Împotriva împăratului Tirului
281Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, vorbește către domnul Tirului: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ți s‐a înălțat inima și ai zis: Eu sunt Dumnezeu și șed
pe scaunul lui Dumnezeu, în inima
mărilor; și ești om
și nu Dumnezeu, și‐ți pui inima ca inima lui Dumnezeu, 3iată, ești mai înțelept
decât Daniel! Nicio taină nu este întunecată pentru tine; 4cu înțelepciunea ta și cu mintea ta ți‐ai făcut avere și ți‐ai adunat aur și argint în vistieriile tale; 5cu înțelepciunea
ta cea mare ți‐ai înmulțit bogățiile cu negoțul tău și ți‐ai înălțat inima de bogățiile tale; 6de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ți‐ai pus inima ca inima lui Dumnezeu, 7de aceea iată, voi aduce asupra ta pe străini, pe cele
grozave dintre neamuri, și își vor scoate săbiile împotriva frumuseții înțelepciunii tale și‐ți vor pângări strălucirea. 8Te vor coborî în groapă și vei muri de moartea celor uciși în inima mărilor. 9Oare vei mai
zice tu înaintea celui ce te va ucide: Sunt Dumnezeu? Dar ești om și nu Dumnezeu în mâna celui ce te străpunge. 10Vei muri de moartea celor netăiați împrejur
, de mâna străinilor. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. 11Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 12Fiu al omului, înalță o plângere
asupra împăratului Tirului și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Tu pecetluiai măsura desăvârșirii, erai plin de înțelepciune
și desăvârșit în frumusețe. 13Ai fost în Eden
, grădina lui Dumnezeu; te acoperea orice piatră scumpă: sardonixul, topazul și diamantul, hrisolitul, onixul și iaspisul, safirul, smaraldul, rubinul roșu aprins și aurul. Măiestria tobelor
tale și a flautelor erau în tine; în ziua când ai fost făcut erau pregătite. 14Erai un heruvim
uns care acoperă și te‐am pus așa: erai pe muntele
cel sfânt al lui Dumnezeu; umblai prin mijlocul pietrelor de foc. 15Erai desăvârșit în căile tale, din ziua când ai fost făcut până când s‐a aflat nedreptate în tine. 16De belșugul negoțului tău ți‐ai umplut mijlocul cu asuprire și ai păcătuit; de aceea te‐am aruncat ca spurcat de pe muntele lui Dumnezeu; și te‐am pierdut din mijlocul pietrelor de foc, heruvim care acoperi
. 17Ți s‐a înălțat
inima de frumusețea ta; ți‐ai stricat înțelepciunea prin strălucirea ta; te‐am aruncat la pământ, te‐am dat înaintea împăraților ca să te privească. 18Prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoțului tău, ți‐ai pângărit locașurile tale sfințite; de aceea am scos un foc din mijlocul tău, te‐a mistuit și te‐am prefăcut în cenușă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. 19Toți câți te cunosc între popoare se îngrozesc de tine; ai ajuns o groază
și în veac nu vei mai fi.
Căderea Sidonului
20Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 21Fiu al omului, pune‐ți
fața către Sidon
27.3
și prorocește împotriva lui 22și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată
, sunt împotriva ta, Sidonule, și voi fi slăvit în mijlocul tău. Și vor cunoaște
că eu sunt Domnul când voi face judecăți în el și mă voi sfinți
în el. 23Și voi trimite în el ciumă
și sânge pe ulițele lui și cei răniți de moarte vor cădea în mijlocul său de sabia ce va fi asupra lui din toate părțile. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul. 24Și nu va mai fi pentru casa lui Israel niciun spin
înțepător și niciun scai aducător de dureri printre cei ce erau în jurul lor și‐i disprețuiau. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu. 25Așa zice Domnul Dumnezeu: Când voi aduna
37.21
casa lui Israel dintre popoarele între care sunt împrăștiați și voi fi sfințit
în ei înaintea neamurilor, atunci vor locui în țara lor pe care am dat‐o robului meu Iacov. 26Vor locui
în ea la adăpost și vor zidi case
și vor sădi
vii; și vor locui la adăpost când îmi voi săvârși judecățile asupra tuturor celor de primprejur care‐i disprețuiau. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul lor.