Păcatele cumplite din Ierusalim
81Și a fost așa: în anul al șaselea, în luna a șasea, în ziua a cincea a lunii, pe când ședeam în casa mea și bătrânii
lui Iuda ședeau înaintea mea, mâna
Domnului Dumnezeu a căzut acolo peste mine. 2Și am privit
și iată o asemănare ca înfățișarea focului! De la înfățișarea coapselor lui în jos foc și de la coapsele lui în sus era ca înfățișarea unei străluciri, ca vederea aramei
lucitoare. 3Și el a întins
chipul unei mâini și m‐a apucat de zulufii capului meu și Duhul m‐a ridicat
între pământ și cer și m‐a
adus în vedeniile lui Dumnezeu la Ierusalim, la ușa porții dinăuntru care privește spre miazănoapte, unde era scaunul
32.31
idolului geloziei care întărâtă
la gelozie. 4Și iată, slava Dumnezeului lui Israel era acolo după vedenia pe care o văzusem
în vale. 5Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, ridică‐ți ochii spre calea dinspre miazănoapte. Și mi‐am ridicat ochii spre calea dinspre miazănoapte și iată, spre miazănoapte de poarta altarului era idolul acesta al geloziei la intrare. 6Și el mi‐a zis: Fiu al omului, vezi ce fac ei? Urâciunile cele mari pe care le face casa lui Israel acolo ca să mă depărtez de locașul meu sfințit? Dar vei vedea și alte urâciuni mari. 7Și m‐a adus în poarta curții și am văzut și iată o gaură în perete! 8Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, sapă în perete. Și am săpat în perete și iată o ușă. 9Și mi‐a zis: Intră și vezi urâciunile cele rele pe care le fac ei aici. 10Și am intrat și am văzut: și iată toate chipurile de târâtoare și de dobitoace urâcioase și toți idolii casei lui Israel zugrăviți pe perete de jur împrejur. 11Și șaptezeci de bărbați din bătrânii casei lui Israel stăteau înaintea lor și în mijlocul lor sta Iaazania, fiul lui Șafan: fiecare bărbat cu tămâietoarea în mână și mirosul norului de tămâie se suia în sus. 12Atunci mi‐a zis: Fiu al omului, ai văzut ce fac la întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare bărbat în cămările sale de chipuri? Căci ei zic: Nu ne vede
Domnul! Domnul a părăsit țara. 13Și mi‐a zis: Dar vei vedea și alte urâciuni mari pe care le fac. 14Și m‐a adus la intrarea porții casei Domnului care era spre miazănoapte; și iată acolo ședeau femeile plângând pentru Tamuz. 15Atunci mi‐a zis: Ai văzut, fiu al omului? Vei vedea alte urâciuni și mai mari decât acestea. 16Și m‐a adus în curtea dinăuntru a casei Domnului: și iată în ușa templului Domnului, între pridvor
și altar, ca la douăzeci și cinci
de bărbați cu spatele
32.33
lor spre templul Domnului și fețele lor spre răsărit: și se închinau soarelui
spre răsărit. 17Atunci mi‐a zis: Ai văzut, fiu al omului? Oare este mic lucru pentru casa lui Iuda că fac urâciunile pe care le fac aici? Căci au umplut țara de asuprire
și s‐au întors iarăși ca să mă mânie: și iată, ei pun ramura în nările lor! 18De aceea
și eu voi lucra cu furie; ochiul meu
nu va cruța, nici nu mă voi îndura, și când vor striga
14.12Mica 3.4Zah. 7.13
în urechile mele cu glas tare, nu‐i voi asculta.
