Datoria păzitorilor duhovnicești
331Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, vorbește copiilor
poporului tău și zi‐le: Când
voi aduce sabia asupra vreunei țări și poporul țării va lua un om oarecare din mijlocul său și‐l va pune păzitor
3și el va vedea sabia venind asupra țării și va sufla din trâmbiță și va înștiința pe popor; 4și cineva aude glasul trâmbiței și nu se lasă înștiințat și vine sabia și‐l va răpi, sângele
lui va fi pe capul lui: 5a auzit glasul trâmbiței și nu s‐a ferit: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s‐ar fi lăsat înștiințat, și‐ar fi scăpat sufletul. 6Dar dacă păzitorul vede că vine sabia și nu suflă din trâmbiță și poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi pe vreunul din ei, este răpit pentru nelegiuirea
sa; dar sângele său îl voi cere din mâna păzitorului. 7Și tu, fiu al omului
, te‐am pus păzitor peste casa lui Israel. Ascultă deci cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 8Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa, acest rău va muri pentru nelegiuirea sa, dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 9Dar dacă vei înștiința pe cel rău de calea sa ca să se întoarcă de la ea și nu se va întoarce de la calea sa, va muri în nelegiuirea sa, dar tu îți vei scăpa sufletul. 10Și tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și pierim
pentru ele, cum
să trăim deci? 11Zi‐le: Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, n‐am nicio plăcere
în moartea celui rău, ci cel rău să se întoarcă de la calea sa și să trăiască. Întoarceți‐vă, întoarceți‐vă de la căile voastre rele! Căci de ce
vreți să muriți, casă a lui Israel? 12Și tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea
celui drept nu‐l va scăpa în ziua fărădelegii lui; și cât pentru răutatea celui rău, el nu se va poticni
din pricina ei în ziua în care se va întoarce de la răutatea sa; nici cel drept nu va trăi prin ea în ziua în care va păcătui. 13Când zic celui drept că va trăi și el se încrede
în dreptatea sa și face nedreptate, niciuna din faptele lui drepte nu se va aminti, ci va muri în nedreptatea lui pe care a făcut‐o. 14Și când
zic celui rău: Vei muri! și se întoarce de la păcatul său și face judecată și dreptate: 15dacă cel rău va înapoia
zălogul, va întoarce
lucrul răpit, va umbla în așezămintele
vieții, nefăcând ce este nedrept: va trăi negreșit, nu va muri. 16Niciunul
din păcatele pe care le‐a făcut nu se va aminti împotriva lui; a făcut judecată și dreptate: va trăi negreșit. 17Totuși, copiii
poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Dar calea lor nu este dreaptă. 18Când
cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri în ea. 19Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa și face judecată și dreptate, va trăi în ele. 20Totuși voi ziceți: Calea
Domnului nu este dreaptă. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile sale. 21Și a fost așa: în anul
al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunii, a venit la mine unul
care scăpase din Ierusalim, zicând: Cetatea
este bătută. 22Și mâna
Domnului a fost asupra mea seara, mai înainte de a veni cel ce scăpase, și mi‐a deschis
gura înainte de a veni el la mine dimineața; și mi s‐a deschis gura și n‐am mai fost mut. 23Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 24Fiu al omului, cei ce
locuiesc în acele locuri pustii
, în țara lui Israel, vorbesc zicând: Avraam
a fost unul singur și a moștenit țara aceasta și noi
suntem mulți; țara ni s‐a dat spre stăpânire. 25De aceea, spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi mâncați
7.26
17.10
19.26Deut. 12.16
cu sânge și vă ridicați
ochii spre idolii voștri și vărsați
sânge: și să stăpâniți țara? 26Vă bizuiți pe sabia voastră, faceți urâciune și pângăriți
fiecare pe nevasta aproapelui său și să stăpâniți țara? 27Așa să le spui: Așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, dacă nu vor cădea de sabie cei ce
sunt în locuri pustii și dacă nu voi da spre mâncare
fiarelor pe cel ce este în câmp deschis și dacă nu vor muri de ciumă cei ce sunt în întărituri și în peșteri
. 28Și voi face
țara o pustie și o groază și mândria
puterii ei va înceta și munții
lui Israel vor fi pustiiți, așa că nimeni nu va trece prin ei. 29Atunci vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi face țara o pustie și o groază pentru toate urâciunile pe care le‐au făcut. 30Și tu, fiu al omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe la ziduri și din pragurile caselor și vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, zicând
: Veniți, vă rog, și auziți cuvântul care a ieșit de la Domnul. 31Și vin
către tine cum vine poporul și înaintea ta stau
ca poporul meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; căci cu gura
lor arată multă iubire, dar inima
lor umblă după câștig nedrept. 32Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac. 33Și când
se va întâmpla aceasta (iată, vine), atunci vor cunoaște
că a fost un proroc în mijlocul lor.
