Urare
11Pavel, apostol (nu de la oameni, nici
prin om, ci prin
22.10,15,21
26.16Tit 1.3
Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl care
l‐a sculat dintre cei morți), 2și toți frații care
4.21
sunt împreună cu mine, bisericilor
Galatiei: 3Har
vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Isus Hristos, 4care
s‐a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată afară din
17.14Evr. 2.5
6.51 In. 5.19
veacul de față cel rău, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru, 5căruia fie slavă în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicla galatenilor
6Mă mir că așa de repede vă mutați de la cel ce v‐a chemat în harul lui Hristos la o altfel de evanghelie
, 7care nu
este o altă evanghelie: decât că sunt unii care
11.13
vă tulbură și voiesc să răstoarne evanghelia lui Hristos. 8Ci chiar dacă noi
sau un înger din cer vă va vesti o altă evanghelie decât ceea ce v‐am vestit noi, să fie anatema. 9Cum am zis mai înainte zic și acum iarăși: Dacă cineva vă vestește o evanghelie alta
12.32Prov. 30.6Ap. 22.18
decât ceea ce ați primit, să fie anatema. 10Căci oare
caut
eu acum să câștig pentru mine pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau caut
să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n‐aș fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel
11Căci vă fac cunoscut, fraților
, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este după om. 12Căci nici n‐am primit‐o, nici
n‐am învățat‐o de la om, ci
22.4
26.11
am primit‐o prin descoperirea lui Isus Hristos. 13Căci ați auzit de purtarea mea altădată în iudaism, că prigoneam peste
măsură biserica lui Dumnezeu și o prăpădeam
. 14Și înaintam în iudaism mai mult decât mulți de o vârstă cu mine în neamul meu, fiind cel mai înfocat râvnitor
26.9Fil. 3.6
de datinele strămoșilor
mei. 15Dar când a binevoit Dumnezeu, care
13.2
22.14,15Rom. 1.1
m‐a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‐a chemat prin harul său, 16să
descopere pe Fiul său în mine, ca să‐l vestesc
22.21
26.17,18Rom. 11.13Ef. 3.8
prin Neamuri, de îndată nu m‐am sfătuit cu carnea
și sângele, 17nici nu m‐am suit la Ierusalim la cei ce erau apostoli mai înainte de mine, ci am plecat în Arabia și m‐am întors iarăși la Damasc. 18Apoi după trei ani m‐am suit
la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19Dar n‐am văzut pe
altul din apostoli decât pe
Iacov, fratele Domnului. 20Și în cele ce vă scriu, iată
, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21După aceea
am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei. 22Și eram încă necunoscut la față bisericilor
Iudeii, care sunt în Hristos
. 23Auzeau însă numai că: Prigonitorul nostru de odinioară acum vestește credința pe care o prăpădea odinioară. 24Și slăveau pe Dumnezeu în mine.
Încuviințarea apostolilor
21Apoi, după patrusprezece ani m‐am
suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit. 2Și m‐am suit potrivit unei descoperiri și am
pus înaintea lor evanghelia pe care o propovăduiesc între Neamuri, dar de o parte celor însemnați, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat
în zadar. 3Dar nici Tit care era cu mine, fiind grec, n‐a fost silit să fie tăiat împrejur. 4Și aceasta din pricina fraților
mincinoși furișați, care veniseră pe furiș ca să iscodească slobozenia
noastră pe care o avem în Hristos Isus, ca să
ne robească cu desăvârșire. 5Acestora niciun ceas măcar nu le‐am intrat în voie cu supunerea, ca adevărul
evangheliei să rămână la voi. 6Iar de la cei ce
erau socotiți a fi ceva (orice erau ei odinioară pentru mine nu face nicio deosebire: Dumnezeu
nu caută la fața omului) mie însă cei socotiți ceva nu
mi‐au adăugat nimic, 7ci dimpotrivă, după ce au văzut
11.131 Tim. 2.72 Tim. 1.11
că mie îmi
este încredințată evanghelia netăierii împrejur, după cum lui Petru evanghelia tăierii împrejur, 8(căci cel ce a lucrat în Petru pentru apostolia tăierii împrejur a lucrat
13.2
22.21
26.17,181 Cor. 15.10Col. 1.29
și în mine față de Neamuri)
, 9și după ce au cunoscut harul
care mi‐a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, ei care sunt socotiți că sunt stâlpi
12.3,6
15.151 Cor. 15.10Ef. 3.8
, mi‐au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de părtășie ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la tăierea împrejur. 10Cerând numai să ne aducem aminte de săraci tocmai
24.17Rom. 15.251 Cor. 16.1
ceea ce m‐am și sârguit să fac.