Măcelărire mare în Ierusalim
91Atunci a strigat în urechile mele cu glas tare, zicând: Apropiați‐vă, voi, priveghetorii cetății, fiecare cu arma sa de nimicire în mână. 2Și iată, șase bărbați veneau de pe calea porții de sus, care este spre miazănoapte, fiecare cu arma sa de măcel în mână; și un
om în mijlocul lor îmbrăcat în in, cu o călimară de scriitor la coapse. Și au intrat și au stat aproape de altarul de aramă. 3Și slava
Dumnezeului lui Israel se înălțase de la heruvimul deasupra căruia era, la pragul casei: și el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scriitor la coapse. 4Și Domnul i‐a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un
9.4
13.16,17
20.4
semn pe frunțile bărbaților care gem
și strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lui. 5Și celorlalți le‐a zis în urechile mele: Treceți în urma lui prin cetate și loviți; să nu cruțe ochiul vostru
și nici să nu vă îndurați. 6Ucideți
până la nimicire pe bătrâni, tineri și fecioare și prunci și femei; dar nu vă apropiați
de vreun om pe care este semnul; și începeți
de la locașul meu sfințit. Și
au început de la bărbații cei bătrâni care erau înaintea casei. 7Și le‐a zis: Pângăriți casa și umpleți curțile cu cei uciși: Ieșiti! Și au ieșit și au lovit în cetate. 8Și a fost așa: pe când loveau ei și eu rămăsesem singur, am
16.4,22,45Ios. 7.6
căzut pe fața mea și am strigat și am zis: Vai
, Doamne Dumnezeule! Vei nimici oare toată rămășița lui Israel vărsându‐ți mânia asupra Ierusalimului? 9Atunci mi‐a zis: Nelegiuirea casei lui Israel și a lui Iuda este foarte mare și țara este plină
de sânge și cetatea plină de stricăciune. Căci ei zic: Domnul
a părăsit țara și Domnul
nu vede. 10Și cât pentru mine și ochiul meu, nu va cruța și nici nu mă
voi îndura de ei; dar voi aduce
calea lor peste capul lor. 11Și iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara la coapsele sale, a spus lucrul zicând: Am făcut cum mi‐ai poruncit.
Slava Domnului asupra heruvimilor
101Atunci am văzut și iată pe
bolta care era peste capul heruvimilor se vedea deasupra lor ca o piatră de safir, ca înfățișarea asemănării unui scaun de domnie. 2Și el a vorbit
bărbatului îmbrăcat în in și i‐a zis: Intră între vârtejul roatelor de sub heruvim și umple‐ți palma mâinilor cu
cărbuni de foc dintre heruvimi și împrăștie‐i
peste cetate. Și a intrat înaintea ochilor mei. 3Și heruvimii stăteau la dreapta casei când a intrat omul, și norul umplea curtea dinăuntru. 4Și slava
Domnului s‐a înălțat de la heruvim peste pragul casei și casa s‐a umplut
de nor și curtea s‐a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5Și vuietul
aripilor heruvimilor se auzea până în curtea dinafară, ca glasul
lui Dumnezeu Celui Atotputernic, când vorbește. 6Și a fost așa: când a poruncit bărbatului îmbrăcat în in zicând: Ia foc dintre vârtejul roatelor dintre heruvimi, el a intrat și a stat lângă o roată. 7Și heruvimul și‐a întins mâna între heruvimi către focul care era între heruvimi și a luat din el și l‐a pus în mâinile celui îmbrăcat în inși el l‐a luat și a ieșit. 8Și s‐a văzut un chip
de mână de om în heruvimi sub aripile lor. 9Și am văzut și iată
patru roți lângă heruvimi: o roată lângă un heruvim și o altă roată lângă celălalt heruvim și înfățișarea roților era ca o piatră de
hrisolit. 10Și cât pentru înfățișarea lor, toate patru aveau o singură asemănare, ca și când o roată era în mijlocul unei roți. 11Când
mergeau, mergeau pe toate patru laturile lor; când mergeau, nu se învârteau; ci spre locul încotro se uita capul, mergeau după el; nu se învârteau când mergeau. 12Și tot trupul lor și spatele lor și mâinile lor și aripile lor și roatele, toate patru roatele lor, erau pline de ochi de jur împrejur. 13Și roatelor
li s‐a strigat în auzul meu: Vârtej! 14Și fiecare
avea patru fețe: fața dintâi era față de heruvim și a doua față era față de om: și a treia față de leu și a patra față de vultur. 15Și heruvimii s‐au înălțat. Aceasta este făptura vie
pe care o văzusem lângă râul Chebar. 16Și când
mergeau heruvimii, mergeau și roatele lângă ei; și când își ridicau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, roatele nu se întorceau de lângă ei. 17Când
stăteau ei, acestea stăteau; și când se înălțau ei, acestea se înălțau cu ei: căci duhul făpturii vii era în roți. 18Și slava
Domnului a plecat
de deasupra pragului casei și a stat deasupra heruvimilor. 19Și heruvimii
și‐au ridicat aripile și s‐au înălțat de la pământ în ochii mei când au ieșit; și roatele erau lângă ei; și au stat în ușa porții dinspre răsăritul casei Domnului; și slava Dumnezeului lui Israel era peste ei deasupra. 20Aceasta era făptura vie
pe care o văzusem sub Dumnezeul lui Israel lângă
râul Chebar; și am cunoscut că erau heruvimi. 21Fiecare
avea patru fețe și fiecare patru aripi; și asemănarea
mâinilor de om era sub aripile lor. 22Și cât pentru asemănarea fețelor lor, erau
fețele pe care le‐am văzut lângă râul Chebar, înfățișarea lor și ei înșiși; mergeau fiecare
drept înainte.
