Împăratul Egiptului și al Asiriei vor fi răsturnați
311Și a fost așa: în anul al unsprezecelea, în luna a treia, la întâi ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii sale: Cu cine
te asemeni în mărimea ta? 3Iată,
asirianul era un cedru din Liban cu crengi frumoase și pâlcuri umbritoare și de statură înaltă; și vârful său era în mijlocul ramurilor stufoase. 4Apele
îl hrăneau, adâncul îl făcea să crească, râurile sale curgeau în jurul sădirii lui și își trimitea pâraiele la toți copacii câmpului; 5de aceea înălțimea
lui s‐a ridicat mai presus de toți copacii câmpului și crengile i s‐au înmulțit și ramurile i s‐au lungit întinzându‐se de mulțimea apelor. 6Toate păsările
cerurilor își făceau cuibul în ramurile lui; și toate fiarele câmpului fătau sub crăcile lui și sub umbra lui ședeau toate neamurile cele mari. 7Și era frumos în mărimea lui și în lungimea crăcilor lui; căci rădăcina lui era lângă ape mari. 8Cedrii din grădina
13.10
lui Dumnezeu nu‐l puteau ascunde; chiparoșii nu se asemănau cu crăcile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu‐i semăna în frumusețe. 9L‐am făcut frumos prin mulțimea ramurilor lui și toți copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu îl pizmuiau. 10De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că te‐ai înălțat
în statură… și el și‐a pus vârful în mijlocul crengilor stufoase și și‐a înălțat inima în înălțarea sa: 11îl voi da în mâna celui tare dintre neamuri care se va purta cu el după plac: l‐am alungat pentru răutatea lui. 12Și străinii, cele grozave
dintre neamuri, l‐au tăiat și l‐au părăsit; crăcile
lui au căzut pe munți și în toate văile și ramurile lui s‐au rupt de toate pâraiele pământului. Și toate popoarele pământului s‐au coborât de la umbra lui și l‐au părăsit. 13Toate păsările cerurilor șed pe el, cel căzut
, și toate fiarele câmpului sunt pe ramurile lui, 14ca niciunul din copacii de lângă ape să nu se înalțe în statura sa și să nu‐și pună vârful în mijlocul ramurilor stufoase și ca niciunul din cei ce erau adăpați de ape să nu se ridice în înălțimea sa. Căci toți
sunt dați morții, în
cele mai de jos ale pământului, în mijlocul copiilor oamenilor, cu cei ce se coboară în groapă. 15Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când s‐a coborât în Șeol, am făcut să‐l jelească. Am acoperit adâncul pentru el și am oprit râurile lui și apele cele mari s‐au oprit. Și am făcut ca Libanul să fie în jale pentru el și toți copacii câmpului s‐au lâncezit pentru el. 16Am făcut să se zguduie
neamurile de vuietul căderii sale, când l‐am coborât
în Șeol cu cei ce se coboară în groapă. Și toți
copacii Edenului, cei aleși și cei buni ai Libanului, toți câți sunt adăpați de ape, s‐au mângâiat
în părțile cele mai de jos ale pământului! 17Și s‐au coborât și ei cu el în Șeol la cei uciși de sabie și care erau brațul lui, care locuiau
sub umbra lui, în mijlocul neamurilor. 18Cu
cine te asemeni deci tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși, te vei coborî cu copacii Edenului în părțile mai de jos ale pământului; te vei
culca în mijlocul celor netăiați împrejur, cu cei uciși de sabie. Acesta este Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeu.
