Prorocire împotriva păstorilor necredincioși
341Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, prorocește împotriva păstorilor
lui Israel, prorocește și spune‐le lor, păstorilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vai
de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înșiși! Oare n‐ar trebui păstorii să pască turma? 3Voi mâncați
grăsimea și vă îmbrăcați cu lâna; junghiați
pe cele îngrășate, dar turma n‐o pașteți. 4Cele slabe
n‐ați întărit și ce era bolnav n‐ați vindecat și ce era frânt n‐ați legat și ce era fugărit n‐ați adus înapoi și nici n‐ați căutat
ce era pierdut, ci le‐ați stăpânit
cu silă și asprime. 5Și ele
s‐au împrăștiat
, căci nu era păstor; și au ajuns
de mâncare tuturor fiarelor câmpului și s‐au împrăștiat. 6Oile mele au rătăcit prin toți munții și pe orice deal înalt: da, oile mele s‐au împrăștiat pe toată fața pământului și n‐a fost cine să cerceteze și să le caute. 7De aceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului: 8Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat, fiindcă oile mele au ajuns de pradă și oile mele au ajuns
de mâncare oricărei fiare a câmpului, fiindcă nu era păstor și păstorii mei nu căutau oile mele, ci păstorii se pășteau
pe sine și nu pășteau oile mele; 9de aceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului; 10Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva păstorilor! Și voi
cere oile mele din mânia lor, și‐i voi face să înceteze de a paște
oile și păstorii nu se vor mai paște pe ei înșiși: și voi scăpa din gura lor oile mele și nu le vor mai fi de mâncare. 11Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, eu însumi, chiar eu voi cerceta oile mele și le voi căuta. 12Ca păstorul care își caută turma în ziua când este printre oile sale cele împrăștiate, așa voi căuta eu oile mele și le voi scăpa din toate locurile în care s‐au împrăștiat, în ziua noroasă
și întunecoasă. 13Și le voi
scoate dintre popoare și le voi aduna dintre țări și le voi aduce în țara lor și le voi paște pe munții lui Israel, lângă râuri și în toate locurile locuite ale țării. 14Le voi
paște în pășune bună și stâna lor va fi pe munții înălțimii lui Israel. Acolo
se vor odihni în staul bun și vor paște în pășuni grase pe munții lui Israel. 15Eu însumi voi paște oile mele și le voi face să se odihnească, zice Domnul Dumnezeu. 16Voi
căuta pe cea pierdută și voi întoarce pe cea fugărită și voi lega pe cea frântă și voi întări pe cea bolnavă; dar voi nimici pe cea grasă
și pe cea tare; le voi paște
cu judecată. 17Și voi, turma mea, — așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi
judeca între oaie, între berbeci și țapi. 18Oare puțin lucru este pentru voi că ați mâncat pășunea cea bună, iar rămășița pășunii voastre ați călcat‐o în picioare și că ați băut ape de lac, iar pe cealaltă o tulburați cu picioarele? 19Și oile mele mănâncă ce ați călcat voi cu picioarele voastre și beau ce ați tulburat voi cu picioarele voastre! 20De aceea, așa le zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi
judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă. 21Pentru că împungeți din coaste și din umeri și împungeți cu coarnele voastre pe toate cele slabe până le risipiți afară, 22de aceea eu voi mântui oile mele și nu vor mai fi de pradă și voi judeca între oaie
și oaie. 23Și voi ridica un păstor
5.4
peste ele și el le va paște, pe robul
meu David. El le va paște și le va fi păstor. 24Eu
, Domnul, le voi fi Dumnezeu, și robul meu David va fi domn
în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit. 25Și voi face legământ
de pace cu ele și voi
35.9Osea 2.18
face să înceteze din țară fiarele rele și vor locui la adăpost
în pustie și vor dormi în păduri. 26Și voi face pe acestea și împrejurimile dealului
meu o binecuvântare
și voi face să cadă
ploaia la vremea ei; vor fi ploi
de binecuvântare. 27Și copacul
câmpului își va da rodul și pământul își va da venitul și vor fi la adăpost în țara lor și vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi
sfărâma legăturile jugului lor și‐i voi scăpa din mâinile celor ce
i‐au ținut în robie. 28Și nu vor
mai fi de pradă neamurilor și fiarele pământului nu‐i vor mânca, ci vor
46.27
locui la adăpost și nimeni nu‐i va înspăimânta. 29Și le voi ridica o odraslă
cu nume și nu vor mai fi mistuiți de foame în țară și nu vor mai purta
rușinea neamurilor. 30Și vor cunoaște că eu
, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ei și ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, zice Domnul Dumnezeu. 31Și voi, oile
mele, oile pășunii mele, sunteți oameni și eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
Împotriva Edomului
351Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva muntelui
Seir și prorocește
împotriva lui 3și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde
mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4Voi pustii cetățile
tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5Pentru că din vechime ai purtat ură
și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii
sfârșitului; 6de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă
n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese
și pe cel ce se întoarce. 8Și‐i voi umple
munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9Te voi face
pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 10Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni
, deși Domnul
132.13,14
era acolo: 11de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia
ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12Și vei cunoaște
că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile
voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14Așa zice Domnul Dumnezeu: Când
tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15Cum te‐ai bucurat
de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge
o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Mântuirea lui Israel
361Și tu, fiu al omului, prorocește munților
lui Israel și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! 2Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
vrăjmașul a zis de voi: Ha, ha! și: Înălțimile
cele veșnice au ajuns în stăpânirea
noastră! 3De aceea prorocește și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă, da, fiindcă v‐au făcut pustii și v‐au înghițit din fiecare parte ca să fiți stăpânirea rămășiței neamurilor și sunteți luați
pe buzele limbii și de ocara poporului: 4de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu: Așa zice Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustiite și cetăților părăsite care au ajuns de pradă
și de batjocură
rămășiței neamurilor care sunt primprejur; 5de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în
focul geloziei mele am vorbit împotriva rămășiței neamurilor și împotriva întregului Edom, care și‐au însușit
țara mea ca stăpânire cu bucuria întregii lor inimi, cu ciudă de suflet, ca s‐o jefuiască cu jaf. 6De aceea prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea și în mânia mea: Pentru că ați purtat rușinea
neamurilor; 7de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Mi‐am ridicat
mâna zicând: De nu își vor purta neamurile care sunt în jurul vostru rușinea lor! 8Și voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și veți face roade pentru poporul meu Israel. Căci vor veni curând. 9Căci iată, eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi lucrați și semănați. 10Și voi înmulți oamenii în voi, toată casa lui Israel, toată. Și cetățile vor fi locuite și locurile pustii
61.4Amos 9.14
vor fi zidite. 11Și voi înmulți
33.12
în voi pe om și vită și se vor înmulți și se vor prăsi și vă voi face să fiți locuiți ca mai înainte și vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 12Da, voi face să umble în voi oameni, poporul meu Israel. Și te vor stăpâni
și vei fi moștenirea lor și de acum nu‐i vei mai
lipsi de copii. 13Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă zic: Tu
, țară, mănânci pe oameni și stârpești neamul tău! 14De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu vei mai stârpi neamul tău, zice Domnul Dumnezeu, 15și nu te voi mai face să auzi rușinea neamurilor. Și nu vei mai purta ocara popoarelor și nu vei mai face
să cadă neamul tău, zice Domnul Dumnezeu. 16Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o
prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția
unei femei în despărțirea lunilor ei. 18Și mi‐am vărsat mânia asupra lor pentru sângele
pe care l‐au vărsat pe pământ și pentru că l‐au pângărit cu idolii lor. 19Și i‐am risipit
între neamuri și au fost împrăștiați prin țări: i‐am
judecat după calea lor și după faptele lor. 20Și au venit la neamurile în mijlocul cărora au mers și au pângărit
numele meu cel sfânt. Căci se zicea despre ei: Aceștia sunt poporul Domnului și au ieșit din țara sa. 21Dar m‐am îndurat pentru numele
meu cel sfânt pe care l‐a pângărit casa lui Israel între neamurile la care s‐au dus. 22De aceea spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, ci pentru numele meu
cel sfânt, pe care l‐ați pângărit între neamurile la care v‐ați dus. 23Și voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit între neamuri, pe care l‐ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit
în voi înaintea ochilor lor. 24Căci vă voi lua
dintre neamuri și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. 25Și voi stropi
peste voi apă curată și veți fi curăți.
Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. 26Și vă voi
da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; și voi lua din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. 27Și voi pune în voi duhul
meu și vă voi face să umblați în așezămintele mele și să păziți judecățile mele și să le faceți. 28Și veți locui
în țara pe care am dat‐o părinților voștri și‐mi
veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu. 29Și vă voi
mântui din toate necurățiile voastre și voi chema
grâul și‐l voi înmulți și nu voi
pune foamete peste voi. 30Și voi înmulți
rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei între neamuri. 31Atunci vă veți
aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre cele rele și vă veți scârbi
de voi înșivă pentru nelegiuirile voastre și pentru urâciunile voastre. 32Nu
pentru voi fac aceasta, zice Domnul Dumnezeu, să vă fie știut. Rușinați‐vă și roșiți pentru căile voastre, casă a lui Israel! 33Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face și cetățile să fie locuite și dărâmăturile
să fie zidite. 34Și pământul pustiu va fi lucrat, de unde era un pustiu în ochii oricărui trecător. 35Și vor zice: Pământul acesta care a fost pustiu a ajuns ca grădina Edenului
și cetățile cele dărâmate și pustiite și surpate sunt întărite și locuite. 36Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor cunoaște că eu, Domnul, zidesc locurile surpate și sădesc ce era pustiit: Eu
, Domnul, am vorbit și voi face. 37Așa zice Domnul Dumnezeu: Și încă voi
fi căutat de casa lui Israel ca să le fac aceasta: îi voi înmulți
în oameni ca pe o turmă. 38Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, așa vor fi pline de turme de oameni cetățile cele pustiite. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul.