Domnul îi dă să mănânce o scrisoare
31Și el mi‐a zis: Fiu al omului, mănâncă
ce găsești; mănâncă acest sul și mergi și vorbește casei lui Israel. 2Deci mi‐am deschis gura și m‐a făcut să mănânc sulul. 3Și mi‐a zis: Fiu al omului, fă să mănânce pântecele tău și umple‐ți măruntaiele cu acest sul pe care ți‐l dau. Atunci l‐am mâncat
și a fost în gura mea dulce ca mierea
119.103
. 4Și mi‐a zis: Fiu al omului, mergi, du‐te la casa lui Israel și vorbește‐le cu cuvintele mele. 5Căci nu ești trimis la un popor adânc la buze și greu la limbă, ci la casa lui Israel; 6nu la popoare multe, adânci la buze și grele la limbă, ale căror cuvinte nu le înțelegi. Cu adevărat
, dacă te‐aș trimite la ele, te‐ar asculta. 7Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte; căci
pe mine nu voiesc să mă asculte; căci
toată casa lui Israel sunt cu frunte tare și cu inimă îndărătnică. 8Iată, ți‐am făcut fața tare împotriva fețelor lor și fruntea tare împotriva frunților lor. 9Și ți‐am făcut fruntea ca un diamant
15.20Mica 3.8
, mai tare decât cremenea; nu te teme
de ei și nu te înspăimânta de fața lor, deși sunt o casă răsculătoare. 10Și mi‐a zis: Fiu al omului, toate cuvintele mele pe care ți le voi vorbi, ia‐le în inima ta și ascultă‐le cu urechile tale. 11Și mergi, du‐te la cei din robie, la copiii poporului tău, și vorbește‐le și spune‐le: Așa
zice Domnul Dumnezeu; fie că te vor asculta, fie că se vor lăsa. 12Și Duhul m‐a
ridicat și am auzit înapoia mea glasul unui mare vâjâit zicând: Binecuvântată fie slava Domnului din locul său. 13Și am auzit vuietul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta și duruitul roatelor lângă ele și vuiet de mare vâjâit. 14Și Duhul m‐a ridicat
și m‐a luat și am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu și mâna
Domnului era tare peste mine.
Ezechiel este rânduit păzitorul casei lui Israel
15Atunci am venit la cei din robie la Tel‐Abib, care locuiau
lângă râul Chebar, și am șezut acolo unde ședeau ei, îngrozit, acolo în mijlocul lor, șapte zile. 16Și a fost așa: la sfârșitul celor șapte zile cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 17Fiu
al omului, te‐am făcut păzitor
56.10
62.6Ier. 6.17
peste casa lui Israel; deci auzi cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea. 18Când zic celui rău: Vei muri! și nu‐l vei înștiința și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa rea ca să‐și mântuiască viața, cel rău va muri
în nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 19Dar dacă vei înștiința pe cel rău și nu se va întoarce de la răutatea sa și de la calea sa cea rea, el va muri în nelegiuirea sa, dar tu ți‐ai scăpat
sufletul. 20Și dacă cel drept
se va abate de la dreptatea sa și va face nelegiuire și voi pune o piatră de poticnire înaintea lui, va muri; pentru că nu l‐ai înștiințat, va muri în păcatul său și faptele sale drepte pe care le‐a făcut nu se vor aminti; dar sângele său îl voi cere din mâna ta. 21Și dacă vei înștiința pe cel drept ca să nu păcătuiască și cel drept nu va păcătui, el va trăi neapărat pentru că a primit înștiințarea; și tu ți‐ai scăpat sufletul. 22Și mâna Domnului a fost
acolo peste mine și mi‐a zis: Scoală‐te, ieși în vale
și voi vorbi acolo cu tine. 23Și m‐am sculat și am ieșit în vale; și iată slava
Domnului stătea acolo ca slava pe care o văzusem
lângă râul Chebar; și am căzut
pe fața mea. 24Atunci Duhul a intrat
în mine și m‐a pus pe picioarele mele și mi‐a vorbit și mi‐a zis: Mergi, închide‐te înăuntrul casei tale. 25Și tu, fiu al omului, iată, vor pune funii asupra
ta și te vor lega cu ele; și să nu ieși între ei. 26Și‐ți voi lipi
limba de cerul gurii și vei fi mut și nu vei fi pentru ei un om mustrător; căci sunt
o casă răsculătoare. 27Dar când
voi vorbi cu tine, îți voi deschide gura și le vei zice: Așa
zice Domnul Dumnezeu: Cel ce aude să audă și cel ce se lasă, să se lase; căci
sunt o casă răsculătoare.
