Mântuirea lui Israel
361Și tu, fiu al omului, prorocește munților
lui Israel și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului! 2Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că
vrăjmașul a zis de voi: Ha, ha! și: Înălțimile
cele veșnice au ajuns în stăpânirea
noastră! 3De aceea prorocește și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă, da, fiindcă v‐au făcut pustii și v‐au înghițit din fiecare parte ca să fiți stăpânirea rămășiței neamurilor și sunteți luați
pe buzele limbii și de ocara poporului: 4de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu: Așa zice Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustiite și cetăților părăsite care au ajuns de pradă
și de batjocură
rămășiței neamurilor care sunt primprejur; 5de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în
focul geloziei mele am vorbit împotriva rămășiței neamurilor și împotriva întregului Edom, care și‐au însușit
țara mea ca stăpânire cu bucuria întregii lor inimi, cu ciudă de suflet, ca s‐o jefuiască cu jaf. 6De aceea prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea și în mânia mea: Pentru că ați purtat rușinea
neamurilor; 7de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Mi‐am ridicat
mâna zicând: De nu își vor purta neamurile care sunt în jurul vostru rușinea lor! 8Și voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și veți face roade pentru poporul meu Israel. Căci vor veni curând. 9Căci iată, eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi lucrați și semănați. 10Și voi înmulți oamenii în voi, toată casa lui Israel, toată. Și cetățile vor fi locuite și locurile pustii
61.4Amos 9.14
vor fi zidite. 11Și voi înmulți
33.12
în voi pe om și vită și se vor înmulți și se vor prăsi și vă voi face să fiți locuiți ca mai înainte și vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 12Da, voi face să umble în voi oameni, poporul meu Israel. Și te vor stăpâni
și vei fi moștenirea lor și de acum nu‐i vei mai
lipsi de copii. 13Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă zic: Tu
, țară, mănânci pe oameni și stârpești neamul tău! 14De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu vei mai stârpi neamul tău, zice Domnul Dumnezeu, 15și nu te voi mai face să auzi rușinea neamurilor. Și nu vei mai purta ocara popoarelor și nu vei mai face
să cadă neamul tău, zice Domnul Dumnezeu. 16Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o
prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția
unei femei în despărțirea lunilor ei. 18Și mi‐am vărsat mânia asupra lor pentru sângele
pe care l‐au vărsat pe pământ și pentru că l‐au pângărit cu idolii lor. 19Și i‐am risipit
între neamuri și au fost împrăștiați prin țări: i‐am
judecat după calea lor și după faptele lor. 20Și au venit la neamurile în mijlocul cărora au mers și au pângărit
numele meu cel sfânt. Căci se zicea despre ei: Aceștia sunt poporul Domnului și au ieșit din țara sa. 21Dar m‐am îndurat pentru numele
meu cel sfânt pe care l‐a pângărit casa lui Israel între neamurile la care s‐au dus. 22De aceea spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, ci pentru numele meu
cel sfânt, pe care l‐ați pângărit între neamurile la care v‐ați dus. 23Și voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit între neamuri, pe care l‐ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit
în voi înaintea ochilor lor. 24Căci vă voi lua
dintre neamuri și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră. 25Și voi stropi
peste voi apă curată și veți fi curăți.
Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. 26Și vă voi
da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; și voi lua din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. 27Și voi pune în voi duhul
meu și vă voi face să umblați în așezămintele mele și să păziți judecățile mele și să le faceți. 28Și veți locui
în țara pe care am dat‐o părinților voștri și‐mi
veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu. 29Și vă voi
mântui din toate necurățiile voastre și voi chema
grâul și‐l voi înmulți și nu voi
pune foamete peste voi. 30Și voi înmulți
rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei între neamuri. 31Atunci vă veți
aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre cele rele și vă veți scârbi
de voi înșivă pentru nelegiuirile voastre și pentru urâciunile voastre. 32Nu
pentru voi fac aceasta, zice Domnul Dumnezeu, să vă fie știut. Rușinați‐vă și roșiți pentru căile voastre, casă a lui Israel! 33Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face și cetățile să fie locuite și dărâmăturile
să fie zidite. 34Și pământul pustiu va fi lucrat, de unde era un pustiu în ochii oricărui trecător. 35Și vor zice: Pământul acesta care a fost pustiu a ajuns ca grădina Edenului
și cetățile cele dărâmate și pustiite și surpate sunt întărite și locuite. 36Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor cunoaște că eu, Domnul, zidesc locurile surpate și sădesc ce era pustiit: Eu
, Domnul, am vorbit și voi face. 37Așa zice Domnul Dumnezeu: Și încă voi
fi căutat de casa lui Israel ca să le fac aceasta: îi voi înmulți
în oameni ca pe o turmă. 38Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, așa vor fi pline de turme de oameni cetățile cele pustiite. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul.