Israel o leoaică jelitoare și un butuc de viță
191Iar tu ridică plângere
pentru mai marii lui Israel 2și zi: Ce a fost mamă‐ta? O leoaică. Ședea culcată între lei, și‐a crescut puii în mijlocul puilor de leu. 3Și a crescut pe unul din puii săi. El s‐a făcut leuț
și s‐a deprins să apuce prada, a mâncat oameni. 4Și neamurile au auzit despre el și l‐au prins în groapa lor și l‐au adus cu verigi de nas în țara Egiptului
. 5Și când a văzut ea că a așteptat și nădejdea ei i s‐a pierdut, a luat un alt
pui și l‐a făcut leuț. 6Și el se suia
și se cobora cu leii; s‐a făcut leuț
și s‐a deprins să apuce prada; a mâncat oameni. 7Și le‐a cunoscut palatele și le‐a pustiit cetățile și țara și toată plinătatea ei a fost pustiită de mugetul răcnetului său. 8Atunci neamurile
s‐au pus împotriva lui din țările din jur și i‐au întins mrejele lor: el a fost prins
în groapa lor. 9Și l‐au pus în cușcă cu verigi de nas și l‐au adus
înaintea împăratului Babilonului; l‐au adus într‐o cetățuie ca să nu i se mai audă glasul pe munții
lui Israel. 10Mamă‐ta
era ca un butuc de vie, în sângele tău, sădită lângă ape; era roditoare
și plină de mlădițe de mulțimea apelor. 11Și avea nuiele tari ca toiegele de domnie ale celor ce domnesc. Și tulpina lui se înălța
între mlădițele tufoase și se vedea prin înălțimea ei, prin mulțimea ramurilor ei. 12Dar a fost smulsă cu furie, a fost aruncată la pământ și vântul
de răsărit i‐a uscat roadele, nuielele cele tari s‐au rupt, s‐au uscat; le‐a mistuit focul. 13Și acum este sădită în pustie într‐un pământ sec și uscat. 14Și a ieșit foc
din nuielele ramurilor sale, i‐a mistuit rodul și nu este în ea nicio nuia tare ca să fie toiag de domnie pentru domnire. Aceasta‐i o plângere
și va fi ca plângere.
Neascultarea lui Israel în trecut și acum
201Și a fost așa: în anul al șaptelea, în luna a cincea, la zece ale lunii, unii din bătrânii
lui Israel au venit să întrebe pe Domnul și au șezut înaintea mea. 2Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 3Fiu al omului, vorbește bătrânilor lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Ați venit să mă întrebați? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de
voi fi întrebat de voi! 4Îi vei judeca tu, îi vei judeca
tu, fiu al omului? Fă‐le cunoscut
urâciunile părinților lor. 5Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când am
ales pe Israel și mi‐am ridicat mâna spre sămânța casei lui Iacov și m‐am făcut cunoscut lor în țara Egiptului, când mi‐am ridicat
4.31Deut. 4.34
mâna spre ei zicând: Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru! 6În ziua aceea mi‐am înălțat mâna spre ei că‐i voi duce
din țara Egiptului, într‐o țară pe care mi‐am aruncat ochii pentru ei, în care curge lapte și miere, care este slava
11.16,41Zah. 7.14
tuturor țărilor. 7Și le‐am zis: Lepădați
fiecare urâciunile
ochilor voștri și nu vă spurcați cu idolii
18.3Deut. 29.16,17,18Ios. 24.14
Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 8Dar ei s‐au răsculat împotriva mea și n‐au voit să mă asculte. Niciunul din ei n‐a lepădat urâciunile ochilor săi și n‐a părăsit idolii Egiptului. Atunci am zis: Îmi voi vărsa furia
asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia asupra lor în mijlocul țării Egiptului. 9Dar am lucrat pentru
