Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
1

Arătarea slavei lui Dumnezeu

11Și a fost așa: în anul al treizecilea, în luna a patra, la cinci ale lunii, pe când eram în robie lângă

1.1
Vers. 3. Cap. 3.15, 23;
râul Chebar, s‐au deschis
1.1
Mat. 3.16Fapte. 7.56
10.11Ap. 19.11
cerurile și am văzut vedenii
1.1
Cap. 8.3.
de la Dumnezeu. 2În ziua a cincea a lunii, care era în anul al cincilea al robiei
1.2
2 Reg. 24.12,15
împăratului Ioiachin, 3cuvântul Domnului a fost către Ezechiel, preotul, fiul lui Buzi, în țara haldeilor, lângă râul Chebar; și mâna
1.3
1 Reg. 18.462 Reg. 3.158.1
Domnului a fost acolo asupra lui. 4Și am văzut și iată un vârtej de vânt
1.4
Ier. 1.14
4.6
6.1
venea de la miazănoapte
1.4
Ier. 23.19
25.32
, un nor mare și un foc înlănțuindu‐se; și în jurul lui era o strălucire și din mijlocul lui parcă ar fi fost aramă lucitoare din mijlocul focului. 5Și din mijlocul
1.5
Ap. 4.6
lui ieșea asemănarea a patru făpturi vii. Și aceasta era înfățișarea
1.5
Cap. 10.8, etc.
lor: aveau asemănare
1.5
Vers. 10. Cap. 10.14, 21.
de om. 6Și fiecare avea patru fețe și fiecare din ele avea patru aripi. 7Și picioarele lor erau picioare drepte; și talpa picioarelor lor era ca talpa copitei vițelului și scânteiau
1.7
Dan. 10.6Ap. 1.15
ca arama strălucitoare. 8Și aveau mâini
1.8
Cap. 10.8, 21.
de om sub aripile lor la cele patru laturi ale lor; și toate patru aveau fețe și aripi. 9Aripile
1.9
Vers. 11.
lor erau prinse una de alta; nu se întorceau când mergeau
1.9
Vers. 12. Cap. 10.11.
; fiecare mergea drept înainte. 10Cât pentru asemănarea
1.10
Ap. 4.7
fețelor lor, aveau fața de om; și toate patru aveau
1.10
Num. 2.10
fața de leu la dreapta; și toate
1.10
Num. 2.3
patru aveau fața de bou la stânga
1.10
Num. 2.18
; toate patru aveau și o
1.10
Num. 2.25
față de vultur. 11Și fețele lor și aripile lor erau despărțite sus; două aripi la fiecare erau prinse una de alta și două
1.11
Is. 6.2
le acopereau trupurile. 12Și mergeau fiecare
1.12
Vers. 9. Cap. 10.22.
drept înainte; mergeau
1.12
Vers. 20.
încotro avea duhul să meargă; nu se
1.12
Vers. 9.17.
întorceau când mergeau. 13Cât despre asemănarea făpturilor vii, înfățișarea lor era asemenea cărbunilor de foc aprinși, ca înfățișarea făcliilor
1.13
Ap. 4.5
; focul se suia și se cobora printre făpturile vii și focul strălucea și din foc ieșeau fulgere. 14Și făpturile vii alergau
1.14
Zah. 4.10
și se întorceau ca înfățișarea unei brazde de fulger
1.14
Mat. 24.27
. 15Și am văzut făpturile vii și iată, era o roată
1.15
Cap. 10.9.
pe pământ lângă făpturile vii, pentru fiecare din cele patru fețe ale lor. 16Înfățișarea
1.16
Cap. 10.9, 10.
roatelor și lucrul lor era ca de hrisolit
1.16
Dan. 10.6
; și toate patru aveau o singură asemănare; și înfățișarea lor și lucrul lor erau ca și cum ar fi o roată în mijlocul unei roți. 17Când mergeau
1.17
Vers. 12.
, mergeau pe cele patru laturi ale lor: nu se învârteau când mergeau. 18Iar obezile lor erau înalte și îngrozitoare; și toate patru aveau obezile lor pline de ochi
1.18
Cap. 10.12.
de jur împrejur. 19Și când mergeau
1.19
Cap. 10.16, 17.
făpturile vii, mergeau și roatele lângă ele: și când făpturile vii se înălțau de la pământ, se înălțau și roatele. 20Ori
1.20
Vers. 12.
încotro avea duhul să meargă, ele mergeau; într‐acolo avea duhul să meargă; și roatele se înălțau lângă ele; căci
1.20
Cap. 10.17.
duhul făpturilor vii era în roți. 21Când
1.21
Vers. 19.20. Cap. 10.71.
mergeau acelea, mergeau și acestea; și când stăteau acelea, stăteau și acestea; și când acelea se înălțau de la pământ, roatele se înălțau lângă ele; căci duhul făpturilor vii era în roți. 22Și deasupra capului făpturii vii era asemănarea unei întinderi
1.22
Cap. 10.1.
ca cristalul îngrozitor de privit, întinsă peste capetele lor deasupra. 23Și dedesubtul întinderii aripile lor erau drepte, una către cealaltă: fiecare avea două care acopereau de partea asta și fiecare avea două care acopereau de partea ceea, trupurile lor. 24Și când
1.24
Cap. 10.5.
mergeau, am auzit vuietul aripilor lor, ca
1.24
Cap. 43.2.
vuietul de ape mari, ca glasul
1.24
Iov 37.4,5Ps. 29.3,4
68.33
celui Atotputernic, un vuiet de zarvă ca vuietul unei oștiri; când stăteau, își lăsau aripile în jos. 25Și un glas era deasupra întinderii care era peste capetele lor: când stăteau, își lăsau aripile în jos. 26Și deasupra
1.26
Cap. 10.1.
întinderii care era peste capetele lor era asemănarea unui scaun de domnie ca
1.26
Ex. 24.10
înfățișarea unei pietre de safir: și pe asemănarea scaunului de domnie era o asemănare ca înfățișarea unui om deasupra lui pe el. 27Și am
1.27
Cap. 8.2.
văzut parcă era aramă lucitoare, ca înfățișarea unui foc, înăuntrul ei, de jur împrejur, de la înfățișarea coapselor lui și în sus; și de la înfățișarea coapselor lui și în jos am văzut ca înfățișarea unui foc; și era o strălucire de jur împrejur. 28Ca înfățișarea curcubeului
1.28
Ap. 4.3
10.1
care este în nor pe o zi de ploaie, așa era înfățișarea strălucirii de jur împrejur. Aceasta
1.28
Cap. 3.23;
era înfățișarea asemănării slavei Domnului. Și când am văzut‐o, am
1.28
Cap. 3.23.
căzut pe fața mea și am auzit un glas al unuia care vorbea.

