Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
18

Fiecare moare numai pentru păcatele sale

181Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 2Ce voiți voi care spuneți în țara lui Israel proverbul acesta: Părinții

18.2
Ier. 31.29Plâng. 5.7
au mâncat aguridă și copiilor li s‐au strepezit dinții? 3Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de veți mai întrebuința voi proverbul acesta în Israel! 4Iată, toate sufletele sunt ale mele; precum sufletul tatălui, așa și sufletul
18.4
Vers. 20.
fiului este al meu: sufletul care păcătuiește acela va muri. 5Și dacă un om este drept și face judecată și dreptate: 6și n‐a mâncat pe munți
18.6
Cap. 22.9.
și nu și‐a ridicat ochii la idolii casei lui Israel și n‐a pângărit
18.6
Lev. 18.20
20.10
pe nevasta aproapelui său și nu s‐a apropiat de o femeie care este în
18.6
Lev. 18.19
20.18
despărțirea ei 7și n‐a înșelat
18.7
Ex. 22.21Lev. 19.15
25.14
pe nimeni; a întors datornicului zălogul
18.7
Ex. 22.26Deut. 24.12,13
său, n‐a făcut nicio răpire, a dat
18.7
Deut. 15.7,8Is. 58.7
pâinea sa celui flămând și a îmbrăcat cu haină pe cel gol; 8n‐a dat cu camătă
18.8
Ex. 22.25Lev. 25.36,37Deut. 23.19Neem. 5.7Ps. 15.5
și n‐a luat mai mult decât a dat, și‐a oprit mâna de la nedreptate, a făcut judecată
18.8
Deut. 1.16Zah. 8.16
dreaptă între om și om, 9a umblat în așezămintele mele și a păzit judecățile mele ca să lucreze cu credincioșie: el este drept; va trăi negreșit,
18.9
Cap. 20.11.
zice Domnul Dumnezeu. 10Și dacă naște un fiu care este asupritor, vărsător
18.10
Gen. 9.6Ex. 21.12Num. 35.34
de sânge și face vreunul din aceste lucruri, 11și nu face niciuna din acele datorii; ci a mâncat și pe munți și a pângărit pe nevasta aproapelui său, 12și a înșelat pe sărac și nevoiaș, a făcut răpire, n‐a întors zălogul și și‐a ridicat ochii la idoli, a făcut
18.12
Cap. 8.6, 17.
urâciune; 13a dat cu camătă și a luat mai mult decât a dat: va trăi el oare? Nu va trăi: a făcut toate urâciunile acestea; va muri: sângele
18.13
Lev. 20.9,11‐13,16,27Fapte. 18.6
său va fi asupra lui. 14Dar iată, dacă naște un fiu care vede toate păcatele tatălui său pe care le‐a făcut și se teme și nu face unele ca acestea: 15care n‐a mâncat
18.15
Vers. 6, etc.
pe munți și nu și‐a ridicat ochii la idolii casei lui Israel, n‐a pângărit pe nevasta aproapelui său 16și n‐a înșelat pe nimeni, n‐a luat zălog și n‐a făcut răpire, ci a dat pâinea sa celui flămând și a acoperit cu o haină pe cel gol, 17care și‐a oprit mâna de la cel sărac și n‐a luat camătă sau mai mult decât a dat, a făcut judecățile mele, a umblat în așezămintele mele: el nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său: va trăi negreșit. 18Dar tatăl său, fiindcă a apăsat foarte mult, a făcut răpire de la fratele său și a făcut în mijlocul poporului său ce nu era bine: iată, el va
18.18
