Samaria și Ierusalimul: două curve
231Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, erau două
femei, fete ale aceleiași mame. 3Și au curvit
în Egipt, au curvit în tinerețea
lor. Acolo le‐au fost strânse țâțele și acolo a fost atins sânul fecioriei lor. 4Și numele lor erau: Ohola, cea mai mare, și Oholiba, sora ei. Și au ajuns
ale mele și au născut fii și fiice. Și numele lor: Samaria este Ohola și Ierusalimul Oholiba. 5Și Ohola a curvit când era a mea. Și era nebună după iubiții ei, după asirieni
16.7
17.3Osea 8.9
, vecinii săi, 6care erau îmbrăcați în material albastru, dregători și cârmuitori, toți tineri plăcuți, călăreți, călărind pe cai. 7Și și‐a dăruit curviile peste ei care erau toți cei mai aleși ai Asiriei. Și înnebunea după oricine, s‐a spurcat cu toți idolii lor. 8Nici nu și‐a părăsit curviile
din Egipt. Căci în tinerețea ei s‐au culcat cu ea și au atins sânul fecioriei ei și si‐au vărsat curvia peste ea. 9De aceea am dat‐o în mâna iubiților săi, în mâna asirienilor
18.9,10,11
, după care înnebunea. 10Aceștia i‐au descoperit
goliciunea, au luat pe fiii săi și pe fetele sale și pe ea au ucis‐o cu sabia; și a ajuns de nume între femei; căci au făcut judecăți asupra ei. 11Și când a văzut aceasta, soră‐sa
Oholiba, în nebunia ei s‐a stricat și mai
mult decât ea și în curviile ei mai mult decât soră‐sa în curvii. 12A înnebunit după vecinii asirieni
, dregători
și cârmuitori foarte frumos îmbrăcați, călăreți, călărind pe cai, toți tineri plăcuți. 13Și am văzut că s‐a spurcat; amândouă au apucat un singur drum. 14Și ea își înmulțise curviile, căci văzuse bărbați zugrăviți pe perete, chipuri de ale haldeilor, zugrăviți cu roșu, 15încinși cu brâie peste coapse, întrecându‐se în podoabe vopsite pe capetele lor, toți domni la privire, după asemănarea babilonienilor în
Haldea, țara nașterii lor. 16Și când i‐a văzut cu ochii ei, a înnebunit după ei și a trimis soli după ei în Haldea. 17Și babilonienii au venit la ea în patul de iubire și au spurcat‐o cu curvia lor și ea s‐a spurcat cu ei și sufletul ei s‐a înstrăinat
de ei. 18Și și‐a descoperit curviile și și‐a descoperit goliciunea; atunci mi s‐a înstrăinat sufletul
de ea cum mi se înstrăinase sufletul de soră‐sa. 19Totuși ea și‐a înmulțit curviile, aducându‐și aminte de zilele tinereții ei, când curvea
în țara Egiptului. 20Și ea a înnebunit după ibovnicii ei, a căror carne
este ca și carnea de măgari și a căror curgere este ca și curgerea de armăsari. 21Și ți‐ai adus aminte de destrăbălarea tinereții tale, când se atingeau egiptenii de sânul tău, pentru țâțele tinereții tale. 22De aceea, Oholibo, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi scula
împotriva ta pe iubiții tăi, de care ți s‐a înstrăinat sufletul, și‐i voi aduce împotriva ta din toate părțile: 23pe babilonieni și pe toți haldeii, Pecodul
și Șoa și Coa și pe toți asirienii cu ei, toți tineri
plăcuți, dregători și cârmuitori, fruntași și oameni de nume, toți călărind pe cai. 24Și vor veni împotriva ta cu arme, care și căruțe și cu adunare de popoare; se vor înșirui împotriva ta cu scut și pavăză și coif și le voi da judecata și te vor judeca după judecățile lor. 25Și îmi voi pune gelozia împotriva ta și se vor purta cu tine cu furie. Îți vor tăia nasul și urechile și rămășița ta va cădea de sabie. Vor lua pe fiii tăi și pe fiicele tale și rămășița ta va fi mistuită în foc. 26Te