Împresurarea Ierusalimului zugrăvită
41Și tu, fiu al omului, ia‐ți o cărămidă și pune‐o înaintea ta și zugrăvește pe ea o cetate, Ierusalimul. 2Și pune o împresurare împotriva ei și zidește întărituri împotriva ei și ridică un meterez împotriva ei și pune tabere împotriva ei și ridică berbeci împotriva ei de jur împrejur. 3Și ia‐ți o placă de fier și pune‐o ca un zid de fier între tine și cetate și îndreaptă‐ți fața împotriva ei și va fi împresurată și o vei împresura: aceasta
va fi un semn pentru casa lui Israel. 4Și culcă‐te pe coasta stângă și pune nelegiuirea casei lui Israel peste ea; după numărul zilelor cât vei sta culcat pe coasta aceasta, vei purta nelegiuirea lor. 5Căci eu am pus peste tine anii nelegiuirii lor, după numărul zilelor, adică trei sute nouăzeci de zile; și
vei purta nelegiuirea casei lui Israel. 6Și după ce vei împlini pe acestea, să te culci a doua oară pe coasta dreaptă și vei purta nelegiuirea lui Iuda patruzeci de zile. Ți‐am pus o zi pentru fiecare an. 7Și‐ți vei întoarce fața spre împresurarea Ierusalimului; și brațul tău va fi gol și vei proroci împotriva lui. 8Și iată, am pus
funii peste tine și nu te vei întoarce de pe o coastă pe alta până nu vei împlini zilele împresurării. 9Și ia‐ți grâu și orz și bob și linte și mei și alac și să le pui într‐un vas, și să‐ți faci din ele pâine după numărul zilelor cât vei sta culcat pe coasta ta; vei mânca din ele trei sute nouăzeci de zile. 10Și mâncarea ce vei mânca va fi cu greutate, douăzeci de sicli pe zi; o vei mânca din când în când. 11Și apa o vei bea cu măsură, o șesime de hin; o vei bea din când în când. 12Și o vei mânca, turtă de orz, și o vei coace în lepădătura ieșită din om înaintea ochilor lor. 13Și Domnul a zis: Așa
își vor mânca copiii lui Israel pâinea, necurată, între neamurile unde îi voi izgoni. 14Și am zis: Vai
, Doamne Dumnezeule, iată, sufletul meu nu s‐a spurcat: căci din tinerețea mea până acum n‐am mâncat mortăciune
17.15
sau sfâșiat de fiare și nici carne de urâciune
n‐a intrat în gura mea. 15Atunci el mi‐a zis: Vezi, ți‐am dat balegă de bou în loc de lepădătura omului și‐ți vei coace pâinea pe ea. 16Și mi‐a zis: Fiu al omului, iată, voi sfărâma în Ierusalim toiagul pâinii
și vor mânca pâinea cu cumpănă
și cu îngrijorare și vor bea apa
cu măsură și cu spaimă, 17pentru că vor duce lipsă de pâine și de apă și se vor înspăimânta și unii și alții și vor pieri
în nelegiuirea lor.
Pedepsele lui Dumnezeu asupra Ierusalimului
51Și tu, fiu al omului, ia‐ți un cuțit ascuțit, (să‐ți iei un brici de bărbier) și trece‐l
pe capul tău și pe barba ta; și ia o cumpănă cu talgere și împarte perii: 2o treime
s‐o arzi în foc în mijlocul cetății
, când se vor împlini zilele
împresurării, și o treime s‐o iei și s‐o tai cu cuțitul împrejur; și o treime s‐o împrăștii în vânt: și voi scoate o sabie după ei. 3Și
52.16
să iei puțini din ei și să‐i legi în poalele tale. 4Și din aceștia să mai iei și să‐i arunci în mijlocul focului și să‐i arzi
în foc: din ei va ieși un foc împotriva întregii case a lui Israel. 5Așa zice Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul. L‐am pus în mijlocul neamurilor și în jurul lui sunt țări. 6Și s‐a răsculat împotriva judecăților mele, în răutatea lui, mai mult decât neamurile și împotriva așezămintelor mele mai mult decât țările care sunt în jurul său. Căci au lepădat judecățile mele și n‐au umblat în așezămintele mele. 7De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că v‐ați înfuriat mai mult decât neamurile care sunt în jurul vostru, pentru că n‐ați umblat în așezămintele mele și n‐ați făcut judecățile mele și nici după
datinele neamurilor care sunt în jurul vostru n‐ați făcut: 8de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, și eu sunt împotriva ta și voi face judecăți în mijlocul tău, în ochii neamurilor. 9Și voi face
în tine ce n‐am mai făcut și nu voi mai face asemenea pentru toate urâciunile tale. 10De aceea părinții vor mânca
4.10
pe fii în mijlocul tău și fiii vor mânca pe părinți; și voi face judecăți asupra ta și voi împrăștia
în toate vânturile rămășița ta. 11De aceea, viu sunt eu, zice Domnul, fiindcă ai pângărit
locașul meu sfințit cu toate lucrurile tale urâte și cu toate urâciunile
tale, și eu te voi împuțina și ochiul meu
nu va cruța și nici nu mă voi îndura. 12O treime
din voi va muri de ciumă și va pieri de foamete în mijlocul tău și o treime va cădea de sabie în jurul tău și o treime o voi împrăștia
în toate vânturile și voi scoate sabia
după ei. 13Și mânia mea se va împlini
și‐mi voi odihni
furia pe ei și mă
voi mângâia; și vor cunoaște
că eu, Domnul, am vorbit în râvna mea, când îmi voi împlini mânia asupra lor. 14Și te voi face
o pustie și de ocară între neamurile care sunt în jurul tău, în ochii oricărui trecător. 15Și va fi de ocară
și de batjocură, de învățătură și de groază neamurilor care sunt în jurul tău, când voi face judecăți
asupra ta, în mânie și
aprindere și în mustrări de furie. Eu, Domnul, am vorbit. 16Când voi trimite
printre ei săgețile cele rele ale foametei, care vor fi pentru nimicire, pe care le voi trimite ca să vă nimicească, voi grămădi foametea asupra voastră și vă voi sfărâma toiagul pâinii. 17Și voi trimite asupra voastră foamete și fiare
rele, care te vor lipsi de copii, și ciuma
și sângele vor trece prin tine și voi aduce sabia asupra ta. Eu, Domnul, am vorbit.