrebe prin el, eu, Domnul, îi voi răspunde prin mine. 8Și îmi voi pune
20.3,5,6Ier. 44.11
fața împotriva omului aceluia și‐l voi face de groază, un semn
, și de pomină. și‐l voi stârpi din mijlocul poporului meu; și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 9Și dacă prorocul va fi amăgit și va vorbi un cuvânt, eu, Domnul, am amăgit
pe prorocul acela: și‐mi voi întinde mâna împotriva lui și‐l voi nimici din mijlocul poporului meu Israel. 10Și vor purta nelegiuirea lor; nelegiuirea prorocului va fi ca nelegiuirea celui ce întreabă; 11pentru ca să nu se mai abată
de la mine casa lui Israel și să nu se mai facă necurați cu toate fărădelegile lor. Și ei îmi vor fi popor
și eu le voi fi Dumnezeu, zice Domnul Dumnezeu.
Dreptatea pedepselor Domnului
12Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 13Fiu al omului, când o țară va păcătui împotriva mea lucrând necredincioșie și‐mi voi întinde mâna asupra ei și voi sfărâma toiagul
pâinii ei și voi trimite asupra ei foametea și voi stârpi și om și dobitoc din ea, 14chiar dacă ar fi
11.14
14.11
în ea acești trei bărbați, Noe, Daniel și Iov, ei și‐ar scăpa numai sufletele lor prin dreptatea
lor, zice Domnul Dumnezeu. 15Dacă voi face să treacă prin țară fiare rele
și o vor lipsi de popor și va ajunge pustie încât nimeni să nu poată trece prin ea din pricina fiarelor, 16chiar dacă ar fi acești
trei bărbați în ea, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fii, nici pe fete: numai ei ar fi scăpați și țara va fi o pustie. 17Sau dacă voi
aduce sabia asupra țării aceleia și voi zice: Sabie, treci prin țară. Și voi stârpi
din ea pe om și dobitoc, 18și
ar fi acești trei bărbați în ea, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fii, nici pe fete, ci numai ei înșiși ar fi scăpați. 19Sau dacă voi trimite ciumă
în țara aceea și îmi voi vărsa
asupra ei mânia în sânge ca să stârpesc din ea pe om și dobitoc, 20și ar fi
în ea Noe, Daniel și Iov, viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, ei n‐ar scăpa nici pe fiu, nici pe fată; numai sufletul lor însuși l‐ar scăpa prin dreptatea lor. 21Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Cu cât mai mult, când voi trimite
asupra Ierusalimului cele patru judecăți cumplite ale mele: sabia și foametea și fiarele rele și ciuma, ca să stârpesc din el pe om și dobitoc! 22Dar iată, vor rămâne
în el cei ce scapă, care vor fi scoși din el: fii și fete. Iată, ei vor ieși la voi și veți vedea calea
lor și faptele lor; și veți fi mângâiați pentru răul pe care l‐am adus asupra Ierusalimului cu privire la tot ce am adus asupra lui. 23Și ei vă vor mângâia când veți vedea calea lor și faptele lor; și veți cunoaște că nu fără
cuvânt am făcut tot ce am făcut în el, zice Domnul Dumnezeu.
Lemnul de viță netrebuincios
151Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, ce este lemnul de viță mai mult decât alt lemn, mlădița de viță care este între copacii pădurii? 3Oare se va lua din el lemn ca să se facă vreun lucru? Oare vor lua ei din el un cârlig, ca să atârne în el vreo unealtă? 4Iată, se dă focului
spre mâncare: focul îi mănâncă amândouă capetele și mijlocul i se pârlește; oare este el bun pentru vreun lucru? 5Iată, când era întreg nu s‐a făcut niciun lucru din el; cu cât mai puțin se va mai face vreun lucru din el când l‐a mâncat focul și este pârlit! 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Ca lemnul de viță între copacii pădurii, pe care l‐am dat spre mâncare focului, așa voi da pe locuitorii Ierusalimului. 7Și îmi voi îndrepta fața
împotriva lor: vor ieși
din foc, dar focul îi va mânca. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul când îmi voi îndrepta fața împotriva lor 8și voi preface țara într‐o pustie, căci au făptuit fărădelege, zice Domnul Dumnezeu.