Cap. 3.18.
muri în nelegiuirea sa. 19Și voi ziceți: Ce? De ce
18.19
Ex. 20.5Deut. 5.92 Reg. 23.26
24.3,4
nu poartă fiul nelegiuirea tatălui? Dacă fiul a făcut judecată și dreptate și a păzit toate așezămintele mele și le‐a făcut, el va trăi negreșit. 20Sufletul
18.20
Vers. 4.
care păcătuiește, acela va muri. Fiul
18.20
Deut. 24.162 Reg. 14.62 Cron. 25.4Ier. 31.29,30
nu va purta nelegiuirea tatălui, nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului: dreptatea
18.20
Is. 3.10,11
celui drept va fi asupra lui și răutatea
18.20
Rom. 2.9
celui rău va fi asupra lui. 21Dar dacă
18.21
Vers. 27. Cap. 33.12, 19.
cel rău se va întoarce de la toate păcatele sale pe care le‐a făcut și va păzi toate așezămintele mele și va face judecată și dreptate, va trăi negreșit, nu va muri. 22Niciuna
18.22
Cap. 33.16.
din fărădelegile lui pe care le‐a făcut nu i se vor aminti împotriva lui; va trăi în dreptatea lui pe care a făcut‐o. 23Oare îmi place
18.23
Vers. 32. Cap. 33.11.
mie de moartea celui rău? zice Domnul Dumnezeu. Oare nu de întoarcerea lui de la calea lui ca să trăiască? 24Și când
18.24
Cap. 3.20, 33.12, 13, 18.
cel drept se va abate de la dreptatea lui și va făptui nelegiuirea și va face după toate urâciunile pe care le face cel rău, va trăi el oare? Niciuna din faptele lui drepte
18.24
2 Pet. 2.20
pe care le‐a făcut nu se va aminti; în necredincioșia lui pe care a lucrat‐o și în păcatul lui cu care a păcătuit, în ele va muri. 25Și voi ziceți: Calea
18.25
Vers. 29. Cap. 38.17, 20.
Domnului nu este dreaptă. Ascultă acum, casă a lui Israel: Oare calea mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt nedrepte? 26Când
18.26
Vers. 24.
cel drept se abate de la dreptatea sa și face nelegiuire și moare pentru ea, va muri în nelegiuirea sa pe care a făcut‐o. 27Și când
18.27
Vers. 21.
cel rău se abate de la răutatea sa pe care a făcut‐o și face judecată și dreptate, el își va ține sufletul în viață. 28Fiindcă
18.28
Vers. 14.
ia seama și se abate de la toate fărădelegile sale pe care le‐a făcut, va trăi, nu va muri. 29Dar casa
18.29
Vers. 25.
lui Israel zice: Calea Domnului nu este dreaptă! O, casă a lui Israel, oare calea mea nu este dreaptă? Oare nu căile voastre sunt nedrepte? 30De aceea
18.30
Cap. 7.3;
vă voi judeca pe fiecare după căile sale, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceți‐vă
18.30
Mat. 3.2Ap. 2.5
și abateți‐vă de la toate fărădelegile voastre și nelegiuirea nu vă va fi o piatră de poticnire. 31Lepădați
18.31
Ef. 4.22,23
de la voi toate fărădelegile voastre pe care le‐ați făcut și faceți‐vă o inimă
18.31
Ier. 32.3936
nouă și un duh nou; căci pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israel? 32Căci eu n‐am plăcere
18.32
Plâng. 32 Pet. 3.9
de moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu, de aceea întoarceți‐vă și trăiți.

