Păcatele și pedeapsa Ierusalimului
221Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Și tu, fiu al omului, oare vei
judeca, vei judeca tu cetatea sângeroasă?
Deci fă‐i cunoscut toate urâciunile ei. 3Și să zici: Așa zice Domnul Dumnezeu: Cetate care varsă sânge în mijlocul ei, ca să‐i vină vremea ei și care face idoli împotriva ei însăși, ca să se spurce! 4Te‐ai făcut vinovată prin sângele pe care l‐ai vărsat
, te‐ai spurcat cu idolii tăi pe care i‐ai făcut și ți‐ai apropiat zilele și ai ajuns până la anii tăi. De aceea
te‐am făcut de ocară neamurilor și de batjocură tuturor țărilor. 5Cei ce sunt aproape și cei ce sunt departe de tine își vor bate joc de tine, cea spurcată cu numele, plină de tulburare. 6Iată, mai marii
lui Israel au fost în tine ca să verse sânge, fiecare după brațul său. 7În tine au
disprețuit ei pe tată și mamă; în mijlocul tău au făcut asuprire străinului
de loc; în tine au năpăstuit pe orfan și pe văduvă. 8Tu mi‐ai disprețuit
lucrurile cele sfinte și mi‐ai pângărit
sabatele. 9În tine au fost bărbați vorbitori
de rău ca să verse sânge; și în tine
au mâncat pe munți; în mijlocul tău au făcut destrăbălare; 10în tine au descoperit
20.111 Cor. 5.1
goliciunea tatălui lor; în tine au înjosit pe cea care era necurată
20.18
în despărțirea ei. 11Și unul a făcut urâciuni cu nevasta aproapelui său; și celălalt a spurcat cu curvie
20.10Deut. 22.22Ier. 5.8
pe noră‐sa; și un altul a înjosit
20.12Lev. 18.9
20.17
în tine pe soră‐sa, pe fiica tatălui său. 12În tine au luat
27.25
mită pentru vărsare de sânge; ai luat camătă
și mai mult decât ai dat și ai câștigat cu lăcomie de la aproapele tău prin apăsare, și m‐ai
uitat, zice Domnul Dumnezeu. 13Și iată, am bătut din mâna
mea la câștigul tău necinstit pe care l‐ai făcut și la sângele tău care a fost în mijlocul tău. 14Poate inima
ta să se țină, sau pot fi tari mâinile tale în zilele în care voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul
, am vorbit și voi și face. 15Și te voi împrăștia
28.25,64
printre neamuri și te voi risipi prin țări și voi mistui
necurăția ta din tine. 16Și te vei pângări în tine însuți înaintea neamurilor și vei cunoaște
că eu sunt Domnul. 17Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 18Fiu al omului, casa lui Israel a ajuns
pentru mine ca o zgură; toți sunt aramă și cositor și fier și plumb în mijlocul topitorului; sunt zgură de argint. 19De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că toți ați ajuns zgură, de aceea iată, vă voi aduna în mijlocul Ierusalimului. 20Precum se adună argintul și arama și fierul și plumbul și cositorul în mijlocul topitorului ca să sufle focul asupra lor și să le topească, așa vă voi aduna în mânia mea și în aprinderea mea și vă voi pune acolo și vă voi topi. 21Da, vă voi aduna și voi sufla
asupra voastră cu focul mâniei mele și vă veți topi în mijlocul lui. 22Cum se topește argintul în mijlocul topitorului, așa vă veți topi în mijlocul lui și veți cunoaște că eu, Domnul, mi‐am vărsat
mânia asupra voastră. 23Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 24Fiu al omului, zi‐i: Tu ești o țară care nu s‐a curățit și peste care n‐a plouat în ziua mâniei. 25Este o uneltire
de prorocii lui în mijlocul său, ca un leu care răcnește sfâșiind prada; au înghițit
suflete, au luat
comoară și lucruri de preț, au înmulțit văduvele lui în mijlocul lui. 26Preoții
lui au silit legea mea și au pângărit
lucrurile mele cele sfinte. N‐au făcut deosebire
între sfânt și de rând și n‐au făcut deosebire între curat și necurat și și‐au ascuns ochii de la sabatele mele și m‐au pângărit între ei. 27Mai marii
lui sunt în mijlocul lui ca niște lupi ce sfâșie prada, ca să verse sânge și să piardă suflete, ca să câștige câștig necinstit. 28Și prorocii
lui i‐au tencuit cu albeală, văzând vedenii
deșarte și ghicindu‐le minciuni zicând: Așa zice Domnul Dumnezeu! și Domnul n‐a vorbit. 29Poporul
țării a făcut apăsări și a săvârșit răpire; da, au înșelat pe cel sărac și pe cel nevoiaș și au asuprit
28.9Lev. 19.33
fără drept pe cel străin de loc. 30Și am căutat
între ei un bărbat care să dreagă
zidul și să stea în spărtură
înaintea mea pentru țară ca să n‐o stric, dar n‐am aflat niciunul. 31De aceea mi‐am vărsat mânia
asupra lor; i‐am mistuit cu focul mâniei mele, am adus calea
lor asupra capetelor lor, zice Domnul Dumnezeu.