numele meu, ca să nu se pângărească înaintea neamurilor între care erau, înaintea cărora m‐am făcut cunoscut lor; am lucrat, scoțându‐i din țara Egiptului. 10Și i‐am scos
din țara Egiptului și i‐am adus în pustie 11și le‐am dat
așezămintele mele și le‐am făcut cunoscut judecățile mele, pe care
dacă le va face omul va trăi prin ele. 12Și le‐am dat încă și sabatele mele
31.1335.2Deut. 5.12Neem. 9.14
ca să fie un semn între mine și ei ca să cunoască ei că eu sunt Domnul care‐i sfințește. 13Dar casa lui Israel s‐a răsculat împotriva mea
95.8,9,10
în pustie: n‐au umblat în așezămintele mele și au disprețuit judecățile
mele pe care dacă le va face omul, va trăi prin ele. Și au pângărit
foarte mult sabatele mele. Atunci am zis: Îmi voi vărsa mânia asupra lor în pustie
26.65Ps. 106.23
ca să‐i nimicesc. 14Dar am lucrat pentru
numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora i‐am scos. 15Și iată, mi‐am ridicat
106.26
mâna spre ei în pustie că nu‐i voi aduce în țara pe care le‐am dat‐o, în care curge lapte și miere, care este slava
tuturor țărilor; 16pentru că
au lepădat judecățile mele și n‐au umblat în așezămintele mele și au pângărit sabatele mele. Căci inima
lor umbla după idolii lor. 17Dar ochiul meu i‐a cruțat
ca să nu‐i stric și nu i‐am nimicit în pustie. 18Și am zis copiilor lor în pustie: Nu umblați în așezămintele părinților voștri și nu păziți judecățile lor și nu vă spurcați cu idolii lor. 19Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; umblați
6
7
8
10
11
12
în așezămintele mele și păziți judecățile mele și faceți‐le. 20Și sfințiți
sabatele mele și ele să fie un semn între mine și voi, ca să cunoașteți că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 21Dar copiii s‐au sculat
31.27
împotriva mea, n‐au umblat în așezămintele mele și n‐au păzit judecățile mele ca să le facă, pe care
dacă le va face omul, va trăi prin ele; au pângărit sabatele mele. Și am zis: Îmi voi vărsa
furia asupra lor ca să‐mi împlinesc mânia împotriva lor în pustie. 22Dar mi‐am oprit mâna
și am lucrat pentru
numele meu, ca să nu fie pângărit înaintea neamurilor înaintea cărora îi scosesem. 23Mi‐am ridicat iară și mâna spre ei în pustie că îi voi împrăștia
printre neamuri și‐i voi risipi prin țări; 24pentru că n‐au făcut
judecățile mele și au lepădat așezămintele mele și au pângărit sabatele mele și ochii
lor au fost după idolii părinților lor. 25Și le‐am dat și eu așezăminte
care nu erau bune și judecăți prin care să nu trăiască. 26Și i‐am lăsat să se spurce cu înseși darurile lor, întrucât au trecut prin foc
21.62 Cron. 28.3
33.6Ier. 32.35
pe toți cei ce deschid pântecele ca să‐i pustiesc, ca să cunoască
ei că eu sunt Domnul. 27De aceea, fiu al omului, vorbește casei lui Israel și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Și în aceasta m‐au hulit
părinții voștri, fiindcă au lucrat cu necredincioșie împotriva mea. 28După ce i‐am dus în țara pentru care îmi ridicasem mâna mea că le‐o voi da, au văzut
orice înălțime și orice copac tufos și și‐au jertfit acolo jertfele și acolo și‐au pus întărâtarea darului
lor și acolo și‐au făcut mirosul lor cel plăcut și acolo și‐au turnat darurile lor de băutură. 29Atunci le‐am zis: Ce este înălțimea la care mergeți? Și i s‐a pus numele Bama până astăzi.