19

Israel o leoaică jelitoare și un butuc de viță

191Iar tu ridică plângere

19.1
Cap. 26.17;
pentru mai marii lui Israel 2și zi: Ce a fost mamă‐ta? O leoaică. Ședea culcată între lei, și‐a crescut puii în mijlocul puilor de leu. 3Și a crescut pe unul din puii săi. El s‐a făcut leuț
19.3
Vers. 6.
și s‐a deprins să apuce prada, a mâncat oameni. 4Și neamurile au auzit despre el și l‐au prins în groapa lor și l‐au adus cu verigi de nas în țara Egiptului
19.4
2 Reg. 232 Cron. 36.4Ier. 22.11,12
. 5Și când a văzut ea că a așteptat și nădejdea ei i s‐a pierdut, a luat un alt
19.5
2 Reg. 23.34
pui și l‐a făcut leuț. 6Și el se suia
19.6
Ier. 22.13‐17
și se cobora cu leii; s‐a făcut leuț
19.6
Vers. 3.
și s‐a deprins să apuce prada; a mâncat oameni. 7Și le‐a cunoscut palatele și le‐a pustiit cetățile și țara și toată plinătatea ei a fost pustiită de mugetul răcnetului său. 8Atunci neamurile
19.8
2 Reg. 24.2
s‐au pus împotriva lui din țările din jur și i‐au întins mrejele lor: el a fost prins
19.8
Vers. 4.
în groapa lor. 9Și l‐au pus în cușcă cu verigi de nas și l‐au adus
19.9
2 Cron. 36.6Ier. 22.18
înaintea împăratului Babilonului; l‐au adus într‐o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții
19.9
Cap. 6.2.
lui Israel. 10Mamă‐ta
19.10
Cap. 17.6.
era ca un butuc de vie, în sângele tău, sădită lângă ape; era roditoare
19.10
Deut. 8.7,8,9
și plină de mlădițe de mulțimea apelor. 11Și avea nuiele tari ca toiegele de domnie ale celor ce domnesc. Și tulpina lui se înălța
19.11
Cap. 31.3. Dan. 4.41.
între mlădițele tufoase și se vedea prin înălțimea ei, prin mulțimea ramurilor ei. 12Dar a fost smulsă cu furie, a fost aruncată la pământ și vântul
19.12
Cap. 17.10.
de răsărit i‐a uscat roadele, nuielele cele tari s‐au rupt, s‐au uscat; le‐a mistuit focul. 13Și acum este sădită în pustie într‐un pământ sec și uscat. 14Și a ieșit foc
19.14
Jud. 9.152 Reg. 24.20
din nuielele ramurilor sale, i‐a mistuit rodul și nu este în ea nicio nuia tare ca să fie toiag de domnie pentru domnire. Aceasta‐i o plângere
19.14
Plâng. 4.20
și va fi ca plângere.

20

Neascultarea lui Israel în trecut și acum

201Și a fost așa: în anul al șaptelea, în luna a cincea, la zece ale lunii, unii din bătrânii