2

Chemarea lui Ezechiel

21Și el mi‐a zis: Fiu al omului, stai

2.1
Dan. 10.11
pe picioarele tale și voi vorbi cu tine. 2Și când a vorbit cu mine, Duhul a intrat
2.2
Cap. 3.24.
în mine și m‐a pus pe picioarele mele și am auzit pe cel ce vorbea cu mine. 3Și mi‐a zis: Fiu al omului, eu te trimit la copiii lui Israel, la neamuri care sunt răsculătoare, care s‐au răsculat împotriva mea: ei și părinții lor
2.3
Ier. 3.25
mi‐au fost neascultători până în ziua de astăzi. 4Și copiii sunt obraznici
2.4
Cap. 3.7.
și cu inimă îndărătnică. Eu te trimit le ei și le vei zice: Așa zice Domnul Dumnezeu: 5Și ei, fie
2.5
Cap. 3.11, 26, 27.
că vor asculta, fie că se vor lăsa, (căci sunt o casă răsculătoare,) vor ști
2.5
Cap. 33.33.
totuși că a fost un proroc între ei. 6Și tu, fiu al omului, nu te
2.6
Ier. 1.8,17Lc. 12.4
teme de ei și nu te înspăimânta de cuvintele lor, deși ai cu tine pălămide
2.6
Is. 9.18Ier. 6.28Mica 7.4
și spini și locuiești între scorpii; nu te teme
2.6
Cap. 3.9.
de cuvintele lor, nici nu te înspăimânta de fețele lor, căci sunt
2.6
Cap. 8.9, 26, 27.
o casă răsculătoare. 7Și să le spui
2.7
Ier. 1.7,17
cuvintele mele, fie
2.7
Vers. 5.
că vor asculta, fie că se vor lăsa; căci sunt foarte răsculători. 8Dar tu, fiu al omului, ascultă ce‐ți zic: Nu fi răsculător ca această casă răsculătoare; deschide‐ți gura și mănâncă
2.8
Ap. 10.9
ce‐ți dau. 9Și m‐am uitat și iată o mână întinsă
2.9
Cap. 8.3.
spre mine; și iată în ea era un sul de carte
2.9
Cap. 3.1.
. 10Și l‐a desfășurat înaintea mea și era scris pe dinăuntru și pe dinapoi; și în el erau scrise bociri și plângere și văitare.

