Pustiirea țării pline de idoli
61Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Fiu al omului
, îndreaptă‐ți fața împotriva munților
lui Israel și prorocește împotriva lor, 3și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu. Așa zice Domnul Dumnezeu către munți și către dealuri, către pâraie și către văi: Iată, eu voi aduce asupra voastră sabia și voi nimici
înălțimile voastre. 4Și altarele voastre vor fi pustiite și stâlpii voștri ai soarelui vor fi sfărâmați și voi face
ca cei uciși ai voștri să cadă înaintea idolilor voștri. 5Și voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor și voi împrăștia osemintele voastre în jurul altarelor voastre. 6În toate locuințele voastre cetățile vor ajunge pustietăți și înălțimile vor fi pustiite, așa că altarele voastre vor fi părăsite și pustii și idolii voștri vor fi sfărâmați și vor înceta și stâlpii voștri ai soarelui vor fi tăiați și lucrările voastre vor fi șterse. 7Și cei uciși vor cădea în mijlocul vostru și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 8Dar
14.22
voi lăsa o rămășiță întrucât veți avea unii dintre voi care vor scăpa de sabie între neamuri, când veți fi împrăștiați prin țări. 9Și cei scăpați ai voștri își vor aduce aminte de mine între neamurile unde vor fi duși robi când le voi zdrobi
43.24
63.10
inima preacurvă care s‐a abătut de la mine și ochii
lor care curvesc după idolii lor; și le va fi scârbă
de ei înșiși din pricina nelegiuirilor pe care le‐au făcut prin toate urâciunile lor. 10Și vor cunoaște că eu sunt Domnul. Nu în zadar am zis că le voi face acest rău. 11Așa zice Domnul Dumnezeu: Bate cu mâna
și lovește cu piciorul și zi: Vai! pentru toate urâciunile cele rele ale casei lui Israel! Căci vor
cădea de sabie, de foamete și de ciumă. 12Cel ce este departe va muri de ciumă și cel ce este aproape va cădea de sabie și cel ce va fi cruțat și va fi împresurat va muri de foamete: și
îmi voi împlini furia asupra lor. 13Și veți cunoaște
că eu sunt Domnul, când cei uciși ai lor vor fi în mijlocul idolilor lor în jurul altarelor lor, pe orice deal înalt
, pe toate vârfurile munților și sub
orice copac verde și sub
orice terebint stufos, în locuri unde aduceau miresme plăcute tuturor idolilor lor. 14Și‐mi voi întinde
mâna asupra lor și voi preface țara într‐o pustie și va fi mai pustie decât pustia Dibla
, în toate locuințele lor: și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
Pedepse îngrozitoare asupra Israelului
71Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând: 2Și tu, fiu al omului, așa zice Domnul Dumnezeu către țara lui Israel: Un sfârșit
! Vine sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării. 3Acum sfârșitul este asupra ta și voi trimite mânia mea asupra ta și te voi judeca
după căile tale și voi aduce asupra ta toate urâciunile tale. 4Și ochiul meu nu se va îndura
de tine și nu voi cruța; ci voi aduce căile tale asupra ta și urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; și veți cunoaște
că eu sunt Domnul. 5Așa zice Domnul Dumnezeu: Un rău! Un rău singur! Iată, a venit! 6A venit sfârșitul! A venit sfârșitul! Se trezește împotriva ta; iată, vine! 7Ți‐a venit rândul
, locuitor al țării! A venit vremea
, s‐a apropiat ziua — învălmășeala, și nu strigătul de bucurie pe munți. 8Acum îndată îmi voi vărsa furia asupra ta și voi împlini mânia
mea împotriva ta și te voi judeca
după căile tale și voi aduce asupra ta toate urâciunile tale. 9Și ochiul meu
nu se va îndura și nu te voi cruța și îți voi răsplăti după căile tale și urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; și veți cunoaște
că eu sunt Domnul care lovesc. 10Iată ziua, iată vine
! Soarta a ieșit! Toiagul a înflorit, semeția a odrăslit! 11Asuprirea
s‐a înălțat ca să fie un toiag al fărădelegii! Nu rămâne nimic din ei, nici din mulțimea lor, nici din belșugul lor de bunuri, nici nu
va fi strălucire în mijlocul lor. 12A venit vremea
, s‐a apropiat ziua! Să nu se bucure cel ce cumpără și să nu se jelească cel ce vinde! Căci este o mânie peste toată mulțimea sa. 13Căci cel ce vinde nu va intra în stăpânirea a ceea ce a vândut, chiar dacă va fi în viață între cei vii. Căci vedenia este cu privire la toată mulțimea sa, nu se va întoarce și nimeni nu se va întări prin nelegiuirea vieții sale. 14Ei au suflat din trâmbiță și au pregătit totul dar nimeni nu merge la luptă, pentru că mânia mea este peste toată mulțimea sa zgomotoasă. 15Afară
este sabie și înăuntru ciumă și foamete. Cel ce este la câmp va muri de sabie și pe cel ce este în cetate îl vor mânca foametea și ciuma. 16Dar fugarii
