191Iar tu ridică plângere
27.2
pentru mai marii lui Israel 2și zi: Ce a fost mamă‐ta? O leoaică. Ședea culcată între lei, și‐a crescut puii în mijlocul puilor de leu. 3Și a crescut pe unul din puii săi. El s‐a făcut leuț
2 Reg. 23.31,32
și s‐a deprins să apuce prada, a mâncat oameni. 4Și neamurile au auzit despre el și l‐au prins în groapa lor și l‐au adus cu verigi de nas în țara Egiptului
. 5Și când a văzut ea că a așteptat și nădejdea ei i s‐a pierdut, a luat un alt
pui și l‐a făcut leuț. 6Și el se suia
și se cobora cu leii; s‐a făcut leuț
și s‐a deprins să apuce prada; a mâncat oameni. 7Și le‐a cunoscut palatele și le‐a pustiit cetățile și țara și toată plinătatea ei a fost pustiită de mugetul răcnetului său. 8Atunci neamurile
s‐au pus împotriva lui din țările din jur și i‐au întins mrejele lor: el a fost prins
în groapa lor. 9Și l‐au pus în cușcă cu verigi de nas și l‐au adus
înaintea împăratului Babilonului; l‐au adus într‐o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții
lui Israel. 10Mamă‐ta
era ca un butuc de vie, în sângele tău, sădită lângă ape; era roditoare
și plină de mlădițe de mulțimea apelor. 11Și avea nuiele tari ca toiegele de domnie ale celor ce domnesc. Și tulpina lui se înălța
între mlădițele tufoase și se vedea prin înălțimea ei, prin mulțimea ramurilor ei. 12Dar a fost smulsă cu furie, a fost aruncată la pământ și vântul
Osea 13.15
de răsărit i‐a uscat roadele, nuielele cele tari s‐au rupt, s‐au uscat; le‐a mistuit focul. 13Și acum este sădită în pustie într‐un pământ sec și uscat. 14Și a ieșit foc
din nuielele ramurilor sale, i‐a mistuit rodul și nu este în ea nicio nuia tare ca să fie toiag de domnie pentru domnire. Aceasta‐i o plângere
și va fi ca plângere.