Samaria și Ierusalimul: două curve
231Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, erau două
femei, fete ale aceleiași mame. 3Și au curvit
în Egipt, au curvit în tinerețea
lor. Acolo le‐au fost strânse țâțele și acolo a fost atins sânul fecioriei lor. 4Și numele lor erau: Ohola, cea mai mare, și Oholiba, sora ei. Și au ajuns
ale mele și au născut fii și fiice. Și numele lor: Samaria este Ohola și Ierusalimul Oholiba. 5Și Ohola a curvit când era a mea. Și era nebună după iubiții ei, după asirieni
16.7
17.3Osea 8.9
, vecinii săi, 6care erau îmbrăcați în material albastru, dregători și cârmuitori, toți tineri plăcuți, călăreți, călărind pe cai. 7Și și‐a dăruit curviile peste ei care erau toți cei mai aleși ai Asiriei. Și înnebunea după oricine, s‐a spurcat cu toți idolii lor. 8Nici nu și‐a părăsit curviile
din Egipt. Căci în tinerețea ei s‐au culcat cu ea și au atins sânul fecioriei ei și si‐au vărsat curvia peste ea. 9De aceea am dat‐o în mâna iubiților săi, în mâna asirienilor
18.9,10,11
, după care înnebunea. 10Aceștia i‐au descoperit
goliciunea, au luat pe fiii săi și pe fetele sale și pe ea au ucis‐o cu sabia; și a ajuns de nume între femei; căci au făcut judecăți asupra ei. 11Și când a văzut aceasta, soră‐sa
Oholiba, în nebunia ei s‐a stricat și mai
mult decât ea și în curviile ei mai mult decât soră‐sa în curvii. 12A înnebunit după vecinii asirieni
, dregători
și cârmuitori foarte frumos îmbrăcați, călăreți, călărind pe cai, toți tineri plăcuți. 13Și am văzut că s‐a spurcat; amândouă au apucat un singur drum. 14Și ea își înmulțise curviile, căci văzuse bărbați zugrăviți pe perete, chipuri de ale haldeilor, zugrăviți cu roșu, 15încinși cu brâie peste coapse, întrecându‐se în podoabe vopsite pe capetele lor, toți domni la privire, după asemănarea babilonienilor în
Haldea, țara nașterii lor. 16Și când i‐a văzut cu ochii ei, a înnebunit după ei și a trimis soli după ei în Haldea. 17Și babilonienii au venit la ea în patul de iubire și au spurcat‐o cu curvia lor și ea s‐a spurcat cu ei și sufletul ei s‐a înstrăinat
de ei. 18Și și‐a descoperit curviile și și‐a descoperit goliciunea; atunci mi s‐a înstrăinat sufletul
de ea cum mi se înstrăinase sufletul de soră‐sa. 19Totuși ea și‐a înmulțit curviile, aducându‐și aminte de zilele tinereții ei, când curvea
în țara Egiptului. 20Și ea a înnebunit după ibovnicii ei, a căror carne
este ca și carnea de măgari și a căror curgere este ca și curgerea de armăsari. 21Și ți‐ai adus aminte de destrăbălarea tinereții tale, când se atingeau egiptenii de sânul tău, pentru țâțele tinereții tale. 22De aceea, Oholibo, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi scula
împotriva ta pe iubiții tăi, de care ți s‐a înstrăinat sufletul, și‐i voi aduce împotriva ta din toate părțile: 23pe babilonieni și pe toți haldeii, Pecodul
și Șoa și Coa și pe toți asirienii cu ei, toți tineri
plăcuți, dregători și cârmuitori, fruntași și oameni de nume, toți călărind pe cai. 24Și vor veni împotriva ta cu arme, care și căruțe și cu adunare de popoare; se vor înșirui împotriva ta cu scut și pavăză și coif și le voi da judecata și te vor judeca după judecățile lor. 25Și îmi voi pune gelozia împotriva ta și se vor purta cu tine cu furie. Îți vor tăia nasul și urechile și rămășița ta va cădea de sabie. Vor lua pe fiii tăi și pe fiicele tale și rămășița ta va fi mistuită în foc. 26Te
vor dezbrăca și de hainele tale și‐ți vor lua sculele tale cele de preț. 27Și voi
face să înceteze din tine destrăbălarea ta și curvia
ta din țara Egiptului; așa că nu‐ți vei ridica ochii la ei și nu‐ți vei mai aduce aminte de Egipt. 28Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te voi da în mâna acelora pe care‐i urăști
, în mâna acelora de care ți s‐a înstrăinat
sufletul. 29Și se vor purta cu tine cu ură și‐ți vor lua toată osteneala și te vor lăsa goală
și fără veșminte și ți se va descoperi goliciunea desfrânărilor tale, destrăbălarea ta și curviile tale. 30Acestea ți se vor face căci ai curvit
după neamuri, căci te‐ai spurcat cu idolii lor. 31Ai umblat în calea surorii tale, de aceea voi pune potirul
ei în mâna ta. 32Așa zice Domnul Dumnezeu: Vei bea potirul surorii tale, care este adânc și larg; vei fi de râs
și de batjocură: căci cuprinde mult. 33Te vei umple de beție și de întristare, cu potirul de groază și pustiire, cu potirul surorii tale Samaria. 34Da, îl vei bea
și‐l vei suge, îi vei roade hârburile și‐ți vei rupe țâțele. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 35De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că m‐ai uitat
3.21