Prorocire împotriva păstorilor necredincioși
341Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, prorocește împotriva păstorilor
lui Israel, prorocește și spune‐le lor, păstorilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înșiși! Oare n‐ar trebui păstorii să pască turma? 3Voi mâncați
grăsimea și vă îmbrăcați cu lâna; junghiați
pe cele îngrășate, dar turma n‐o pașteți. 4Cele slabe
n‐ați întărit și ce era bolnav n‐ați vindecat și ce era frânt n‐ați legat și ce era fugărit n‐ați adus înapoi și nici n‐ați căutat
ce era pierdut, ci le‐ați stăpânit
cu silă și asprime. 5Și ele
s‐au împrăștiat
, căci nu era păstor; și au ajuns
de mâncare tuturor fiarelor câmpului și s‐au împrăștiat. 6Oile mele au rătăcit prin toți munții și pe orice deal înalt: da, oile mele s‐au împrăștiat pe toată fața pământului și n‐a fost cine să cerceteze și să le caute. 7De aceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului: 8Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat, fiindcă oile mele au ajuns de pradă și oile mele au ajuns
de mâncare oricărei fiare a câmpului, fiindcă nu era păstor și păstorii mei nu căutau oile mele, ci păstorii se pășteau
pe sine și nu pășteau oile mele; 9de aceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului; 10Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva păstorilor! Și voi
cere oile mele din mânia lor, și‐i voi face să înceteze de a paște
oile și păstorii nu se vor mai paște pe ei înșiși: și voi scăpa din gura lor oile mele și nu le vor mai fi de mâncare. 11Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, eu însumi, chiar eu voi cerceta oile mele și le voi căuta. 12Ca păstorul care își caută turma în ziua când este printre oile sale cele împrăștiate, așa voi căuta eu oile mele și le voi scăpa din toate locurile în care s‐au împrăștiat, în ziua noroasă
și întunecoasă. 13Și le voi
scoate dintre popoare și le voi aduna dintre țări și le voi aduce în țara lor și le voi paște pe munții lui Israel, lângă râuri și în toate locurile locuite ale țării. 14Le voi
paște în pășune bună și stâna lor va fi pe munții înălțimii lui Israel. Acolo
se vor odihni în staul bun și vor paște în pășuni grase pe munții lui Israel. 15Eu însumi voi paște oile mele și le voi face să se odihnească, zice Domnul Dumnezeu. 16Voi
căuta pe cea pierdută și voi întoarce pe cea fugărită și voi lega pe cea frântă și voi întări pe cea bolnavă; dar voi nimici pe cea grasă
și pe cea tare; le voi paște
cu judecată. 17Și voi, turma mea, — așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi
judeca între oaie, între berbeci și țapi. 18Oare puțin lucru este pentru voi că ați mâncat pășunea cea bună, iar rămășița pășunii voastre ați călcat‐o în picioare și că ați băut ape de lac, iar pe cealaltă o tulburați cu picioarele? 19Și oile mele mănâncă ce ați călcat voi cu picioarele voastre și beau ce ați tulburat voi cu picioarele voastre! 20De aceea, așa le zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi
judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă. 21Pentru că împungeți din coaste și din umeri și împungeți cu coarnele voastre pe toate cele slabe până le risipiți afară, 22de aceea eu voi mântui oile mele și nu vor mai fi de pradă și voi judeca între oaie
și oaie. 23Și voi ridica un păstor
5.4
peste ele și el le va paște, pe robul
meu David. El le va paște și le va fi păstor. 24Eu
, Domnul, le voi fi Dumnezeu, și robul meu David va fi domn
în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit. 25Și voi face legământ
de pace cu ele și voi
35.9Osea 2.18
face să înceteze din țară fiarele rele și vor locui la adăpost
în pustie și vor dormi în păduri. 26Și voi face pe acestea și împrejurimile dealului
meu o binecuvântare
și voi face să cadă
ploaia la vremea ei; vor fi ploi
de binecuvântare. 27Și copacul
câmpului își va da rodul și pământul își va da venitul și vor fi la adăpost în țara lor și vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi
sfărâma legăturile jugului lor și‐i voi scăpa din mâinile celor ce
i‐au ținut în robie. 28Și nu vor
mai fi de pradă neamurilor și fiarele pământului nu‐i vor mânca, ci vor
46.27
locui la adăpost și nimeni nu‐i va înspăimânta. 29Și le voi ridica o odraslă
cu nume și nu vor mai fi mistuiți de foame în țară și nu vor mai purta
rușinea neamurilor. 30Și vor cunoaște că eu
, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ei și ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, zice Domnul Dumnezeu. 31Și voi, oile
mele, oile pășunii mele, sunteți oameni și eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
Împotriva Edomului
351Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva muntelui
Seir și prorocește
împotriva lui 3și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde
mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4Voi pustii cetățile
tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5Pentru că din vechime ai purtat ură
și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii
sfârșitului; 6de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă
n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese
și pe cel ce se întoarce. 8Și‐i voi umple
munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9Te voi face
pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 10Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni
, deși Domnul
132.13,14
era acolo: 11de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia
ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12Și vei cunoaște
că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile
voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14Așa zice Domnul Dumnezeu: Când
tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15Cum te‐ai bucurat
de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge
o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