Pavel înfruntă pe Petru
11Iar
când a venit Chifa la Antiohia, m‐am împotrivit lui în față fiindcă era osândit. 12Căci mai înainte de a veni unii de la Iacov
11.3
, mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit, se da la o parte și se deosebea, temându‐se de cei din tăierea împrejur. 13Și cu el s‐au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost amăgit prin fățărnicia lor. 14Dar când am văzut că ei nu calcă drept, potrivit
adevărului evangheliei, am zis lui Chifa înaintea
tuturor: Dacă
11.3
tu, fiind iudeu, trăiești ca Neamurile și nu ca iudeu, cum silești Neamurile să trăiască așa cum trăiesc iudeii? 15Noi
din fire suntem iudei, și nu păcătoși
din Neamuri; 16știind
însă că omul nu este îndreptățit din faptele legii ci
3.22,28
8.3Evr. 7.18,19
prin credința în Isus Hristos, chiar noi am crezut în Hristos Isus ca să fim îndreptățiți din credința lui Hristos și nu din
faptele legii, pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită. 17Iar dacă noi, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fost aflați și noi înșine păcătoși
, oare Hristos este un slujitor al păcatului? Să nu fie așa. 18Căci dacă zidesc iarăși cele ce am dărâmat, mă învederez pe mine însumi călcător al legii. 19Căci eu prin
lege am
7.4,6
murit față de lege ca să trăiesc
față de Dumnezeu. 20Am fost răstignit
cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; iar ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc
în credință, credința care este în Fiul lui Dumnezeu, care m‐a iubit
și s‐a dat pe sine însuși pentru mine. 21Nu lepăd harul lui Dumnezeu, căci dacă
dreptatea este prin lege, Hristos a murit deci degeaba.
Legea și credința
31O, galateni fără minte! Cine
v‐a fiermecat
pe voi înaintea ochilor cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit? 2Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele legii ați primit Duhul
8.15
10.47
15.8Ef. 1.13Evr. 6.4
, sau
din auzirea credinței? 3Așa de fără minte sunteți? După ce ați început
în Duhul acum sfârșiți în carne?
9.10
4În zadar
ați pătimit atâtea, dacă chiar în zadar! 5Deci cel ce
vă dă Duhul și lucrează minuni între voi o face din faptele legii, sau din auzirea credinței? 6După cum Avraam
a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 7Cunoașteți deci că cei ce
sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam. 8Și scriptura, văzând
mai dinainte că Dumnezeu îndreptățește pe Neamuri din credință, a dat mai dinainte lui Avraam vestea bună zicând: În
18.18
22.18Fapte. 3.25
tine vor fi binecuvântate toate Neamurile. 9Așa că cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam. 10Căci toți câți sunt din faptele legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat
este oricine care nu stăruiește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă. 11Iar că
prin lege nimeni nu este îndreptățit la Dumnezeu, este învederat, fiindcă: Dreptul
va trăi din credință. 12Legea însă
10.5,6
11.6
nu este din credință, ci zice: Cel ce
va face cele ale legii va trăi prin ele. 13Hristos
ne‐a răscumpărat din blestemul legii făcându‐se blestem pentru noi, pentru că este scris: Blestemat
este oricine care este atârnat pe lemn! 14pentru ca
binecuvântarea lui Avraam să ajungă la Neamuri în Hristos Isus, ca să luăm prin credință făgăduința Domnului.
44.3Ier. 31.33
32.40Ezec. 11.19
36.27Ioel 2.28,29Zah. 12.10In. 7.39Fapte. 2.33
Făgăduința și legea
15Fraților, (vorbesc ca un om) nimeni dar nu desființează un legământ
întărit al unui om, sau mai adaugă la el. 16Iar făgăduințele au fost rostite lui
17.7
Avraam și seminței sale. El nu zice: Și semințelor! ca de multe; ci ca de una singură: Și seminței tale! care este Hristos
. 17Eu dar zic aceasta: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu nu‐l înlătură
legea venită
după patru sute treizeci de ani, încât să desființeze făgăduința. 18Căci dacă moștenirea
este din lege, nu
mai este din făgăduință: dar Dumnezeu a făcut darul lui Avraam prin făgăduință. 19Ce este cu legea deci? Ea
5.20
7.8,131 Tim. 1.9
a fost adăugată din pricina călcărilor de lege până când avea să vină sămânța
căreia i s‐a făcut făgăduința; și a fost rânduită
prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
. 20Și mijlocitorul nu este mijlocitor al unuia singur, dar
Dumnezeu este unul singur. 21Este deci legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie așa. Căci dacă
ar fi fost dată o lege ca putând să facă viu, cu adevărat dreptatea ar fi din lege. 22Dar scriptura a
închis toate
11.32
sub păcat, ca
făgăduința să fie dată credincioșilor din credința lui Isus Hristos. 23Și noi mai înainte de a veni credința eram păziți sub lege, ca închiși pentru credința care avea să fie descoperită. 24Încât legea
s‐a făcut îndrumătorul nostru spre Hristos, ca
să fim îndreptățiți din credință. 25Iar după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26Căci toți
sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27Căci
câți dintre voi ați fost botezați pentru Hristos v‐ați îmbrăcat cu
Hristos. 28Nu
este nici iudeu, nici grec, nu este nici rob, nici slobod, nu este parte bărbătească și parte femeiască: căci toți sunteți una
17.20,21Ef. 2.14‐16
4.4,15
în Hristos Isus. 29Iar dacă
sunteți ai lui Hristos, sunteți deci sămânța lui Avraam, moștenitori
potrivit făgăduinței.
