Dărâmarea Ierusalimului
241Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această
52.4
zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului. 3Și pune o pildă înaintea casei
răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala,
pune‐o și toarnă și apa în ea. 4Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese, 5ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea. 6De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge
, de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce
sorț asupra ei. 7Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat
pe pământ ca să‐l acopere cu țărână. 8Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus
sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit. 9De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul. 10Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele. 11Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească
necurăția în ea, ca să i se ducă rugina. 12Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc. 13În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până
voi face să mi se odihnească mânia asupra ta. 14Eu, Domnul
, am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu
mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu. 15Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile. 17Suspină în tăcere, nu face jelire
pentru morți, leagă‐ți podoaba
21.10
pe cap și pune‐ți încălțămintele
în picioare și nu‐ți acoperi
buzele și nu mânca pâinea oamenilor. 18Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise. 19Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune
ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci? 20Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări
locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea
ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii
voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. 22Și veți face cum am făcut eu: nu
vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor. 23Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu
veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi
în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul. 24Și Ezechiel
vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi
14.29
. Când va veni aceasta, veți cunoaște
că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea
lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor, 26în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă
, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale? 27În
ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi
un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Judecăți asupra amoniților
251Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva copiilor
lui Amon și prorocește împotriva lor. 3Și spune copiilor lui Amon: Ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu. Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
ai zis: Ha! Ha! împotriva locașului meu sfințit când a fost pângărit și împotriva țării lui Israel când a fost pustiită și împotriva casei lui Iuda când s‐a dus în robie, 4de aceea iată, te voi da în stăpânire copiilor răsăritului și ei își vor așeza taberele în tine și își vor face locuințele în tine. Îți vor mânca roadele și îți vor bea laptele. 5Și voi face din Raba
un staul
32.14Țef. 2.14,15
de cămile și din copiii lui Amon o stână de oi. Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 6Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut în mâini
și ai dat din picior și te‐ai bucurat
cu toată ciuda sufletului tău de țara lui Israel: 7de aceea iată, îmi voi întinde
mâna asupra ta și te voi da de pradă neamurilor și te voi stârpi dintre popoare și te voi pierde dintre țări; te voi nimici și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
Prorocie împotriva moabiților
8Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că Moabul
16Ier. 48.1Amos 2.1
și Seirul
zic: Iată, casa lui Iuda este ca toate neamurile! 9de aceea iată, voi deschide latura Moabului dinspre cetăți, dinspre cetățile lui care sunt la hotarele lui, slava țării: Bet‐Ieșimot, Baal‐Meon și Chiriataim, 10copiilor
răsăritului împotriva copiilor lui Amon. Și le voi da lor în stăpânire ca să nu se mai pomenească
de copiii lui Amon între neamuri. 11Și voi face judecăți asupra Moabului și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Prorocie împotriva edomiților
12Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că Edomul
s‐a purtat cu răzbunare împotriva casei lui Iuda și s‐a făcut foarte vinovat și s‐a răzbunat pe ei, 13de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna asupra Edomului și voi stârpi din el om și dobitoc și‐l voi preface într‐o pustie: și de la Teman și până la Dedan vor cădea de sabie. 14Și îmi voi împlini răzbunarea
mea asupra Edomului prin mâna poporului meu Israel și vor face în Edom după mânia mea și după furia mea. Și vor cunoaște răzbunarea mea, zice Domnul Dumnezeu.
Prorocie împotriva filistenilor
15Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
47.1Ioel 3.4Amos 1.6
filistenii
s‐au purtat cu răzbunare și s‐au răzbunat cu ciudă în suflet ca să nimicească cu vrăjmășie veche, 16de aceea așa zice omnul Dumnezeu: Iată, îmi voi întinde mâna
asupra filistenilor și voi stârpi pe cheretiți
și voi pierde rămășița
malului mării. 17Și voi face
răzbunare mare asupra lor cu mustrări furioase. Și vor cunoaște
că eu sunt Domnul când voi pune răzbunarea mea asupra lor.
Despre dărâmarea Tirului
261Și a fost așa: în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pentru că
47.4Amos 1.9Zah. 9.2
Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha, ha
! s‐a sfărâmat poarta popoarelor! s‐a întors la mine; eu mă voi umple, căci ea a ajuns pustie! 3De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Tirule! Și voi ridica multe neamuri împotriva ta, cum își ridică marea valurile. 4Și vor strica zidurile Tirului și‐i vor surpa turnurile. Și‐i voi rade pulberea de pe el, și‐l voi face
o stâncă seacă. 5Va fi un loc pentru întinderea mrejelor
în mijlocul mării. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Și va ajunge de prada neamurilor. 6Și fiicele sale care sunt în câmp vor fi ucise de sabie; și vor cunoaște
că eu sunt Domnul. 7Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce împotriva Tirului pe Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, împăratul împăraților de la miazănoapte, cu cai și cu care și cu călăreți și gloată și mult popor. 8El va ucide cu sabia pe fiicele tale în câmp și va face întăriri
împotriva ta și va ridica metereze împotriva ta și va înălța pavăza împotriva ta. 9Și va pune berbeci de dărâmare împotriva zidurilor tale și‐ți va surpa turnurile cu săbiile sale. 10Pulberea de la mulțimea cailor săi te va acoperi; zidurile tale vor tremura de vuietul călăreților și al roatelor și al carelor, când va intra prin porțile tale cum intră oamenii într‐o cetate în care s‐a făcut o spărtură. 11Îți va călca toate ulițele cu copitele cailor lui; va omorî pe poporul tău cu sabia și stâlpii tăi cei tari vor fi trântiți la pământ. 12Și‐ți vor prăda avuțiile și‐ți vor răpi mărfurile și‐ți vor dărâma zidurile și‐ți vor nimici casele tale cele frumoase; și‐ți vor pune pietrele și lemnele și pulberea în mijlocul apelor. 13Și voi
24.8Ier. 7.34
16.9
25.10
face să înceteze vuietul
cântărilor tale și nu se va mai auzi sunetul harfelor tale. 14Și te
voi face o stâncă seacă; vei fi un loc pentru întinderea mrejelor; nu vei mai fi zidit. Căci eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 15Așa zice Domnul Dumnezeu către Tir: Oare nu vor tremura
ostroavele la vuietul căderii tale când vor geme răniții, când se va face ucidere în mijlocul tău? 16Atunci toți mai marii mării
se vor coborî
de pe scaunele lor de domnie și se vor dezbrăca de mantiile lor și se vor dezbrăca de hainele lor cele bogate: se vor îmbrăca cu cutremur, vor ședea
la pământ și vor tremura
în orice clipă și se vor îngrozi de tine
. 17Și vor ridica o plângere
pentru tine și‐ți vor zice: Cum ai fost pierdut tu care erai locuit de marinari, cetate cu nume, care erai tare
pe mare, ea și locuitorii ei, care insuflau groaza de ei tuturor celor ce locuiesc în ea. 18Acum ostroavele vor tremura
în ziua căderii tale și ostroavele care sunt în mare vor fi încremenite de ziua plecării tale. 19Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Când te voi face o cetate pustie ca pe cetățile care nu sunt locuite, când voi aduce asupra ta adâncul și te vor acoperi apele cele mari, 20atunci te voi coborî cu cei ce
se coboară în groapă la poporul străvechi și te voi face să locuiești în părțile cele mai de jos ale pământului, în locuri pustii din vechime, cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu mai fii locuit și voi pune slava
în pământul celor vii. 21Te voi face spaime
și nu vei mai fi; și vei fi căutat
și nu vei mai fi aflat în veac, zice Domnul Dumnezeu.