Pedepse și făgăduințe
30De aceea zi casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vă spurcați oare după căile părinților voștri și curviți după urâciunile lor? 31Și când aduceți darurile
voastre, când treceți pe fiii voștri prin foc, vă spurcați oare cu toți idolii voștri până astăzi? Și eu să fiu
întrebat de voi, casă a lui Israel? Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de voi mai fi întrebat de voi. 32Și ce vi
se suie în gând nu va fi, când ziceți: Vom fi ca neamurile, ca familiile țărilor, slujind lemnului și pietrei. 33Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, de nu voi domni peste voi cu mână puternică și cu braț întins
și cu mânie vărsată. 34Și de nu vă voi scoate dintre popoare și nu vă voi aduna din țările unde sunteți împrăștiați, cu mână puternică și cu braț întins și cu mânie vărsată, 35și de nu vă voi aduce în pustia popoarelor și acolo
voi intra la judecată cu voi față în față! 36Cum am intrat la
judecată cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa voi intra la judecată cu voi, zice Domnul Dumnezeu. 37Și vă voi trece
pe sub toiag și vă voi aduce în legătura legământului. 38Și voi curăți
dintre voi pe cei răsculători și pe cei ce se fac vinovați împotriva mea; îi voi scoate din țara în care stau ei vremelnic și nu vor intra
în țara lui Israel. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 39Și voi, casă a lui Israel, așa zice Domnul Dumnezeu: Mergeți, slujiți
fiecare idolilor săi și de acum înainte, dacă niciunul din voi nu voiți să mă ascultați! Dar nu veți mai pângări
numele meu cel sfânt cu darurile voastre și cu idolii voștri. 40Căci în muntele meu
cel sfânt, în muntele înălțimii lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, acolo îmi va sluji toată casa lui Israel în țară; acolo îi
60.7Zah. 8.20Mal. 3.4Rom. 12.1
voi primi și acolo voi cere darurile voastre ridicate și pârga darurilor voastre cu toate lucrurile sfinte ale voastre. 41Vă voi primi ca un miros
plăcut când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați și voi fi sfințit în voi înaintea neamurilor. 42Și
veți cunoaște că eu sunt Domnul când
vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pentru care mi‐am ridicat mâna că o voi da părinților voștri. 43Și acolo
vă veți aduce aminte de căile voastre și de toate faptele cu care v‐ați spurcat. Și vă veți scârbi
de voi înșivă pentru toate relele pe care le‐ați făcut. 44Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul când vă voi face pentru
numele meu, nu după căile voastre cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. 45Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 46Fiu al omului
, pune‐ți fața spre miazăzi și picură cuvântul tău împotriva miazăzilei și prorocește împotriva pădurii din câmpul de miazăzi. 47Și zi pădurii de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului! Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aprinde
un foc în tine și va mistui în tine orice
copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu se va stinge și toate fețele de la miazăzi
și până la miazănoapte vor fi arse de ea. 48Și toată carnea va vedea, că eu, Domnul, am aprins‐o. Nu se va stinge. 49Atunci am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Ei zic despre mine: Oare nu vorbește el pilde?
Haldeii împotriva iudeilor și amoniților
211Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului
, pune‐ți fața împotriva Ierusalimului și picură cuvântul tău
împotriva locurilor sfinte și prorocește împotriva țării lui Israel. 3Și zi țării lui Israel: Așa zice Domnul: Iată, eu sunt împotriva ta și‐mi voi scoate sabia din teacă și voi stârpi din tine pe cel drept
și pe cel rău. 4Fiindcă voi stârpi din tine pe cel drept și pe cel rău, de aceea sabia mea va ieși din teacă împotriva a toată carnea de la miazăzi și până la
miazănoapte. 5Și va cunoaște toată carnea că eu, Domnul, mi‐am scos sabia din teacă; ea nu
55.11
se va mai întoarce. 6Suspină