20.1
Cap. 8.1;
lui Israel au venit să întrebe pe Domnul și au șezut înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 3Fiu al omului, vorbește bătrânilor lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Ați venit să mă întrebați? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de
20.3
Vers. 31. Cap. 14.3.
voi fi întrebat de voi! 4Îi vei judeca tu, îi vei judeca
20.4
Cap. 22.2;
tu, fiu al omului? Fă‐le cunoscut
20.4
Cap. 16.2.
urâciunile părinților lor. 5Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când am
20.5
Ex. 6.7Deut. 7.6
ales pe Israel și mi‐am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și m‐am făcut cunoscut lor în țara Egiptului, când mi‐am ridicat
20.5
Ex. 3.8
4.31Deut. 4.34
mâna spre ei zicând: Eu sunt
20.5
Ex. 20.2
Domnul Dumnezeul vostru! 6În ziua aceea mi‐am înălțat mâna spre ei că‐i voi duce
20.6
Ex. 3.8,17Deut. 8.7,8,9Ier. 32.22
din țara Egiptului, într‐o țară pe care mi‐am aruncat ochii pentru ei, în care curge lapte și miere, care este slava
20.6
Ps. 48.2Dan. 8.9
11.16,41Zah. 7.14
tuturor țărilor. 7Și le‐am zis: Lepădați
20.7
Cap. 18.31.
fiecare urâciunile
20.7
2 Cron. 15.8
ochilor voștri și nu vă spurcați cu idolii
20.7
Lev. 17.7
18.3Deut. 29.16,17,18Ios. 24.14
Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 8Dar ei s‐au răsculat împotriva mea și n‐au voit să mă asculte. Niciunul din ei n‐a lepădat urâciunile ochilor săi și n‐a părăsit idolii Egiptului. Atunci am zis: Îmi voi vărsa furia
20.8
Cap. 7.8. Vers. 13.21.
asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia asupra lor în mijlocul țării Egiptului. 9Dar am lucrat pentru
20.9
Ex. 32.12Num. 14.13Deut. 9.28
numele meu, ca să nu se pângărească înaintea neamurilor între care erau, înaintea cărora m‐am făcut cunoscut lor; am lucrat, scoțându‐i din țara Egiptului. 10Și i‐am scos
20.10
Ex. 13.18
din țara Egiptului și i‐am adus în pustie 11și le‐am dat
20.11
Deut. 4.8Neem. 9.13,14Ps. 147.19,20
așezămintele mele și le‐am făcut cunoscut judecățile mele, pe care
20.11
Lev. 18.5Rom. 10.5Gal. 3.12
dacă le va face omul va trăi prin ele. 12Și le‐am dat încă și sabatele mele
20.12
Ex. 20.8
31.1335.2Deut. 5.12Neem. 9.14
ca să fie un semn între mine și ei ca să cunoască ei că eu sunt Domnul care‐i sfințește. 13Dar casa lui Israel s‐a răsculat împotriva mea
20.13
Num. 14.22Ps. 78.40
95.8,9,10
în pustie: n‐au umblat în așezămintele mele și au disprețuit judecățile
20.13
Prov. 1.25
mele pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele. Și au pângărit
20.13
Ex. 16.27
foarte mult sabatele mele. Atunci am zis: Îmi voi vărsa mânia asupra lor în pustie
20.13
Num. 14.29
26.65Ps. 106.23
ca să‐i nimicesc. 14Dar am lucrat pentru
20.14
Vers. 9.22.
numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora i‐am scos. 15Și iată, mi‐am ridicat
20.15
Num. 14.28Ps. 95.11
106.26
mâna spre ei în pustie că nu‐i voi aduce în țara pe care le‐am dat‐o, în care curge lapte și miere, care este slava
20.15
Vers. 6.
tuturor țărilor; 16pentru că
20.16
Vers. 13.24.
au lepădat judecățile mele și n‐au umblat în așezămintele mele și au pângărit sabatele mele. Căci inima
20.16
Num. 15.39Ps. 78.37Amos 5.25,26Fapte. 7.42,43
lor umbla după idolii lor. 17Dar ochiul meu i‐a cruțat
20.17
Ps. 78.38
ca să nu‐i stric și nu i‐am nimicit în pustie. 18Și am zis copiilor lor în pustie: Nu umblați în așezămintele părinților voștri și nu păziți judecățile lor și nu vă spurcați cu idolii lor. 19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați
20.19
Deut. 5.32,33
6
7
8
10
11
12
în așezămintele mele și păziți judecățile mele și faceți‐le. 20Și sfințiți
20.20
Ier. 17.22
sabatele mele și ele să fie un semn între mine și voi, ca să cunoașteți că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 21Dar copiii s‐au sculat
20.21
Num. 25.1,2Deut. 9.23,24
31.27
împotriva mea, n‐au umblat în așezămintele mele și n‐au păzit judecățile mele ca să le facă, pe care
20.21
Vers. 11.13.
dacă le va face omul, va trăi prin ele; au pângărit sabatele mele. Și am zis: Îmi voi vărsa
20.21
Vers. 8.13.
furia asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia împotriva lor în pustie. 22Dar mi‐am oprit mâna
20.22
Ps. 78.38
și am lucrat pentru
20.22
Vers. 9.14.
numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora îi scosesem. 23Mi‐am ridicat iară și mâna spre ei în pustie că îi voi împrăștia
20.23
Lev. 26.33Deut. 28.64Ps. 106.27Ier. 15.4
printre neamuri și‐i voi risipi prin țări; 24pentru că n‐au făcut
20.24
Vers. 13.16.
judecățile mele și au lepădat așezămintele mele și au pângărit sabatele mele și ochii
20.24
Cap. 6.9.
lor au fost după idolii părinților lor. 25Și le‐am dat și eu așezăminte
20.25
Ps. 81.12Rom. 1.242 Tes. 2.11
care nu erau bune și judecăți prin care să nu trăiască. 26Și i‐am lăsat să se spurce cu înseși darurile lor, întrucât au trecut prin foc
20.26
2 Reg. 17.17
21.62 Cron. 28.3
33.6Ier. 32.35
pe toți cei ce deschid pântecele ca să‐i pustiesc, ca să cunoască
20.26
Cap. 6.7.
ei că eu sunt Domnul. 27De aceea, fiu al omului, vorbește casei lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Și în aceasta m‐au hulit
20.27
Rom. 2.24
părinții voștri, fiindcă au lucrat cu necredincioșie împotriva mea. 28După ce i‐am dus în țara pentru care îmi ridicasem mâna mea că le‐o voi da, au văzut
20.28
Is. 57.5
orice înălțime și orice copac tufos și și‐au jertfit acolo jertfele și acolo și‐au pus întărâtarea darului
20.28
Cap. 16.19.
lor și acolo și‐au făcut mirosul lor cel plăcut și acolo și‐au turnat darurile lor de băutură. 29Atunci le‐am zis: Ce este înălțimea la care mergeți? Și i s‐a pus numele Bama până astăzi.