3

Domnul îi dă să mănânce o scrisoare

31Și el mi‐a zis: Fiu al omului, mănâncă

3.1
Cap. 2.8, 9.
ce găsești; mănâncă acest sul și mergi și vorbește casei lui Israel. 2Deci mi‐am deschis gura și m‐a făcut să mănânc sulul. 3Și mi‐a zis: Fiu al omului, fă să mănânce pântecele tău și umple‐ți măruntaiele cu acest sul pe care ți‐l dau. Atunci l‐am mâncat
3.3
Ap. 10.9Ier. 15.16
și a fost în gura mea dulce ca mierea
3.3
Ps. 19.10
119.103
. 4Și mi‐a zis: Fiu al omului, mergi, du‐te la casa lui Israel și vorbește‐le cu cuvintele mele. 5Căci nu ești trimis la un popor adânc la buze și greu la limbă, ci la casa lui Israel; 6nu la popoare multe, adânci la buze și grele la limbă, ale căror cuvinte nu le înțelegi. Cu adevărat
3.6
Mat. 11.21,23
, dacă te‐aș trimite la ele, te‐ar asculta. 7Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte; căci
3.7
In. 15.20
pe mine nu voiesc să mă asculte; căci
3.7
Cap. 2.4.
toată casa lui Israel sunt cu frunte tare și cu inimă îndărătnică. 8Iată, ți‐am făcut fața tare împotriva fețelor lor și fruntea tare împotriva frunților lor. 9Și ți‐am făcut fruntea ca un diamant
3.9
Is. 50.7Ier. 1.18
15.20Mica 3.8
, mai tare decât cremenea; nu te teme
3.9
Ier. 1.8,17
de ei și nu te înspăimânta de fața lor, deși sunt o casă răsculătoare. 10Și mi‐a zis: Fiu al omului, toate cuvintele mele pe care ți le voi vorbi, ia‐le în inima ta și ascultă‐le cu urechile tale. 11Și mergi, du‐te la cei din robie, la copiii poporului tău, și vorbește‐le și spune‐le: Așa
3.11
Cap. 2.5, 7. Vers. 27.
zice Domnul Dumnezeu; fie că te vor asculta, fie că se vor lăsa. 12Și Duhul m‐a
3.12
Vers. 14. Cap. 8.3.
ridicat și am auzit înapoia mea glasul unui mare vâjâit zicând: Binecuvântată fie slava Domnului din locul său. 13Și am auzit vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta și duruitul roatelor lângă ele și vuiet de mare vâjâit. 14Și Duhul m‐a ridicat
3.14
Vers. 12. Cap. 8.3.
și m‐a luat și am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu și mâna
3.14
2 Reg. 3.158.1
Domnului era tare peste mine.

Ezechiel este rânduit păzitorul casei lui Israel

15Atunci am venit la cei din robie la Tel‐Abib, care locuiau

3.15
Iov 2.13Ps. 137.1
lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde ședeau ei, îngrozit, acolo în mijlocul lor, șapte zile. 16Și a fost așa: la sfârșitul celor șapte zile cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17Fiu
3.17
Cap. 33.7, 8, 9.
al omului, te‐am făcut păzitor
3.17
Is. 52.8
56.10
62.6Ier. 6.17
peste casa lui Israel; deci auzi cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 18Când zic celui rău: Vei muri! și nu‐l vei înștiința și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa rea ca să‐și mântuiască viața, cel rău va muri
3.18
Cap. 33.6.
în nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 19Dar dacă vei înștiința pe cel rău și nu se va întoarce de la răutatea sa și de la calea sa cea rea, el va muri în nelegiuirea sa, dar tu ți‐ai scăpat
3.19
Is. 49.4,5Fapte. 20.26
sufletul. 20Și dacă cel drept
3.20
Cap. 18.24;
se va abate de la dreptatea sa și va face nelegiuire și voi pune o piatră de poticnire înaintea lui, va muri; pentru că nu l‐ai înștiințat, va muri în păcatul său și faptele sale drepte pe care le‐a făcut nu se vor aminti; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 21Și dacă vei înștiința pe cel drept ca să nu păcătuiască și cel drept nu va păcătui, el va trăi neapărat pentru că a primit înștiințarea; și tu ți‐ai scăpat sufletul. 22Și mâna Domnului a fost
3.22
Vers. 14. Cap. 1.3.
acolo peste mine și mi‐a zis: Scoală‐te, ieși în vale
3.22
Cap. 8.4.
și voi vorbi acolo cu tine. 23Și m‐am sculat și am ieșit în vale; și iată slava
3.23
Cap. 1.28.
Domnului stătea acolo ca slava pe care o văzusem
3.23
Cap. 1.1.
lângă râul Chebar; și am căzut
3.23
Cap. 1.28.
pe fața mea. 24Atunci Duhul a intrat
3.24
Cap. 2.2.
în mine și m‐a pus pe picioarele mele și mi‐a vorbit și mi‐a zis: Mergi, închide‐te înăuntrul casei tale. 25Și tu, fiu al omului, iată, vor pune funii asupra
3.25
Cap. 4.8.
ta și te vor lega cu ele; și să nu ieși între ei. 26Și‐ți voi lipi
3.26
Cap. 24.27.
limba de cerul gurii și vei fi mut și nu vei fi pentru ei un om mustrător; căci sunt
3.26
Cap. 2.5, 6, 7.
o casă răsculătoare. 27Dar când
3.27
Cap. 24.27;
voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și le vei zice: Așa
3.27
Vers. 11.
zice Domnul Dumnezeu: Cel ce aude să audă și cel ce se lasă, să se lase; căci
3.27
Vers. 9.26. Cap. 12.2, 3.
sunt o casă răsculătoare.