13.25
și m‐ai aruncat
înapoia spatelui tău, de aceea poartă‐ți și tu destrăbălarea și curviile tale. 36Și Domnul mi‐a zis: Fiu al omului, oare vei judeca
tu pe Ohola și pe Oholiba? Deci fă‐le cunoscut urâciunile
lor. 37Căci au preacurvit și este
sânge pe mâinile lor și au preacurvit cu idolii lor și pe fiii lor pe care mi
i‐au născut i‐au trecut prin foc ca să fie mâncați. 38Mi‐au făcut și aceasta: au spurcat și locașul meu sfințit, în aceeași zi, și mi‐au pângărit
sabatele. 39Căci când au junghiat pe copiii lor idolilor lor, au intrat în aceeași zi în locașul meu sfințit ca să‐l pângărească. Și iată
, așa au făcut în mijlocul casei mele. 40Da, au trimis chiar după bărbați care vin dedeparte, la care a fost trimis un sol
și iată au venit. Pentru ei te‐ai scăldat
, ți‐ai vopsit
ochii și te‐ai înfrumusețat cu podoabe. 41Și ai sezut pe un pat măreț
6.4
și înaintea lui masa era gata pe care ai pus
tămâia mea și untdelemnul meu. 42Și glas de mulțime veselă era cu ea și la mulțimea oamenilor au fost aduși bețivi din pustie și le‐au pus brățări pe mâini și cununi frumoase pe capete. 43Atunci am zis despre cea îmbătrânită în preacurvii: Acum vor mai curvi oare cu ea și ea cu ei? 44Și ei au intrat la ea cum intră la o femeie curvă; așa au intrat la Ohola și la Oholiba, femeile cele destrăbălate. 45Și bărbați drepți le vor judeca
cu judecata preacurvelor și cu judecata femeilor care varsă sânge. Căci sunt preacurve și este sânge
în mâinile lor. 46Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Voi aduce
o adunare împotriva lor și le voi da să fie mânate încoace și încolo și prădate. 47Și adunarea le va ucide
cu pietre și le va tăia cu săbiile lor, vor ucide
pe fiii lor și pe fiicele lor și le vor arde casele cu foc. 48Și voi face să înceteze destrăbălarea
din țară, ca
să se învețe toate femeile să nu facă după destrăbălarea voastră. 49Și vor pune destrăbălarea voastră asupra voastră și veți purta păcatele
idolilor voștri. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu.
Dărâmarea Ierusalimului
241Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această
52.4
zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului. 3Și pune o pildă înaintea casei
răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala,
pune‐o și toarnă și apa în ea. 4Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese, 5ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea. 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge
, de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce
sorț asupra ei. 7Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat
pe pământ ca să‐l acopere cu țărână. 8Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus
sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit. 9De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul. 10Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele. 11Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească
necurăția în ea, ca să i se ducă rugina. 12Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc. 13În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până
voi face să mi se odihnească mânia asupra ta. 14Eu, Domnul
, am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu
mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu. 15Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile. 17Suspină în tăcere, nu face jelire
pentru morți, leagă‐ți podoaba
21.10
pe cap și pune‐ți încălțămintele
în picioare și nu‐ți acoperi
buzele și nu mânca pâinea oamenilor. 18Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise. 19Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune
ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci? 20Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări
locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea
ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii
voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. 22Și veți face cum am făcut eu: nu
vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu
veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi
în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul. 24Și Ezechiel
vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi
14.29
. Când va veni aceasta, veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea
lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor, 26în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă
, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale? 27În
ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi
un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.