Despre dărâmarea Tirului
261Și a fost așa: în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pentru că
47.4Amos 1.9Zah. 9.2
Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha, ha
! s‐a sfărâmat poarta popoarelor! s‐a întors la mine; eu mă voi umple, căci ea a ajuns pustie! 3De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Tirule! Și voi ridica multe neamuri împotriva ta, cum își ridică marea valurile. 4Și vor strica zidurile Tirului și‐i vor surpa turnurile. Și‐i voi rade pulberea de pe el, și‐l voi face
o stâncă seacă. 5Va fi un loc pentru întinderea mrejelor
în mijlocul mării. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Și va ajunge de prada neamurilor. 6Și fiicele sale care sunt în câmp vor fi ucise de sabie; și vor cunoaște
că eu sunt Domnul. 7Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce împotriva Tirului pe Nebucadnețar, împăratul
Babilonului, împăratul împăraților de la miazănoapte, cu cai și cu care și cu călăreți și gloată și mult popor. 8El va ucide cu sabia pe fiicele tale în câmp și va face întăriri
împotriva ta și va ridica metereze împotriva ta și va înălța pavăza împotriva ta. 9Și va pune berbeci de dărâmare împotriva zidurilor tale și‐ți va surpa turnurile cu săbiile sale. 10Pulberea de la mulțimea cailor săi te va acoperi; zidurile tale vor tremura de vuietul călăreților și al roatelor și al carelor, când va intra prin porțile tale cum intră oamenii într‐o cetate în care s‐a făcut o spărtură. 11Îți va călca toate ulițele cu copitele cailor lui; va omorî pe poporul tău cu sabia și stâlpii tăi cei tari vor fi trântiți la pământ. 12Și‐ți vor prăda avuțiile și‐ți vor răpi mărfurile și‐ți vor dărâma zidurile și‐ți vor nimici casele tale cele frumoase; și‐ți vor pune pietrele și lemnele și pulberea în mijlocul apelor. 13Și voi
24.8Ier. 7.34
16.9
25.10
face să înceteze vuietul
cântărilor tale și nu se va mai auzi sunetul harfelor tale. 14Și te
voi face o stâncă seacă; vei fi un loc pentru întinderea mrejelor; nu vei mai fi zidit. Căci eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 15Așa zice Domnul Dumnezeu către Tir: Oare nu vor tremura
ostroavele la vuietul căderii tale când vor geme răniții, când se va face ucidere în mijlocul tău? 16Atunci toți mai marii mării
se vor coborî
de pe scaunele lor de domnie și se vor dezbrăca de mantiile lor și se vor dezbrăca de hainele lor cele bogate: se vor îmbrăca cu cutremur, vor ședea
la pământ și vor tremura
în orice clipă și se vor îngrozi de tine
. 17Și vor ridica o plângere
pentru tine și‐ți vor zice: Cum ai fost pierdut tu care erai locuit de marinari, cetate cu nume, care erai tare
pe mare, ea și locuitorii ei, care insuflau groaza de ei tuturor celor ce locuiesc în ea. 18Acum ostroavele vor tremura
în ziua căderii tale și ostroavele care sunt în mare vor fi încremenite de ziua plecării tale. 19Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Când te voi face o cetate pustie ca pe cetățile care nu sunt locuite, când voi aduce asupra ta adâncul și te vor acoperi apele cele mari, 20atunci te voi coborî cu cei ce
se coboară în groapă la poporul străvechi și te voi face să locuiești în părțile cele mai de jos ale pământului, în locuri pustii din vechime, cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu mai fii locuit și voi pune slava
în pământul celor vii. 21Te voi face spaime
și nu vei mai fi; și vei fi căutat
și nu vei mai fi aflat în veac, zice Domnul Dumnezeu.