Ierusalimul închipuit printr‐o curvă
161Iarăși cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, fă cunoscut
Ierusalimului urâciunile sale 3și zi: Așa zice Domnul Dumnezeu către Ierusalim: Obârșia ta și nașterea
ta este din țara canaanitului. Tatăl
tău a fost amorit și mamă‐ta era hetită. 4Și la nașterea ta, în ziua
în care te‐ai născut, nu ți s‐a tăiat buricul și n‐ai fost scăldată în apă spre curățire; n‐ai fost sărată cu sare; și n‐ai fost înfășată în scutece. 5Niciun ochi nu s‐a îndurat de tine să‐ți facă ceva din acestea, să aibă milă de tine. Ci ai fost aruncată pe câmp deschis, de scârbă către tine în ziua în care te‐ai născut. 6Și eu am trecut pe lângă tine și te‐am văzut tăvălită în sângele tău și ți‐am zis în sângele tău: Trăiește! Da, ți‐am zis în sângele tău: Trăiește! 7Te‐am făcut
mii de mii ca iarba câmpului. Și ai crescut și te‐ai mărit și ai ajuns la podoaba podoabelor. Ți s‐au ridicat țâțele și ți‐a crescut părul, dar erai goală și fără veșminte. 8Și am trecut pe lângă tine și te‐am văzut și iată, vârsta ta era vârsta dragostelor. Și mi‐am întins poalele
peste tine și ți‐am acoperit goliciunea și m‐am jurat ție și am intrat în legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu; și ai ajuns
a mea. 9Și te‐am scăldat în apă și ți‐am spălat de tot sângele de pe tine și te‐am uns cu untdelemn. 10Și te‐am îmbrăcat cu lucru de broderie și te‐am încălțat cu piele de vițel de mare și te‐am încins cu in subțire și te‐am acoperit cu mătase. 11Și te‐am împodobit cu scule și ți‐am pus brățări
pe mâini și o salbă
pe grumaz. 12Și ți‐am pus un inel în nări și cercei în urechi și o cunună frumoasă pe cap. 13Și ai fost împodobită cu aur și argint și veșmintele tale erau de in subțire și de mătase și lucru de broderie. Ai mâncat
floarea făinii și miere și untdelemn și te‐ai făcut foarte, foarte
frumoasă, și ai ajuns la împărăție. 14Și numele
tău a străbătut între neamuri pentru frumusețea ta. Căci era desăvârșită prin podoabele mele pe care le‐am pus pe tine, zice Domnul Dumnezeu. 15Dar tu te‐ai încrezut
în frumusețea ta și ai curvit din pricina numelui tău și ți‐ai
57.8Ier. 2.20
3.2,6,20Osea 1.2
vărsat curviile la orice trecător; a lui erai. 16Și ai
luat din hainele tale și ți‐ai făcut înălțimi împestrițate și ai curvit pe ele, cum nu s‐a întâmplat și nu va mai fi. 17Și ți‐ai luat sculele cele mărețe din aurul și din argintul meu, pe care ți l‐am dat, și ți‐ai făcut chipuri de bărbați și ai curvit cu ele. 18Și ți‐ai luat hainele brodate și le‐ai acoperit și ai pus înaintea lor untdelemnul meu și tămâia mea. 19Și pâinea
mea pe care ți‐am dat‐o, floarea făinii și untdelemnul și mierea cu care te‐am hrănit, le‐ai pus înaintea lor spre miros plăcut. Așa a fost, zice Domnul Dumnezeu. 20Și ai
3523.37
luat pe fiii tăi și pe fiicele tale pe care mi i‐ai născut și i‐ai jertfit lor spre mâncare. Oare prea puțin lucru erau curviile tale 21de ai junghiat și pe copiii mei și i‐ai dat ca să‐i treci prin foc pentru ele? 22Și în toate urâciunile tale și curviile tale nu ți‐ai adus aminte de zilele tinereții
