Urare
11Pavel, apostol (nu de la oameni, nici
prin om, ci prin
22.10,15,21
26.16Tit 1.3
Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl care
l‐a sculat dintre cei morți), 2și toți frații care
4.21
sunt împreună cu mine, bisericilor
Galatiei: 3Har
vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Isus Hristos, 4care
s‐a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată afară din
17.14Evr. 2.5
6.51 In. 5.19
veacul de față cel rău, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru, 5căruia fie slavă în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicla galatenilor
6Mă mir că așa de repede vă mutați de la cel ce v‐a chemat în harul lui Hristos la o altfel de evanghelie
, 7care nu
este o altă evanghelie: decât că sunt unii care
11.13
vă tulbură și voiesc să răstoarne evanghelia lui Hristos. 8Ci chiar dacă noi
sau un înger din cer vă va vesti o altă evanghelie decât ceea ce v‐am vestit noi, să fie anatema. 9Cum am zis mai înainte zic și acum iarăși: Dacă cineva vă vestește o evanghelie alta
12.32Prov. 30.6Ap. 22.18
decât ceea ce ați primit, să fie anatema. 10Căci oare
caut
eu acum să câștig pentru mine pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau caut
să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n‐aș fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel
11Căci vă fac cunoscut, fraților
, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este după om. 12Căci nici n‐am primit‐o, nici
n‐am învățat‐o de la om, ci
22.4
26.11
am primit‐o prin descoperirea lui Isus Hristos. 13Căci ați auzit de purtarea mea altădată în iudaism, că prigoneam peste
măsură biserica lui Dumnezeu și o prăpădeam
. 14Și înaintam în iudaism mai mult decât mulți de o vârstă cu mine în neamul meu, fiind cel mai înfocat râvnitor
26.9Fil. 3.6
de datinele strămoșilor
mei. 15Dar când a binevoit Dumnezeu, care
13.2
22.14,15Rom. 1.1
m‐a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‐a chemat prin harul său, 16să
descopere pe Fiul său în mine, ca să‐l vestesc
22.21
26.17,18Rom. 11.13Ef. 3.8
prin Neamuri, de îndată nu m‐am sfătuit cu carnea
și sângele, 17nici nu m‐am suit la Ierusalim la cei ce erau apostoli mai înainte de mine, ci am plecat în Arabia și m‐am întors iarăși la Damasc. 18Apoi după trei ani m‐am suit
la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19Dar n‐am văzut pe
altul din apostoli decât pe
Iacov, fratele Domnului. 20Și în cele ce vă scriu, iată
, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21După aceea
am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei. 22Și eram încă necunoscut la față bisericilor
Iudeii, care sunt în Hristos
. 23Auzeau însă numai că: Prigonitorul nostru de odinioară acum vestește credința pe care o prăpădea odinioară. 24Și slăveau pe Dumnezeu în mine.