deci, fiu al omului, până ți se vor sparge rărunchii și suspină cu amar înaintea ochilor lor. 7Și va fi așa: când îți vor zice: De ce suspini? Vei zice: Din pricina știrii; căci vine; și orice inimă se va topi și toate mâinile
se vor muia și orice duh va lâncezi și toți genunchii se vor topi ca apa. Iată, vine și se va face, zice Domnul Dumnezeu. 8Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 9Fiu al omului, prorocește și zi: Așa zice Domnul: Zi: O sabie, o sabie
se ascute și se oțelește. 10Se ascute spre junghiere, se oțelește ca să lucească întocmai ca fulgerul. Sau să ne bucurăm zicând: Toiagul fiului meu disprețuește orice lemn? 11Și el a dat‐o să fie oțelită ca să fie luată în mână. Sabia s‐a ascuțit și s‐a oțelit ca să fie pusă în mâna celui ce
va ucide. 12Strigă și vaită‐te, fiu al omului! Căci ea va fi împotriva poporului meu, va fi împotriva tuturor mai marilor lui Israel; ei sunt dați sabiei cu poporul meu. De aceea bate‐te
peste șold. 13Căci este o încercare
și ce, dacă toiagul disprețuitor nu va mai fi
, zice Domnul Dumnezeu. 14Și tu, fiu al omului, prorocește și lovește
cu o mână în cealaltă și să se îndoaie sabia a treia oară; este sabia celor răniți de moarte; este sabia celui mare care e rănit de moarte, care intră
22.25
în cămările lor. 15Am pus sabia amenințătoare împotriva tuturor porților lor, ca să li se topească inima și să li se înmulțească poticnirile. Vai, este făcută
ca fulgerul, este ascuțită pentru ucidere. 16Întărește‐te
, mergi la dreapta, întoarce‐te, mergi la stânga, ori încotro ți se îndreaptă fața. 17Și eu voi bate
cu o mână în cealaltă și‐mi voi
potoli mânia: Eu, Domnul, am vorbit. 18Și cuvântul Domnului a fost către mine iarăși zicând: 19Și tu, fiu al omului, fă‐ți două căi ca să vină sabia împăratului Babilonului. Amândouă vor ieși dintr‐o singură țară. Și fă o mână arătătoare, fă‐o la capul căii cetății. 20Fă o cale ca să vină prin ea sabia la Raba
copiilor lui Amon și la Iuda în Ierusalimul cel întărit. 21Căci împăratul Babilonului a stat la răspântia căii, la capul amândoror căilor ca să‐i dea cu bobii. El a scuturat săgețile încoace și încolo, a întrebat pe terafimi, s‐a uitat la ficat. 22În dreapta lui era sorțul pentru Ierusalim ca să îndrepte berbecii de dărâmare, să deschidă gura
pentru măcel, să ridice glasul de alarmă, să îndrepte berbecii de dărâmare
împotriva porților, să ridice metereze, să zidească turnuri de împresurare. 23Și aceasta va fi o ghicire deșartă în ochii acelora care le‐au jurat jurăminte,
dar el aduce aminte de nelegiuire ca să fie prinși. 24De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că faceți să fie amintită nelegiuirea voastră, întrucât fărădelegile voastre sunt descoperite, așa că în toate faptele voastre se vădesc păcatele voastre; pentru că sunteți aduși în amintire, veți fi prinși cu mâna. 25Și tu, domn
nelegiuit rănit de moarte, al lui Israel, a cărui zi
a venit, la vremea nelegiuirii sfârșitului, 26așa zice Domnul Dumnezeu: Scoateți mitra și luați cununa! Aceasta nu va
mai fi aceeași. Înalță ce este smerit și smerește ce este înălțat. 27Răsturnare, răsturnare
, răsturnare: și nu va fi până nu va veni acela al cărui este dreptul, și lui o voi da. 28Și tu, fiu al omului, prorocește și zi: Așa zice Domnul Dumnezeu despre copiii lui Amon
și despre ocara lor. Și zi: Sabia, sabia
este scoasă, oțelită pentru măcel ca să nimicească, pentru ca să fie ca fulgerul, 29pe când ei văd pentru tine deșertăciune
, pe când ei îți ghicesc minciuni, ca să te pună pe grumajii celor răi care sunt răniți de moarte, cărora
le‐a venit ziua la vremea nelegiuirii sfârșitului. 30Fă‐o
să se întoarcă în teaca ei. În locul unde ai fost făcut, în țara obârșiei tale
te voi
judeca. 31Și voi vărsa
asupra ta mânia mea; voi sufla
asupra ta cu focul aprinderii mele și te voi da în mână de oameni dobitoci, meșteri în nimicire. 32Vei fi hrană focului. Sângele tău va fi în mijlocul țării și nu‐și
vor mai aduce aminte de tine. Căci eu, Domnul, am vorbit.