vor dezbrăca și de hainele tale și‐ți vor lua sculele tale cele de preț. 27Și voi
face să înceteze din tine destrăbălarea ta și curvia
ta din țara Egiptului; așa că nu‐ți vei ridica ochii la ei și nu‐ți vei mai aduce aminte de Egipt. 28Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te voi da în mâna acelora pe care‐i urăști
, în mâna acelora de care ți s‐a înstrăinat
sufletul. 29Și se vor purta cu tine cu ură și‐ți vor lua toată osteneala și te vor lăsa goală
și fără veșminte și ți se va descoperi goliciunea desfrânărilor tale, destrăbălarea ta și curviile tale. 30Acestea ți se vor face căci ai curvit
după neamuri, căci te‐ai spurcat cu idolii lor. 31Ai umblat în calea surorii tale, de aceea voi pune potirul
ei în mâna ta. 32Așa zice Domnul Dumnezeu: Vei bea potirul surorii tale, care este adânc și larg; vei fi de râs
și de batjocură: căci cuprinde mult. 33Te vei umple de beție și de întristare, cu potirul de groază și pustiire, cu potirul surorii tale Samaria. 34Da, îl vei bea
și‐l vei suge, îi vei roade hârburile și‐ți vei rupe țâțele. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 35De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că m‐ai uitat
3.21
13.25
și m‐ai aruncat
înapoia spatelui tău, de aceea poartă‐ți și tu destrăbălarea și curviile tale. 36Și Domnul mi‐a zis: Fiu al omului, oare vei judeca
tu pe Ohola și pe Oholiba? Deci fă‐le cunoscut urâciunile
lor. 37Căci au preacurvit și este
sânge pe mâinile lor și au preacurvit cu idolii lor și pe fiii lor pe care mi
i‐au născut i‐au trecut prin foc ca să fie mâncați. 38Mi‐au făcut și aceasta: au spurcat și locașul meu sfințit, în aceeași zi, și mi‐au pângărit
sabatele. 39Căci când au junghiat pe copiii lor idolilor lor, au intrat în aceeași zi în locașul meu sfințit ca să‐l pângărească. Și iată
, așa au făcut în mijlocul casei mele. 40Da, au trimis chiar după bărbați care vin dedeparte, la care a fost trimis un sol
și iată au venit. Pentru ei te‐ai scăldat
, ți‐ai vopsit
ochii și te‐ai înfrumusețat cu podoabe. 41Și ai sezut pe un pat măreț
6.4
și înaintea lui masa era gata pe care ai pus
tămâia mea și untdelemnul meu. 42Și glas de mulțime veselă era cu ea și la mulțimea oamenilor au fost aduși bețivi din pustie și le‐au pus brățări pe mâini și cununi frumoase pe capete. 43Atunci am zis despre cea îmbătrânită în preacurvii: Acum vor mai curvi oare cu ea și ea cu ei? 44Și ei au intrat la ea cum intră la o femeie curvă; așa au intrat la Ohola și la Oholiba, femeile cele destrăbălate. 45Și bărbați drepți le vor judeca
cu judecata preacurvelor și cu judecata femeilor care varsă sânge. Căci sunt preacurve și este sânge
în mâinile lor. 46Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Voi aduce
o adunare împotriva lor și le voi da să fie mânate încoace și încolo și prădate. 47Și adunarea le va ucide
cu pietre și le va tăia cu săbiile lor, vor ucide
pe fiii lor și pe fiicele lor și le vor arde casele cu foc. 48Și voi face să înceteze destrăbălarea
din țară, ca
să se învețe toate femeile să nu facă după destrăbălarea voastră. 49Și vor pune destrăbălarea voastră asupra voastră și veți purta păcatele
idolilor voștri. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu.