tale, când erai goală
și fără veșminte, când te tăvăleai în sângele tău. 23Și a fost așa: după toată răutatea ta (vai, vai de tine! zice Domnul Dumnezeu), 24ți‐ai zidit
bolte și ți‐ai făcut
3.2
o înălțime la fiecare uliță; 25ți‐ai zidit înălțimea ta la capul
fiecărui drum și ți‐ai făcut frumusețea o urâciune și ți‐ai deschis picioarele la orice trecător și ți‐ai înmulțit curviile. 26Și ai curvit cu fiii Egiptului,
vecinii tăi cei mari la carne; și ți‐ai înmulțit curvia ca să mă mânii. 27De aceea iată, mi‐am întins mâna peste tine și ți‐am împuținat porția ta hotărâtă și te‐am dat în voia celor ce te urau, fiicelor filistenilor,
care se rușinează de calea ta destrăbălată. 28Ai curvit
și cu asirienii. Căci erai nesățioasă; da, ai curvit cu ei și tot nu te‐ai săturat. 29Și ți‐ai înmulțit curvia în țara Canaanului până la Haldea
și nici cu aceasta nu te‐ai săturat. 30Cât de slabă îți este inima, zice Domnul Dumnezeu, de faci toate acestea, lucru de cea mai nerușinată curvă, 31întrucât îți zidești bolți
la capul fiecărui drum și‐ți faci înălțime în fiecare uliță. Și nici ca o curvă n‐ai fost, căci disprețuiești plata. 32O, nevastă preacurvă, care ia pe străini în locul bărbatului ei! 33Tuturor curvelor li se dau daruri; dar
tu îți dai darurile tale tuturor iubiților tăi și‐i dăruiai cu daruri ca să intre la tine din toate părțile pentru curviile tale. 34Și tu ești altfel decât alte femei în curviile tale întrucât nimeni nu s‐a luat după tine să curvească; ci tu dai plată și nu ți se dă plată; deci ești cu totul altfel. 35De aceea, ascultă, curvă, cuvântul Domnului. 36Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă arama ta a fost vărsată și goliciunea ta descoperită prin curviile tale cu iubiții tăi și cu toți idolii urâciunilor tale și pentru sângele
copiilor tăi pe care i‐ai dat lor, 37de aceea, iată, voi aduna
8.10Naum 3.5
pe toți iubiții tăi cu care te‐ai dezmierdat și pe toți câți i‐ai iubit împreună cu toți aceia pe care i‐ai urât. Îi voi aduna împotriva ta de jur împrejur și‐ți voi descoperi goliciunea înaintea lor și‐ți vor vedea toată goliciunea. 38Și te voi judeca cu judecățile femeilor care preacurvesc
și varsă sânge; și voi aduce asupra ta sângele
mâniei și al geloziei! 39Și te voi da în mâna lor: și‐ți vor dărâma bolțile
și‐ți vor nimici înălțimile și te vor dezbrăca
de hainele tale și‐ți vor lua sculele cele mărețe: și te vor lăsa goală și fără veșminte. 40Și vor aduce
o adunătură împotriva ta și te vor ucide cu pietre și te vor
străpunge cu săbiile lor. 41Și‐ți vor arde
52.13
casele cu foc și vor îndeplini judecăți asupra ta
înaintea multor femei; și te voi face să încetezi de a fi curvă
și nici nu vei mai da plată. 42Și‐mi voi potoli
mânia împotriva ta și gelozia mea se va depărta de la tine și mă voi liniști și nu mă voi mai mânia. 43Pentru că nu ți‐ai adus aminte
de zilele tinereții tale, ci m‐ai ațâțat prin toate aceste lucruri: de aceea iată și eu voi aduce