lor vor scăpa și vor fi pe munți ca porumbeii văilor, văitându‐se toți, fiecare pentru nelegiuirea sa. 17Toate mâinile
vor slăbi și toți genunchii vor fi slabi ca apa. 18Se vor încinge
15.2,3Ier. 48.37Amos 8.10
cu saci și‐i va acoperi
groaza. Rușine va fi pe toate fețele și pleșuvie pe toate capetele lor. 19Își vor lepăda argintul pe ulițe și aurul lor va fi ca o necurăție. Argintul
și aurul lor nu va putea să‐i scape în ziua mâniei Domnului. Nu le vor sătura sufletele și nu le vor umple măruntaiele. Căci aceasta a fost piatra de poticnire
a nelegiuirii lor. 20Și frumusețea podoabei sale a pus‐o în măreție; dar ei au făcut
chipurile urâciunilor lor și lucrurile lor urâte. De aceea și eu le‐am făcut‐o ca o necurăție. 21Și am dat‐o de jaf în mâinile străinilor și de pradă celor răi ai pământului și o vor pângări. 22Și‐mi voi întoarce fața de la ei și vor pângări locul meu ascuns și tâlharii vor intra în el și‐l vor pângări. 23Fă lanțul, căci țara
este plină de judecată de sânge și cetatea este plină de asuprire. 24De aceea voi aduce pe cele mai rele dintre neamuri și le vor stăpâni casele și voi face să înceteze semeția celor puternici și sfintele lor locuri vor fi pângărite. 25Nimicirea vine! Vor căuta pace, dar nu va fi. 26Va veni nenorocire peste
nenorocire și va fi știre peste știre și vor cere
o vedenie de proroc; dar legea se va pierde de la preot și sfatul de la cei bătrâni. 27Împăratul va jeli și mai marele se va îmbrăca cu spaima și mâinile poporului țării vor tremura: le voi face după calea lor și‐i voi judeca după judecățile lor; și vor cunoaște
că eu sunt Domnul.
Păcatele cumplite din Ierusalim
81Și a fost așa: în anul al șaselea, în luna a șasea, în ziua a cincea a lunii, pe când ședeam în casa mea și bătrânii
lui Iuda ședeau înaintea mea, mâna
Domnului Dumnezeu a căzut acolo peste mine. 2Și am privit
și iată o asemănare ca înfățișarea focului! De la înfățișarea coapselor lui în jos foc și de la coapsele lui în sus era ca înfățișarea unei străluciri, ca vederea aramei
lucitoare. 3Și el a întins
chipul unei mâini și m‐a apucat de zulufii capului meu și Duhul m‐a ridicat
între pământ și cer și m‐a
adus în vedeniile lui Dumnezeu la Ierusalim, la ușa porții dinăuntru care privește spre miazănoapte, unde era scaunul
32.31
idolului geloziei care întărâtă
la gelozie. 4Și iată, slava Dumnezeului lui Israel era acolo după vedenia pe care o văzusem
în vale. 5Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, ridică‐ți ochii spre calea dinspre miazănoapte. Și mi‐am ridicat ochii spre calea dinspre miazănoapte și iată, spre miazănoapte de poarta altarului era idolul acesta al geloziei la intrare. 6Și el mi‐a zis: Fiu al omului, vezi ce fac ei? Urâciunile cele mari pe care le face casa lui Israel acolo ca să mă depărtez de locașul meu sfințit? Dar vei vedea și alte urâciuni mari. 7Și m‐a adus în poarta curții și am văzut și iată o gaură în perete! 8Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, sapă în perete. Și am săpat în perete și iată o ușă. 9Și mi‐a zis: Intră și vezi urâciunile cele rele pe care le fac ei aici. 10Și am intrat și am văzut: și iată toate chipurile de târâtoare și de dobitoace urâcioase și toți idolii casei lui Israel zugrăviți pe perete de jur împrejur. 11Și șaptezeci de bărbați din bătrânii casei lui Israel stăteau înaintea lor și în mijlocul lor sta Iaazania, fiul lui Șafan: fiecare bărbat cu tămâietoarea în mână și mirosul norului de tămâie se suia în sus. 12Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, ai văzut ce fac la întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare bărbat în cămările sale de chipuri? Căci ei zic: Nu ne vede
Domnul! Domnul a părăsit țara. 13Și mi‐a zis: Dar vei vedea și alte urâciuni mari pe care le fac. 14Și m‐a adus la intrarea porții casei Domnului care era spre miazănoapte; și iată acolo ședeau femeile plângând pentru Tamuz. 15Atunci mi‐a zis: Ai văzut, fiu al omului? Vei vedea alte urâciuni și mai mari decât acestea. 16Și m‐a adus în curtea dinăuntru a casei Domnului: și iată în ușa templului Domnului, între pridvor
și altar, ca la douăzeci și cinci
de bărbați cu spatele
32.33
lor spre templul Domnului și fețele lor spre răsărit: și se închinau soarelui
spre răsărit. 17Atunci mi‐a zis: Ai văzut, fiu al omului? Oare este mic lucru pentru casa lui Iuda că fac urâciunile pe care le fac aici? Căci au umplut țara de asuprire
și s‐au întors iarăși ca să mă mânie: și iată, ei pun ramura în nările lor! 18De aceea
și eu voi lucra cu furie; ochiul meu
nu va cruța, nici nu mă voi îndura, și când vor striga
14.12Mica 3.4Zah. 7.13
în urechile mele cu glas tare, nu‐i voi asculta.