Egiptenii trebuie să intre și ei în mormânt
321Și a fost așa: în anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, la întâi ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, ridică plângere
pentru Faraon, împăratul Egiptului, și zi‐i: Te asemănai
între neamuri cu leul tânăr și erai
ca balaurul în mări; și porneai în râurile tale și tulburai
apele cu picioarele tale și le noroiai râurile. 3Așa zice Domnul Dumnezeu: De aceea îmi voi întinde mrejele
peste tine cu o gloată de multe popoare și te vor trage în lațul meu. 4Și
te voi arunca pe pământ, te voi azvârli pe fața câmpului și voi face să stea
pe tine toate păsările cerurilor și voi sătura cu tine fiarele întregului pământ. 5Și‐ți voi pune carnea pe munți
și voi umple văile cu grămada ta. 6Și voi adăpa cu sângele tău țara în care înoți până la munți și pâraiele se vor umple de tine. 7Și când te voi stinge, voi
3.15Amos 8.9Mat. 24.29Ap. 6.12,13
acoperi cerurile și‐i voi întuneca stelele. Voi acoperi soarele cu un nor și luna nu va luci cu lumina sa. 8Voi face să se întunece peste tine toți luminătorii de lumină ai cerurilor și voi pune întuneric peste țara ta, zice Domnul Dumnezeu. 9Și voi tulbura inima multor popoare când voi aduce sfărâmarea ta între neamuri în țările pe care nu le‐ai cunoscut. 10Și voi face ca multe popoare să se
îngrozească de tine și împăraților lor li se va zbârli părul de tine când îmi voi învârti sabia înaintea lor. Și vor tremura
în orice clipă, fiecare pentru viața lui, în ziua căderii tale. 11Căci așa
zice Domnul Dumnezeu: Sabia împăratului Babilonului va veni asupra ta. 12Voi face să cadă mulțimea ta prin săbiile celor viteji, toți sunt cei cumpliți
ai neamurilor. Și vor răsturna
mândria Egiptului și toată mulțimea lui va fi nimicită. 13Și voi pierde toate vitele lui de lângă apele cele mari și nici picior
de om nu le va mai tulbura și nici copite de vite nu le vor mai tulbura. 14Atunci voi face să se liniștească apele lor și voi face râurile lor să curgă ca untdelemnul, zice Domnul Dumnezeu. 15Când voi face țara Egiptului pustie și ținutul va fi lăsat pustiu de plinătatea sa, când voi lovi pe toți cei ce locuiesc în el, atunci vor cunoaște
14.4,18Ps. 9.16
că eu sunt Domnul. 16Aceasta este plângerea
cu care vor plânge; fiicele neamurilor se vor boci cu ea: se vor boci cu ea pentru Egipt și pentru toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeu. 17Și a fost așa: în anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 18Fiu al omului, suspină pentru mulțimea Egiptului și aruncă‐i
jos, pe el și pe fetele neamurilor mărețe, în părțile cele mai de jos ale pământului cu cei ce se coboară în groapă. 19Pe cine
întreci tu în frumusețe? Pogoară‐te
și culcă‐te între cei netăiați împrejur! 20Vor cădea în mijlocul celor uciși de sabie: este dat sabiei! Trageți‐l la o parte pe el și toată mulțimea lui. 21Cei puternici
14.9,10
dintre viteji îi vor vorbi din mijlocul Șeolului cu cei ce l‐au ajutat. S‐au coborât
și s‐au culcat, netăiați împrejur, uciși de sabie. 22Acolo este asirianul
și toată ceata lui; mormintele lui sunt în juru‐i; toți uciși, căzuți de sabie. 23Mormintele
lor sunt puse în laturile gropii și ceata lui este împrejurul mormântului său; toți sunt uciși, căzuți de sabie, ei, care răspândeau
groaza în pământul celor vii. 24Acolo este Elamul
și toată mulțimea lui în jurul mormântului său, toți uciși, căzuți de sabie, coborâți
netăiați împrejur în cele de jos ale pământului, ei, care răspândeau
groaza de ei în pământul celor vii. Și totuși și‐au purtat rușinea cu cei coborâți în groapă. 25I s‐a pus un pat în mijlocul celor uciși cu toată mulțimea sa. Mormintele lor sunt în juru‐i, toți netăiați împrejur, uciși de sabie; deși groaza de ei era răspândită în pământul celor vii; și și‐au purtat rușinea cu cei coborâți în groapă; el este pus în mijlocul celor uciși. 26Acolo este Meșec
, Tubal și toată mulțimea lor, mormintele lor sunt în jurul lor, toți netăiați împrejur
, uciși de sabie, deși groaza de ei era răspândită în pământul celor vii. 27Și ei nu s‐au culcat
cu cei viteji, căzuți dintre cei netăiați împrejur, care s‐au coborât în Șeol cu armele lor de război și ale căror săbii sunt puse sub capetele lor și ale căror nelegiuiri sunt pe oasele lor, deși ei erau groaza celor puternici în pământul celor vii. 28Și tu vei fi sfărâmat în mijlocul celor netăiați împrejur și te vei culca cu cei uciși de sabie. 29Acolo este Edomul
, împărații săi și toți mai marii săi, care în puterea lor sunt puși cu cei uciși de sabie; s‐au culcat cu cei netăiați împrejur și cu cei ce se coboară în groapă. 30Acolo
sunt unșii de la miazănoapte, ei toți și toți sidonienii
care s‐au coborât cu cei uciși, rușinați de groaza ce răspândeau prin puterea lor, și s‐au culcat netăiați împrejur cu cei uciși de sabie și își poartă rușinea cu cei ce se coboară în groapă. 31Faraon îi va vedea și se va mângâia
pentru toată mulțimea lui: da, Faraon și toată oastea lui, cei uciși de sabie, zice Domnul Dumnezeu. 32Căci am răspândit groaza de el în pământul celor vii; și el se va culca în mijlocul celor netăiați împrejur cu cei uciși de săbie, da, Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeu.
Datoria păzitorilor duhovnicești
331Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, vorbește copiilor
poporului tău și zi‐le: Când
voi aduce sabia asupra vreunei țări și poporul țării va lua un om oarecare din mijlocul său și‐l va pune păzitor
3și el va vedea sabia venind asupra țării și va sufla din trâmbiță și va înștiința pe popor; 4și cineva aude glasul trâmbiței și nu se lasă înștiințat și vine sabia și‐l va răpi, sângele
lui va fi pe capul lui: 5a auzit glasul trâmbiței și nu s‐a ferit: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s‐ar fi lăsat înștiințat, și‐ar fi scăpat sufletul. 6Dar dacă păzitorul vede că vine sabia și nu suflă din trâmbiță și poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi pe vreunul din ei, este răpit pentru nelegiuirea
sa; dar sângele său îl voi cere din mâna păzitorului. 7Și tu, fiu al omului
, te‐am pus păzitor peste casa lui Israel. Ascultă deci cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 8Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa, acest rău va muri pentru nelegiuirea sa, dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 9Dar dacă vei înștiința pe cel rău de calea sa ca să se întoarcă de la ea și nu se va întoarce de la calea sa, va muri în nelegiuirea sa, dar tu îți vei scăpa sufletul. 10Și tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și pierim
pentru ele, cum
să trăim deci? 11Zi‐le: Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, n‐am nicio plăcere
în moartea celui rău, ci cel rău să se întoarcă de la calea sa și să trăiască. Întoarceți‐vă, întoarceți‐vă de la căile voastre rele! Căci de ce
vreți să muriți, casă a lui Israel? 12Și tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea
celui drept nu‐l va scăpa în ziua fărădelegii lui; și cât pentru răutatea celui rău, el nu se va poticni
din pricina ei în ziua în care se va întoarce de la răutatea sa; nici cel drept nu va trăi prin ea în ziua în care va păcătui. 13Când zic celui drept că va trăi și el se încrede
în dreptatea sa și face nedreptate, niciuna din faptele lui drepte nu se va aminti, ci va muri în nedreptatea lui pe care a făcut‐o. 14Și când
zic celui rău: Vei muri! și se întoarce de la păcatul său și face judecată și dreptate: 15dacă cel rău va înapoia
zălogul, va întoarce
lucrul răpit, va umbla în așezămintele
vieții, nefăcând ce este nedrept: va trăi negreșit, nu va muri. 16Niciunul
din păcatele pe care le‐a făcut nu se va aminti împotriva lui; a făcut judecată și dreptate: va trăi negreșit. 17Totuși, copiii
poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Dar calea lor nu este dreaptă. 18Când
cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri în ea. 19Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa și face judecată și dreptate, va trăi în ele. 20Totuși voi ziceți: Calea
Domnului nu este dreaptă. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile sale. 21Și a fost așa: în anul
al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunii, a venit la mine unul
care scăpase din Ierusalim, zicând: Cetatea
este bătută. 22Și mâna
Domnului a fost asupra mea seara, mai înainte de a veni cel ce scăpase, și mi‐a deschis
gura înainte de a veni el la mine dimineața; și mi s‐a deschis gura și n‐am mai fost mut. 23Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 24Fiu al omului, cei ce
locuiesc în acele locuri pustii
, în țara lui Israel, vorbesc zicând: Avraam
a fost unul singur și a moștenit țara aceasta și noi
suntem mulți; țara ni s‐a dat spre stăpânire. 25De aceea, spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi mâncați
7.26
17.10
19.26Deut. 12.16
cu sânge și vă ridicați
ochii spre idolii voștri și vărsați
sânge: și să stăpâniți țara? 26Vă bizuiți pe sabia voastră, faceți urâciune și pângăriți
fiecare pe nevasta aproapelui său și să stăpâniți țara? 27Așa să le spui: Așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, dacă nu vor cădea de sabie cei ce
sunt în locuri pustii și dacă nu voi da spre mâncare
fiarelor pe cel ce este în câmp deschis și dacă nu vor muri de ciumă cei ce sunt în întărituri și în peșteri
. 28Și voi face
țara o pustie și o groază și mândria
puterii ei va înceta și munții
lui Israel vor fi pustiiți, așa că nimeni nu va trece prin ei. 29Atunci vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi face țara o pustie și o groază pentru toate urâciunile pe care le‐au făcut. 30Și tu, fiu al omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe la ziduri și din pragurile caselor și vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, zicând
: Veniți, vă rog, și auziți cuvântul care a ieșit de la Domnul. 31Și vin
către tine cum vine poporul și înaintea ta stau
ca poporul meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; căci cu gura
lor arată multă iubire, dar inima
lor umblă după câștig nedrept. 32Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac. 33Și când
se va întâmpla aceasta (iată, vine), atunci vor cunoaște
că a fost un proroc în mijlocul lor.