calea ta asupra capului tău, zice Domnul Dumnezeu, și nu vei mai face destrăbălarea aceasta alături de toate urâciunile tale. 44Iată, oricine care se slujește de proverbe va vorbi în proverb împotriva ta, zicând: Cum este mama, așa și fata ei. 45Tu ești fata mamei tale, care s‐a scârbit de bărbatul ei și de copiii săi și ești sora surorilor tale, care s‐au scârbit de bărbații lor și de copiii lor. Mama voastră a fost hetită
și tatăl vostru amorit 46și soră‐ta
cea mare este Samaria care locuiește la stânga ta, ea și fetele ei; și soră‐ta cea mai tânără care locuiește la dreapta ta este Sodoma și fetele ei. 47Și n‐ai umblat în căile lor și n‐ai făcut după urâciunile lor: ci, ca și cum ar fi fost prea puțin, ai fost mai stricată
decât ele în toate căile tale. 48Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu: sora ta Sodoma
11.24
n‐a făcut nici ea și nici fetele ei cum ai făcut tu și fetele tale. 49Iată, aceasta a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: îngâmfare, îndestularea
de pâine și lipsă de grijă era în ea și în fețele ei; și n‐a întărit mâna celui sărac și nevoiaș. 50Și s‐au îngâmfat și au făcut urâciune
18.20
19.5
înaintea mea. Și când
am văzut aceasta, le‐am luat. 51Și Samaria n‐a păcătuit nici cu jumătate din păcatele tale. Ci ți‐ai înmulțit urâciunile mai mult decât ele și ai îndreptățit
pe surorile tale prin toate urâciunile tale pe care le‐ai făcut. 52Și tu, poartă‐ți rușinea ta însuți, întrucât ai judecat pe surorile tale; prin păcatele tale pe care le‐ai făcut mai urâcioase decât ele, ele sunt mai drepte decât tine. Deci rușinează‐te și tu și poartă‐ți rușinea, căci ai îndreptățit pe surorile tale. 53Și voi întoarce
iarăși robia lor, robia Sodomei
și a fetelor sale și robia Samariei și a fetelor ei și robia robiei tale în mijlocul lor; 54ca să‐ți porți rușinea și să te rușinezi pentru tot ce ai făcut, întrucât le ești o mângâiere
. 55Și surorile tale, Sodoma și fetele ei, se vor întoarce în starea lor de mai înainte și Samaria și fetele ei se vor întoarce la starea lor de mai înainte; și tu și fetele tale vă veți întoarce la starea voastră de mai înainte. 56Căci Sodoma, sora ta, n‐a fost pomenită de gura ta în ziua îngâmfării tale, 57mai înainte de a se fi descoperit răutatea ta, ca pe vremea ocării
14.28
fetelor Siriei și a tuturor celor ce o înconjoară, fetele filistenilor
care te disprețuiesc de jur împrejur. 58Ți‐ai purtat
destrăbălarea și urâciunile, zice Domnul. 59Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Îți voi face și eu cum ai făcut tu, care ai disprețuit
jurământul
și ai călcat legământul. 60Totuși îmi voi aduce aminte
de legământul
50.5
meu cu tine, în zilele tinereții tale; și îți voi întări un legământ de veci. 61Atunci îți vei aduce aminte
de căile tale și te vei rușina când vei primi pe surorile tale cele mai mari și pe cele mai mici; și ți le voi da ca fiice
60.4Gal. 4.26
, dar
nu prin legământul tău. 62Și voi întări
legământul meu cu tine și vei cunoaște că eu sunt Domnul; 63ca să‐ți aduci aminte
și să te rușinezi și să nu‐ți mai deschizi
gura de rușine când îți voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.