Dărâmarea Ierusalimului
241Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această
52.4
zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului. 3Și pune o pildă înaintea casei
răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala,
pune‐o și toarnă și apa în ea. 4Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese, 5ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea. 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge
, de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce
sorț asupra ei. 7Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat
pe pământ ca să‐l acopere cu țărână. 8Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus
sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit. 9De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul. 10Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele. 11Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească
necurăția în ea, ca să i se ducă rugina. 12Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc. 13În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până
voi face să mi se odihnească mânia asupra ta. 14Eu, Domnul
, am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu
mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu. 15Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile. 17Suspină în tăcere, nu face jelire
pentru morți, leagă‐ți podoaba
21.10
pe cap și pune‐ți încălțămintele
în picioare și nu‐ți acoperi
buzele și nu mânca pâinea oamenilor. 18Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise. 19Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune
ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci? 20Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări
locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea
ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii
voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. 22Și veți face cum am făcut eu: nu
vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu
veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi
în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul. 24Și Ezechiel
vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi
14.29
. Când va veni aceasta, veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea
lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor, 26în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă
, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale? 27În
ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi
un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Judecăți asupra amoniților
251Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva copiilor
lui Amon și prorocește împotriva lor. 3Și spune copiilor lui Amon: Ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu. Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
ai zis: Ha! Ha! împotriva locașului meu sfințit când a fost pângărit și împotriva țării lui Israel când a fost pustiită și împotriva casei lui Iuda când s‐a dus în robie, 4de aceea iată, te voi da în stăpânire copiilor răsăritului și ei își vor așeza taberele în tine și își vor face locuințele în tine. Îți vor mânca roadele și îți vor bea laptele. 5Și voi face din Raba
un staul
32.14Țef. 2.14,15
de cămile și din copiii lui Amon o stână de oi. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 6Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut în mâini
și ai dat din picior și te‐ai bucurat
cu toată ciuda sufletului tău de țara lui Israel: 7de aceea iată, îmi voi întinde
mâna asupra ta și te voi da de pradă neamurilor și te voi stârpi dintre popoare și te voi pierde dintre țări; te voi nimici și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
Prorocie împotriva moabiților
8Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că Moabul
16Ier. 48.1Amos 2.1
și Seirul
zic: Iată, casa lui Iuda este ca toate neamurile! 9de aceea iată, voi deschide latura Moabului dinspre cetăți, dinspre cetățile lui care sunt la hotarele lui, slava țării: Bet‐Ieșimot, Baal‐Meon și Chiriataim, 10copiilor
răsăritului împotriva copiilor lui Amon. Și le voi da lor în stăpânire ca să nu se mai pomenească
de copiii lui Amon între neamuri. 11Și voi face judecăți asupra Moabului și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Prorocie împotriva edomiților
12Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că Edomul
s‐a purtat cu răzbunare împotriva casei lui Iuda și s‐a făcut foarte vinovat și s‐a răzbunat pe ei, 13de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna asupra Edomului și voi stârpi din el om și dobitoc și‐l voi preface într‐o pustie: și de la Teman și până la Dedan vor cădea de sabie. 14Și îmi voi împlini răzbunarea
mea asupra Edomului prin mâna poporului meu Israel și vor face în Edom după mânia mea și după furia mea. Și vor cunoaște răzbunarea mea, zice Domnul Dumnezeu.
Prorocie împotriva filistenilor
15Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
47.1Ioel 3.4Amos 1.6
filistenii
s‐au purtat cu răzbunare și s‐au răzbunat cu ciudă în suflet ca să nimicească cu vrăjmășie veche, 16de aceea așa zice omnul Dumnezeu: Iată, îmi voi întinde mâna
asupra filistenilor și voi stârpi pe cheretiți
și voi pierde rămășița
malului mării. 17Și voi face
răzbunare mare asupra lor cu mustrări furioase. Și vor cunoaște
că eu sunt Domnul când voi pune răzbunarea mea asupra lor.
