Dărâmarea Ierusalimului
241Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această
52.4
zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului. 3Și pune o pildă înaintea casei
răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala,
pune‐o și toarnă și apa în ea. 4Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese, 5ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea. 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge
, de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce
sorț asupra ei. 7Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat
pe pământ ca să‐l acopere cu țărână. 8Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus
sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit. 9De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul. 10Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele. 11Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească
necurăția în ea, ca să i se ducă rugina. 12Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc. 13În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până
voi face să mi se odihnească mânia asupra ta. 14Eu, Domnul
, am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu
mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu. 15Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile. 17Suspină în tăcere, nu face jelire
pentru morți, leagă‐ți podoaba
21.10
pe cap și pune‐ți încălțămintele
în picioare și nu‐ți acoperi
buzele și nu mânca pâinea oamenilor. 18Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise. 19Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune
ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci? 20Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări
locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea
ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii
voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. 22Și veți face cum am făcut eu: nu
vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu
veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi
în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul. 24Și Ezechiel
vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi
14.29
. Când va veni aceasta, veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea
lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor, 26în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă
, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale? 27În
ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi
un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.