Pedepse și făgăduințe

30De aceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă spurcați oare după căile părinților voștri și curviți după urâciunile lor? 31Și când aduceți darurile

20.31
Vers. 26.
voastre, când treceți pe fiii voștri prin foc, vă spurcați oare cu toți idolii voștri până astăzi? Și eu să fiu
20.31
Vers. 3.
întrebat de voi, casă a lui Israel? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de voi mai fi întrebat de voi. 32Și ce vi
20.32
Cap. 11.5.
se suie în gând nu va fi, când ziceți: Vom fi ca neamurile, ca familiile țărilor, slujind lemnului și pietrei. 33Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de nu voi domni peste voi cu mână puternică și cu braț întins
20.33
Ier. 21.5
și cu mânie vărsată. 34Și de nu vă voi scoate dintre popoare și nu vă voi aduna din țările unde sunteți împrăștiați, cu mână puternică și cu braț întins și cu mânie vărsată, 35și de nu vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo
20.35
Ier. 2.9,35
voi intra la judecată cu voi față în față! 36Cum am intrat la
20.36
Num. 14.21,22,23,28,29
judecată cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa voi intra la judecată cu voi, zice Domnul Dumnezeu. 37Și vă voi trece
20.37
Lev. 27.32Ier. 33.13
pe sub toiag și vă voi aduce în legătura legământului. 38Și voi curăți
20.38
Cap. 34.17, 20.
dintre voi pe cei răsculători și pe cei ce se fac vinovați împotriva mea; îi voi scoate din țara în care stau ei vremelnic și nu vor intra
20.38
Ier. 44.14
în țara lui Israel. Și veți cunoaște
20.38
Cap. 6.7;
că eu sunt Domnul. 39Și voi, casă a lui Israel, așa zice Domnul Dumnezeu: Mergeți, slujiți
20.39
Jud. 10.14Ps. 81.12Amos 4.4
fiecare idolilor săi și de acum înainte, dacă niciunul din voi nu voiți să mă ascultați! Dar nu veți mai pângări
20.39
Is. 1.13
numele meu cel sfânt cu darurile voastre și cu idolii voștri. 40Căci în muntele meu
20.40
Is. 2.2,3Mica 4.1
cel sfânt, în muntele înălțimii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, acolo îmi va sluji toată casa lui Israel în țară; acolo îi
20.40
Is. 56.7
60.7Zah. 8.20Mal. 3.4Rom. 12.1
voi primi și acolo voi cere darurile voastre ridicate și pârga darurilor voastre cu toate lucrurile sfinte ale voastre. 41Vă voi primi ca un miros
20.41
Ef. 5.2Fil. 4.18
plăcut când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și voi fi sfințit în voi înaintea neamurilor. 42Și
20.42
Vers. 38.44. Cap. 36.23;
veți cunoaște că eu sunt Domnul când
20.42
Cap. 11.17;
vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pentru care mi‐am ridicat mâna că o voi da părinților voștri. 43Și acolo
20.43
Cap. 16.61.
vă veți aduce aminte de căile voastre și de toate faptele cu care v‐ați spurcat. Și vă veți scârbi
20.43
Lev. 26.39Osea 5.15
de voi înșivă pentru toate relele pe care le‐ați făcut. 44Și veți cunoaște
20.44
Vers. 38. Cap. 24.24.
că eu sunt Domnul când vă voi face pentru
20.44
Cap. 36.22.
numele meu, nu după căile voastre cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. 45Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 46Fiu al omului
20.46
Cap. 6.2;
, pune‐ți fața spre miazăzi și picură cuvântul tău împotriva miazăzilei și prorocește împotriva pădurii din câmpul de miazăzi. 47Și zi pădurii de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului! Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aprinde
20.47
Ier. 21.14
un foc în tine și va mistui în tine orice
20.47
Lc. 23.31
copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu se va stinge și toate fețele de la miazăzi
20.47
Cap. 21.4.
și până la miazănoapte vor fi arse de ea. 48Și toată carnea va vedea, că eu, Domnul, am aprins‐o. Nu se va stinge. 49Atunci am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: Oare nu vorbește el pilde?