Împotriva Edomului
351Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva muntelui
Seir și prorocește
împotriva lui 3și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde
mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4Voi pustii cetățile
tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5Pentru că din vechime ai purtat ură
și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii
sfârșitului; 6de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă
n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese
și pe cel ce se întoarce. 8Și‐i voi umple
munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9Te voi face
pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 10Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni
, deși Domnul
132.13,14
era acolo: 11de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia
ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12Și vei cunoaște
că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile
voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14Așa zice Domnul Dumnezeu: Când
tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15Cum te‐ai bucurat
de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge
o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.