Împotriva Edomului
351Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului, pune‐ți
fața împotriva muntelui
Seir și prorocește
împotriva lui 3și spune‐i: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotriva ta și‐mi voi întinde
mâna asupra ta și te voi face o pustie și o groază. 4Voi pustii cetățile
tale și vei fi o pustie. Și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 5Pentru că din vechime ai purtat ură
și ai dat sabiei pe copiii lui Israel în vremea nenorocirii lor, în vremea nelegiuirii
sfârșitului; 6de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, că te voi pregăti pentru sânge și sângele te va urmări. Fiindcă
n‐ai urât sângele, de aceea sângele te va goni. 7Și voi face muntele Seir o pustie, o groază, și voi stârpi din el pe cel ce iese
și pe cel ce se întoarce. 8Și‐i voi umple
munții de ucișii lui și cei uciși de sabie vor cădea în dealurile tale și în văile tale și în toate râurile tale. 9Te voi face
pustietăți veșnice și cetățile tale nu vor fi locuite: și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 10Pentru că ai zis: Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și noi le vom stăpâni
, deși Domnul
132.13,14
era acolo: 11de aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, voi face după mânia
ta și după pizma ta, cum ai făcut tu din ură împotriva lor; și mă voi face cunoscut între ei când te voi judeca. 12Și vei cunoaște
că eu, Domnul, am auzit toate ocările pe care le‐ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: Au ajuns pustii, ne sunt dați spre mâncare. 13Și v‐ați mărit împotriva mea cu gurile
voastre și v‐ați înmulțit cuvintele împotriva mea; și eu am auzit. 14Așa zice Domnul Dumnezeu: Când
tot pământul se va bucura, pe tine te voi face o pustie. 15Cum te‐ai bucurat
de moștenirea casei lui Israel, fiindcă se pustiise, așa‐ți voi face: vei ajunge
o pustie, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Mântuirea lui Israel
361Și tu, fiu al omului, prorocește munților
lui Israel și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! 2Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
vrăjmașul a zis de voi: Ha, ha! și: Înălțimile
cele veșnice au ajuns în stăpânirea
noastră! 3De aceea prorocește și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă, da, fiindcă v‐au făcut pustii și v‐au înghițit din fiecare parte ca să fiți stăpânirea rămășiței neamurilor și sunteți luați
pe buzele limbii și de ocara poporului: 4de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu: Așa zice Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustiite și cetăților părăsite care au ajuns de pradă
și de batjocură
rămășiței neamurilor care sunt primprejur; 5de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în
focul geloziei mele am vorbit împotriva rămășiței neamurilor și împotriva întregului Edom, care și‐au însușit
țara mea ca stăpânire cu bucuria întregii lor inimi, cu ciudă de suflet, ca s‐o jefuiască cu jaf. 6De aceea prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea și în mânia mea: Pentru că ați purtat rușinea
neamurilor; 7de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Mi‐am ridicat
mâna zicând: De nu își vor purta neamurile care sunt în jurul vostru rușinea lor! 8Și voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și veți face roade pentru poporul meu Israel. Căci vor veni curând. 9Căci iată, eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi lucrați și semănați. 10Și voi înmulți oamenii în voi, toată casa lui Israel, toată. Și cetățile vor fi locuite și locurile pustii
61.4Amos 9.14
vor fi zidite. 11Și voi înmulți
33.12
în voi pe om și vită și se vor înmulți și se vor prăsi și vă voi face să fiți locuiți ca mai înainte și vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 12Da, voi face să umble în voi oameni, poporul meu Israel. Și te vor stăpâni
și vei fi moștenirea lor și de acum nu‐i vei mai
lipsi de copii. 13Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă zic: Tu
, țară, mănânci pe oameni și stârpești neamul tău! 14De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu vei mai stârpi neamul tău, zice Domnul Dumnezeu, 15și nu te voi mai face să auzi rușinea neamurilor. Și nu vei mai purta ocara popoarelor și nu vei mai face
să cadă neamul tău, zice Domnul Dumnezeu. 16Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o
prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția
unei femei în despărțirea lunilor ei. 18Și mi‐am vărsat mânia asupra lor pentru sângele
pe care l‐au vărsat pe pământ și pentru că l‐au pângărit cu idolii lor. 19Și i‐am risipit
între neamuri și au fost împrăștiați prin țări: i‐am
judecat după calea lor și după faptele lor. 20Și au venit la neamurile în mijlocul cărora au mers și au pângărit
numele meu cel sfânt. Căci se zicea despre ei: Aceștia sunt poporul Domnului și au ieșit din țara sa. 21Dar m‐am îndurat pentru numele
meu cel sfânt pe care l‐a pângărit casa lui Israel între neamurile la care s‐au dus. 22De aceea spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, ci pentru numele meu
cel sfânt, pe care l‐ați pângărit între neamurile la care v‐ați dus. 23Și voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit între neamuri, pe care l‐ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit
în voi înaintea ochilor lor. 24Căci vă voi lua
dintre neamuri și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. 25Și voi stropi
peste voi apă curată și veți fi curăți.
Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. 26Și vă voi
da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; și voi lua din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. 27Și voi pune în voi duhul
meu și vă voi face să umblați în așezămintele mele și să păziți judecățile mele și să le faceți. 28Și veți locui
în țara pe care am dat‐o părinților voștri și‐mi
veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu. 29Și vă voi
mântui din toate necurățiile voastre și voi chema
grâul și‐l voi înmulți și nu voi
pune foamete peste voi. 30Și voi înmulți
rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei între neamuri. 31Atunci vă veți
aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre cele rele și vă veți scârbi
de voi înșivă pentru nelegiuirile voastre și pentru urâciunile voastre. 32Nu
pentru voi fac aceasta, zice Domnul Dumnezeu, să vă fie știut. Rușinați‐vă și roșiți pentru căile voastre, casă a lui Israel! 33Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face și cetățile să fie locuite și dărâmăturile
să fie zidite. 34Și pământul pustiu va fi lucrat, de unde era un pustiu în ochii oricărui trecător. 35Și vor zice: Pământul acesta care a fost pustiu a ajuns ca grădina Edenului
și cetățile cele dărâmate și pustiite și surpate sunt întărite și locuite. 36Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor cunoaște că eu, Domnul, zidesc locurile surpate și sădesc ce era pustiit: Eu
, Domnul, am vorbit și voi face. 37Așa zice Domnul Dumnezeu: Și încă voi
fi căutat de casa lui Israel ca să le fac aceasta: îi voi înmulți
în oameni ca pe o turmă. 38Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, așa vor fi pline de turme de oameni cetățile cele pustiite. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Oasele moarte și înviate
371Și mâna
Domnului a fost asupra mea și Domnul m‐a scos în Duh
și m‐a pus jos în mijlocul unei văi și era plină de oase. 2Și m‐a făcut să trec pe lângă ele de jur împrejur și iată, erau foarte multe pe fața văii și iată, erau foarte uscate. 3Și mi‐a zis: Fiu al omului, oare vor trăi oasele acestea? Și am zis: Doamne Dumnezeule, tu știi
. 4Iarăși mi‐a zis: Prorocește oaselor acestora și spune‐le: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! 5Așa zice Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată, voi face
să intre suflare în voi și veți trăi. 6Și voi pune vine pe voi și voi face să crească și carne pe voi și vă voi acoperi cu piele și voi pune suflare în voi și veți trăi: și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 7Și am prorocit cum mi se poruncise: și când am prorocit, a fost un vuiet și iată un foșnet și oasele s‐au împreunat la loc, os la osul său. 8Și am văzut și iată au crescut vine și carne pe ele și pielea le‐a acoperit deasupra; dar nu era suflare în ele. 9Atunci el mi‐a zis: Prorocește suflării, prorocește, fiu al omului, și zi suflării: Așa zice Domnul Dumnezeu: Vino
din cele patru vânturi, suflare, și suflă asupra acestor uciși ca să trăiască. 10Și am prorocit cum mi se poruncise și a intrat
suflarea în ele; și au trăit, și au stat pe picioarele lor, o oaste foarte, foarte mare. 11Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, aceste oase sunt toată casa lui Israel. Iată, ei zic: Ni s‐au uscat oasele
și ni s‐a pierdut nădejdea; suntem stârpiți. 12De aceea prorocește și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, o, poporul meu
, și vă voi aduce
în țara lui Israel. 13Și veți cunoaște că eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele și vă voi scoate din mormintele voastre, popor al meu. 14Și voi pune suflarea mea
în voi și veți trăi și vă voi așeza în țara voastră și veți cunoaște că eu, Domnul, am vorbit și am și făcut, zice Domnul. 15Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 16Și tu, fiu al omului, ia‐ți
un toiag și scrie pe el: Pentru Iuda și pentru copiii
15.9
30.11,18
lui Israel, tovarășii săi. Și ia‐ți un alt toiag și scrie pe el: Pentru Iosif, toiagul lui Efraim, și pentru toată casa lui Israel, tovarășii săi. 17Și împreunează‐le
unul cu altul într‐un toiag, ca să fie un singur toiag în mâna ta. 18Și când îți vor vorbi copiii poporului tău zicând: Oare nu ne vei
spune ce sunt acestea? 19Spune‐le:
Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, și semințiile lui Israel, tovarășii săi, și‐i voi pune cu acesta, adică cu toiagul
lui Iuda, și‐i voi face un singur toiag și vor fi unul singur în mâna mea. 20Și toiegele pe care ai scris vor fi înaintea ochilor
lor în mâna ta. 21Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi lua pe copiii lui Israel dintre neamurile unde s‐au dus și‐i voi aduna
din orice parte, și‐i voi aduce în țara lor. 22Și‐i voi face
50.4Osea 1.11
un singur neam în țară pe munții lui Israel și un singur
împărat va domni peste toți și nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi despărțiți în două împărății. 23Și nu
se vor mai spurca cu idolii lor, nici cu lucrurile lor urâcioase, nici cu vreuna din fărădelegile lor, și‐i voi mântui
din toate locuințele lor în care au păcătuit și‐i voi curăți și îmi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu. 24Și David, robul
meu, va fi împărat peste ei. Și toți vor avea un singur
păstor și vor umbla
în judecățile mele și vor păzi așezămintele mele și le vor face. 25Și vor locui
în țara pe care am dat‐o robului meu Iacov, unde au locuit părinții voștri; și vor locui în ea, ei și copiii lor și copiii copiilor lor, în veac. Și David, robul meu
, le va fi domn în veac
. 26Și voi face cu ei un legământ de pace
, va fi un legământ veșnic cu ei. Și‐i voi așeza și‐i voi înmulți
și voi pune locașul
meu sfințit în mijlocul lor în veac. 27Și locașul
meu va fi peste ei și eu le voi fi Dumnezeu
și ei îmi vor fi popor. 28Și neamurile vor cunoaște
că eu, Domnul, sunt cel ce sfințesc pe Israel, când locașul meu sfințit
va fi în mijlocul lor în veac.
